România înregistra, în 2024, cea mai mare rată a părăsirii timpurii a școlii în rândul țărilor membre UE, cu 16%, mult peste media europeană de 9%. Iar această situație se face simțită în condițiile în care, de aproape 20 de ani, situația din România a stagnat, în timp ce majoritatea celorlalte țări europene aflate într-o situație similară la începutul anilor 2000 au înregistrat progrese semnificative. Mai mult, în unele domenii și în unele regiuni ale țării situația s-a înrăutățit între timp, arată o nouă analiză UNESCO.
Organizația mondială a publicat, recent, Raportul Global de Monitorizare a Educației – GEM 2026. În cadrul raportului, despre concluziile generale ale căruia Edupedu.ro a scris aici – include studii de caz pentru o parte dintre țările analizate. Printre ele se numără și România, cu un studiu de caz pe tema Accesului și echității în Educație.
Analiza se concentrează pe problema acută a abandonului școlar și pe posibilele cauze asociate acestuia. Și privește în profunzime, trecând în revistă, rapid, istoricul învățământului obligatoriu începând cu perioada comunistă și ajungând la schimbările de politici și programele recente de creștere a participării copiilor la educație.
- Pentru a evalua rata de părăsire timpurie a școlii, raportul UNESCO folosește date Eurostat aferente anului 2024, actualizate în 2026 – despre acestea, pe larg mai jos.
Studiul de caz arată că, dintre actualele țări membre UE, în 2002 existau șase (17% din totalul actualilor membri) cu o rată de părăsire timpurie a școlii peste media UE. Iar țări precum Malta, Portugalia, Spania și Italia aveau rate peste cea a României.
Dar cele mai multe țări au înregistrat, de atunci, progrese: „până în 2024, Malta și Portugalia și-au redus rata de părăsire timpurie a școlii cu peste 80%, pe când Bulgaria, Italia, Luxemburg și Spania au redus-o cu peste 50%”.
România a fost departe de acest progres: „România și-a redus rata de părăsire timpurie a școlii cu 23% între 2002 și 2008, dar de atunci a stagnat. În 2024, avea cea mai ridicată rată din UE (16%), mult peste media UE de 9%.”
Datele Eurostat actualizate în februarie 2026 arată că două dintre regiunile României „conduc” în topul regiunilor UE cu cele mai mari rate ale părăsirii timpurii a școlii, înțeleasă ca procent al populației de 18-24 de ani fără studii obligatorii finalizate. Dacă rata medie UE pentru anul 2024 este de 9,3%, regiunile Sud-Est și Centru din România se remarcă prin rate de 2-3 ori mai mari.
Eurostat ia în calcul și regiuni ale unor țări precum Turcia, cu mai multe provincii care au rate de părăsire timpurie mult mai ridicate. Dintre regiunile ce fac parte din UE, doar Guyana Franceză, situată în America de Sud, are o rată superioară (29,4%) recordului provinciei Sud-Est din România, iar provincia spaniolă Ciudad de Melilla (26%), din nordul Africii, are o rată peste regiunea Centru din România.
Din țară, regiunea Sud-Est raportează pentru anul 2024 o rată de 26,2%, iar Centru – 21,6%, la egalitate cu regiunea Eszak-Magyaroszag din Ungaria, acestea fiind regiunile din UE continentală cu cele mai mari rate.
Celelalte regiuni din România înregistrează:
- Sud-Muntenia – 19%
- Sud-Vest Oltenia – 17,9%
- Nord-Est – 16,1
- Nord-Vest – 14,9%
- Vest – 8,%
- București-Ilfov – 6,6%
Discrepanța dintre București – față de care doar regiunea Vest se apropie – și celelalte regiuni este remarcată și în studiul de caz UNESCO, analiză care arată, chiar, că regiunea Sud-Est a cunoscut o creștere a ratei de la 24% în 2002 la 26% în 2024, iar Centru a stagnat în toată această perioadă.
UNESCO notează că o serie de alte date arată o imagine și mai gravă în cazul României, dar estimările trebuie interpretate cu precauție din cauza multor reforme și schimbări legislative din ultimele două decenii.
„Dar chiar și așa”, arată documentul citat, ”imaginea generală este clară: România a înregistrat doar un progres limitat în reducerea excluziunii tinerilor din educație, chiar dacă există o variație mare între regiuni”.
Tot UNESCO, făcând un istoric al învățământului românesc din comunism până acum, notează că, atunci când au aderat la UE, România și Bulgaria s-au angajat să contribuie la efortul UE de a reduce rata părăsirii timpurii a școlii sub pragul de 10% până în 2020, țintele naționale fiind stabilite la 11% în cazul Bulgariei și 11,3% pentru România. „Ambele țări au ratat ținta pentru 2020, dar Bulgaria a redus rata sa, în cele din urmă, de la 15% în 2007 la 8% în 2024, pe când România a stagnat la 17%, care reprezintă aproape dublul mediei UE.
În analiză sunt identificate trei probleme care par să se afle la originea acestei situații: cât de puternice sunt cadrele financiare și instituționale, educația și formarea profesională, respectiv sprijinirea minorității rome.
Probleme-cheie: Subfinanțarea educației, învățământul profesional, accesul romilor la educație
Unesco arată, între altele:
- „România a dezvoltat o strategie națională cu privire la părăsirea timpurie a școlii în 2015, aliniată la cadrul Educației și Formării 2020. Și a cheltuit peste 2 miliarde de lei (500 de milioane de dolari) pe măsuri relevante până în 2021. Bn pofida unui design cuprinzător ce a acoperit măsuri de prevenție, intervenție și compensație, implementarea a fost fragmentată.
- Evaluările fac trimitere la probleme de coordonare și comunicare interministerială, capacitate administrativă locală slabă, monitorizare limitată și servicii insuficiente de sprijin în școli.
- „Unele dintre aceste limitări sunt legate de subfinanțare, în condițiile în care cheltuielile publice pentru educație au fost în mod consistent sub pragurile internaționale (4% din PIB și 15% din cheltuielile publice totale), cu excepția unei scurte perioade între 2006-2009, când a fost atins doar pragul de 4% din PIB”.
În cazul învățământului profesional, analiza UNESCO arată că sistemul a cunoscut perturbări grave în 2009, prin închiderea Școlilor de Arte și Meserii, aflate adesea în mediul rural, nevoia de transfer către școli tehnologice situate preponderent în mediul urban făcând ca situația să fie foarte dificilă pentru familiile cu venituri mici de la sate. „Drept rezultat, abandonul a crescut masiv în clasele a IX-a și a X-a, peste 55.000 de adolescenți fiind în afara școlii spre mijlocul deceniului trecut.
De atunci, notează studiul de caz UNESCO, România a încercat printr-o serie de reforme să își reconstruiască sectorul de educație și formare profesională, iar în 2023 circa 61% dintre elevii care urmau studii liceale și postliceale erau înscriși în programe de acest fel în 2023, comparativ cu 52% în medie la nivel european.
Dar, în pofida unor măsuri și stimulente pentru a întări aceste rute educaționale, abandonul „rămâne îngrijorător, mai ales în zonele rurale și dezavantajate, reflectând provocări mai largi de acces inegal și capacitate instituțională limitată”.
În al treilea rând, pe tema incluziunii pentru elevii romi, raportul arată că rezultatele la nivel de generație s-au îmbunătățit: „circa 60% dintre romi au finalizat gimnaziul în 2024, de două ori mai mult decât generația anterioară, iar 34% au finalizat cel puțin învățământul liceal, comparativ cu 20% în 2016”.
Dar, arată raportul, copiii romi se confruntă în continuare cu „bariere semnificative de acces la educație”. Între altele, segregarea este în creștere: „procentul de copii de 6-15 ani care mergeau la o școală unde cei mai mulți copii erau romi a crescut, în România, de la 28% n 2016 la 43% în 2024”. Iar ei sunt reprezentați disproporționați în școli rurale sau școli cu puține resurse, cu infrastructură slabă, profesori cu pregătire limitată și cu bariere de limbă, arată documentul citat.
- Acesta notează, pe de altă parte, că în anii recenți au fost făcute o serie de investiții și au fost luate măsuri de creștere a incluziunii, iar în acest sens sunt alocați și bani prin PNRR.
C.I.
Ruxandra Manea
Karina Dorobanțu
Mihai Peticilă