Bani puțini, timp puțin, acces limitat: de ce organizațiile de tineri din școli și facultăți spun că nu sunt ascultate de guverne legat de educație – raport UNESCO / Elevii, implicați mai rar în consultări decât studenții

Organizațiile de tineret și studenți din mai multe țări afirmă că, deși există consultări, influența lor reală asupra politicilor educaționale rămâne redusă, potrivit ”Global Education Monitoring Report 2026 – Youth Report”, publicat de UNESCO. Capitolul „Youth and student organizations struggle to be heard” arată că aceste organizații încearcă să se implice în elaborarea legilor și politicilor din educație, însă adesea se lovesc de lipsa de mecanisme clare și a unui dialog care să producă rezultate concrete.

Unul dintre principalele semnale din raport este că consultarea nu înseamnă automat și impact. „Cele mai multe organizații au raportat că au fost consultate în timpul elaborării politicilor, de obicei prin întâlniri față în față și workshopuri, consultare directă prin invitație din partea guvernelor și prin reprezentare într-un organism formal”, „dar că feedbackul lor nu a fost incorporat” în produsele finale, notează UNESCO.

Raportul arată însă că participarea se oprește frecvent la nivel formal: 57% dintre organizații au spus că au trimis comentarii în cadrul unei consultări, dar doar o parte dintre acestea văd rezultate.

„Doar 6 din 10 (sau 33% din toate organizațiile) au spus că feedbackul lor a fost luat în considerare în elaborarea unei legi sau politici, iar doar 5 din 10 (sau 28% din toate organizațiile) au primit răspunsuri despre cum a fost luat în considerare feedback-ul”, conform raportului.

Obstacolele reclamate de organizații: lipsa resurselor, termene scurte, spațiu redus de decizie

Organizația dedicată culturii și educației, care aparține de Națiunile Unite (ONU), notează că organizațiile descriu mai multe tipuri de probleme, de la spațiu limitat de decizie până la resurse insuficiente. „Organizațiile simt că spațiul lor de decizie este limitat”, iar raportul dă exemple despre consultări rare și lipsa feedback-ului, inclusiv în Europa.

În document sunt sintetizate provocările în patru categorii, care includ explicit intenția guvernului, timpul, problemele interne și constrângerile contextuale. „Provocările descrise de organizațiile de tineret și studenți se încadrează în patru categorii majore”, notează raportul. Mai precis:

percepția asupra intenției guvernului,
limitările de timp,
problemele interne ale organizațiilor
constrângeri „contextuale” mai largi.

În plus, raportul notează explicit că „multe organizații menționează probleme de finanțare și capacitate” și oferă exemple concrete: în Columbia, o organizație indică lipsa finanțării ca dificultate principală, iar în Insulele Feroe se menționează că un grant anual nu a fost mărit de aproape nouă ani.

Raportul descrie și dificultatea termenelor scurte: „Un interval scurt de timp pentru feedback este uneori o provocare”, iar unele organizații spun că acest lucru limitează „amploarea și detaliul contribuțiilor”.

Elevii sunt implicați mai rar și sunt mai nemulțumiți decât studenții

UNESCO notează diferențe între elevi și studenți în raportarea implicării. „26% dintre cele 99 de organizații de tineret și studenți care au răspuns la sondaj au raportat că au fost implicate mereu sau des de Ministerul Educației în elaborarea legilor și politicilor, iar 19% au spus că au fost satisfăcute sau foarte satisfăcute de nivelul implicării lor”, arată raportul. Procentele sunt mai mari în rândul organizațiilor din învățământul superior.

UNESCO face și comparația între niveluri: „Aceste ponderi au fost mai mari în rândul celor 26 de organizații care reprezentau studenți din învățământul superior, cu 39% raportând implicări frecvente și 27% raportând satisfacție”. În schimb, organizațiile care reprezentau elevi au raportat cele mai mari niveluri de nemulțumire.

Raportul introduce și o scală a profunzimii implicării, de la „excluși” până la „valorizați”. Concluzia este că foarte puține organizații simt că sunt tratate ca parteneri reali. „Dintre toate organizațiile, doar 20% au simțit că au colaborat cu guvernul sau că contribuțiile lor au fost valorizate”, arată UNESCO.