“Au trecut aproape trei luni de când școlile din România s-au închis, iar orele s-au mutat pe internet. Și, în timp ce Ministerul Educației dă asigurări că școala online chiar funcționează, în mediul rural realitatea arată cu totul altfel”, scrie Recorder.ro.
Sursa citată a publicat, miercuri, un reportaj video pe tema școlii online la sate și notează, în textul ce însoțește materialul, că în rural “copiii care au acces la tablete sau telefoane stau minute în șir privind în gol către ecrane, pentru că în multe zone semnalul la internet este slab și conexiunea se întrerupe frecvent.
Orele au devenit astfel niște puzzle-uri din conversații întrerupte în mijlocul frazei. Profesorii admit și ei că, în urma unor astfel de cursuri, elevii nu prea rămân cu mare lucru și se gândesc cu groază că școala online ar putea continua și la toamnă.”
Articolul complet – aici.
Reportajul video Recorder.ro:
Raluca Pantazi
Mihai Peticilă
R.P.
Diana Ghimiși
3 comments
Profesorii nu sunt “îngerii în alb” care nu si-au facut treaba decat dupa ce au primit plicul cu 500 euro… Cu salarii la limita excluziunii sociale, profesorii fac tot efortul sa fie alaturi de elevi… Nu si-au dat demisia si nu au invocat COVID 19 ca sa nu-si faca treaba…
Profesorii au făcut eforturi supraumane, cu mâinile goale, ca sa existe scoala pentru fiecare, luptând singuri cu indiferență multor părinți care spun, cu sticla de bere în mână la cârciumă satului, “Nu avem…”
Nu noi, profesorii, am comandat acest reportaj, dar el relevă munca unor dascăli depășiți de situație, care se luptă singuri cu ignoranta socială și indiferenta altora, fără metodică predării online, fără resurse tehnologice și logistice asigurate de stat…
Îngerii voștri în alb, eroii voștri au salariu de 5000-20 000 lei si au spus că nu luptă cu COVID 19 ca nu vor sa isi cumpere măști de 0,5 lei. Profesorii si-au uzat si virusate laptopuri de 1000-3000 lei pentru a fi alături de copii voștri, suplinind scoala. Ei nu au invocat nimic, nici macar salariul de dascăl egal cu salariul portarului sau liftierei de la Spitalul Județean Ploiesti
…
Am pus in joc: timpul meu, curentul electric, dispozitivul personal, abonamentul la internet tot personal, nervii, rabdarea, capacitatea de a ignora oprobiul public fata de cadrul didactic. Si acum sa va spun ce am primit la schimb: un salariu mai mic, injuraturi in toata presa, sfidarea manifestata de elevi si parinti pentru munca mea online, desi au semnat ca au resurse si aveau obligatia conform legii, ca si mine, sa le foloseasca, absenta totala de la unele clase unde vorbeam singur, dispretul tututor pentru ca sunt profesor si am stat acasa si am predat pe toate ale mele, in loc sa intru in somaj tehnic, desi mi-as fi dorit, obligatia de a merge fizic la scoala, desi sunt si eu om si ma pot molipsi, faptul ca nu am peimit nici macar o masca si mai presus de toate, dispretul Ministerului prin toate legile contradictorii impuse cu japca, fara a se tine cont de parerea nimanui. Sunt profesor titular de 14 ani si castig salariul omului de serviciu de la primarie. Bravo! Nicio natie nu-si omoara mai bine educatorii ca Romania.
Si totusi, vom rămâne în ochii societății, domnule Dragomir, cei responsabili pentru tot ce se intampla rau in tara. Pentru ca tuturor le este clar ca educatia este vitală, dar nimănui nu îi pasă cu adevarat de invatamant. A propos de “îngerii în alb”, cand dumnealor fac o greva, fierbe societatea, revendicărilor lor li se gasesc soluții pe loc. Cand profesorii fac greva, pot să stea o lună în greva, nimănui nu îi pasă. Poate doar daca ar boicota examenele copiilor, lucru pe care nu l-au făcut niciodată.
Am primit critici, noi, profesorii, în perioada școlii online. Ca nu ne-am adaptat pe loc situației. Ca si cum un medic afla azi de o procedură noua si maine o aplica, fără nicio instruire dirijată, doar din ce a priceput aruncând o privire.
De educatia unui copil nu răspunde doar scoala. Părinții, societatea au în grija educatia informală. Si, în egală măsură, copilul are responsabilitatea sa. Spun asta pentru ca in ultima lungă vreme copiii par să nu mai aibă nicio vina pentru eventualele rezultate slabe. Ma intreb ce as fi devenit daca, eleva fiind, mi s-ar fi băgat în cap ca profesorii sunt slabi, programa ma depășește, nu sunt motivată, temele sunt prea multe si prea grele, etc.