Arheologul Cătălin Pavel prezintă o descoperire excepțională din Capidava – o piatră de inel de acum 1700 de ani cu siluetele a două divinități: „Scena asta pur păgînă e însoțită, lucru neatestat nicăieri în Imperiu, de inscripția «viață», în greacă”

Vă putem prezenta acum o descoperire arheologică excepțională din Dobrogea – această piatră de inel de acum 1700 de ani. O cornalină cu siluetele a două divinități, Victoria și Fortuna, incizate frenetic de un maestru.

Scena asta pur păgînă e însoțită, lucru neatestat nicăieri în Imperiu, de inscripția „VIAȚĂ”, în greacă. Culmea, e un tip de inscripție care poate să aibă implicații creștine sau gnostice.

Gema a fost descoperită în 2015 la Capidava în săpăturile conduse de Irina Achim, de la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan. Orice iubitor de geme antice știe că imensa lor majoritate sînt azi complet separate de contextul original, fiind parte din colecții vechi sau achiziționate de pe piața neagră, proveniența fiind limitată la indicații cețoase ca „Antiohia” sau „Italia”.

A descoperi o gemă cu toate artefactele asociate, într-o săpătură modernă, e incredibil de rar. M-am bucurat mult pentru Irina – și mă bucur și că m-a invitat să publicăm împreună această piesă. Mie mi-a încredințat partea de iconografie și de epigrafie (studiul imaginii și al inscripției), iar ea a prezentat contextul istoric și arheologic, inclusiv stratigrafia, și a centralizat datele despre descoperirile ceramice asociate și analizele arheometrice (fluorescență de raze X, difracție de raze X, microscopie), discutînd și descoperirile epigrafice relevante din Scythia.

Cred că nu am publicat niciodată o piesă într-un mod atît de amănunțit – nu că n-aș mai fi vrut, dar foarte rar poți controla toate lucrurile de care depinzi. Aici este linkul la articolul nostru, cu toate pozele, apărut în Journal of Ancient History and Archaeology 4/2025 (ISI/Web of Science).

Dar aș mai adăuga ceva. Practic nici unul dintre marile cataloage de geme care îmi erau absolut necesare pentru a găsi analogiile imaginii nu se află în bibliotecile publice din țară. Și, pentru că sînt publicații rare și scumpe, nu există nicăieri scanate pe internet. Cum, evident, nu am putut să plec în străinătate în mijlocul semestrului două-trei săptămîni „ca să mă documentez”, am reușit să rezolv problema numai și numai cu ajutorul prietenilor români și străini aflați la Roma, Bamberg, Liège, Frankfurt și Hamburg, care mi-au fotografiat pagină cu pagină cărțile necesare. Știu că cercetarea este ceva organizat și finanțat de stat, dar pentru cercetători, acești prieteni sînt statul.

Nota Redacției: Textul a fost preluat de pe pagina de Facebook a arheologului și scriitorului Cătălin Pavel

___

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor, conferențiar universitar la Universitatea „Ovidius” din Constanța. A urmat studii doctorale și postdoctorale la Universitatea Oxford, Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne, Institutul de Cercetări Arheologice „W. F. Albright” din Ierusalim, Universitatea Hamburg și Colegiul Noua Europă din București. La Universitatea „Ovidius” din Constanța este îndrumător de doctorat și coordonează săpăturile arheologice ale universității la Histria. 

Este autorul multor romane, volume de poezie și de proză scurtă, inclusiv pentru copii, dar și al unor lucrări de specialitate legate de arheologie – cele mai cunoscute fiind „Arheologia iubirii: De la Neanderthal la Taj Mahal” (2019), „Animalele care ne fac oameni: Blană, cozi și pene în arheologie (2021), „Elefantul lui Carol cel Mare. Un anti-manual de istorie” (2025), „Marea cu ferestre” (2025), „Ce ne-a rănit cel mai mult a fost gingășia” (2025).