Un model european pentru integrarea inteligenței artificiale în evaluarea educațională, propus de trei cercetători români, printre care Ciprian Fartușnic, într-un studiu publicat în 2025

Un studiu publicat în iulie 2025 în jurnalul european Digital Pedagogy de către cercetătorii români Ciprian Fartușnic, Rareș Fartușnic și Olimpius Istrate analizează peste 500 de lucrări internaționale despre utilizarea inteligenței artificiale (IA) în educație și propune un cadru conceptual pentru integrarea responsabilă a acesteia în evaluarea elevilor. Lucrarea, intitulată „Beyond Automation – A Conceptual Framework for AI in Educational Assessment”, a fost publicată pe platforma științifică digital-pedagogy.eu, una dintre inițiativele europene dedicate cercetării în domeniul pedagogiei digitale și al inovației educaționale.

Autorii pornesc de la constatarea că evaluarea este un element central al procesului educațional, cu impact direct asupra predării, învățării și deciziilor de politică educațională. În acest context, inteligența artificială este tot mai prezentă în școli și universități, în special prin instrumente de corectare automată, analiză a datelor sau generare de itemi, însă utilizarea ei ridică probleme pedagogice, etice și instituționale majore.

„Inteligența artificială nu este un scop în sine, ci un mijloc de învățare. Ceea ce contează este calitatea deciziilor pedagogice pe care IA le sprijină și modul în care profesorul rămâne parte activă a procesului de evaluare”, subliniază Ciprian Fartușnic în cadrul studiului.

Pentru realizarea cercetării, autorii au efectuat un review sistematic al literaturii internaționale din perioada 2019–2024, utilizând metodologia PRISMA. Au fost analizate inițial 542 de publicații din baze de date științifice majore, precum Scopus, Web of Science, ERIC, IEEE Xplore și Google Scholar. După etapele de selecție și filtrare, 60 de studii au fost incluse în analiza detaliată.

Pe baza acestora, cercetătorii au identificat cinci domenii principale în care inteligența artificială este utilizată în evaluarea educațională: proiectarea evaluării, corectarea automată, analiza datelor, predicția performanței elevilor și oferirea de feedback personalizat. Analiza arată că majoritatea aplicațiilor se concentrează pe fazele de după evaluare, în timp ce dimensiunea pedagogică a proiectării evaluării este mai puțin abordată.

„Evaluarea bazată pe inteligență artificială ar trebui să încurajeze învățarea, nu doar să o măsoare”, notează autorii, atrăgând atenția asupra riscului unei automatizări lipsite de sens educațional.

Ca răspuns la aceste limite, studiul propune un cadru conceptual denumit Processual Assessment Integration Model (P-AI-M), construit pe trei dimensiuni complementare. Prima este dimensiunea procesuală, care face distincția între faza de design și dezvoltare a evaluării și cea de implementare și utilizare. A doua este dimensiunea actorilor implicați, care include cercetători, decidenți, conducerea instituțiilor, profesori și elevi. A treia este dimensiunea cognitiv-taxonomică, care corelează utilizarea IA cu nivelurile taxonomiei Bloom, de la reamintire și înțelegere până la analiză și creare.

Modelul arată că inteligența artificială poate fi utilizată în toate etapele evaluării, însă valoarea sa depinde de alinierea la obiectivele curriculare și de păstrarea rolului central al profesorului. „Ceea ce diferențiază o abordare educațională de una pur tehnologică este intenția. IA trebuie să fie în slujba scopurilor educaționale, nu să le redefinească”, explică Ciprian Fartușnic.

Autorii subliniază totodată riscurile asociate utilizării IA în evaluare, precum lipsa de transparență a algoritmilor, posibilele biasuri, problemele de echitate și protecția datelor elevilor. Implementarea acestor tehnologii necesită politici clare, formare pentru cadrele didactice și un cadru etic solid.

„Inteligența artificială în educație ridică întrebări esențiale despre validitate, responsabilitate și echitate. Fără o abordare critică și informată, există riscul de a reproduce sau amplifica inechitățile existente”, avertizează cercetătorii.

„Integrarea acestor trei dimensiuni creează un model cuprinzător, care oferă atât o fundamentare teoretică solidă, cât și orientări practice clare. Aplicate împreună, ele răspund unor provocări persistente ale evaluării educaționale – constrângerile de resurse, limitele de scalabilitate și nevoia de feedback mai nuanțat și mai rapid – păstrând în același timp elementele umane esențiale pentru o educație cu sens.

Din perspectivă teoretică, cadrul P-AI-M se bazează pe principii educaționale consacrate, precum evaluarea pentru învățare, alinierea constructivă și dimensiunile socioculturale ale evaluării. Această ancorare teoretică asigură faptul că inovațiile tehnologice servesc obiectivelor educaționale, în loc să direcționeze sau să constrângă practicile pedagogice. Modelul recunoaște că evaluarea nu este doar un instrument de măsurare, ci un catalizator care informează strategiile de predare și îi sprijină pe elevi în parcursul lor de învățare.

Implicațiile practice ale cadrului propus sunt semnificative. În proiectarea și dezvoltarea evaluării, inteligența artificială oferă capacități care variază de la planificare strategică și construirea itemilor până la asigurarea calității și detectarea biasurilor. În etapa de implementare și utilizare, IA îmbunătățește administrarea evaluărilor prin livrare adaptivă, analiză sofisticată a răspunsurilor, interpretare cuprinzătoare a rezultatelor și mecanisme de feedback personalizat. Aceste aplicații, luate împreună, răspund provocărilor recurente din evaluarea educațională: lipsa resurselor, dificultățile de scalare și nevoia de feedback mai fin și mai prompt.

Autorii recunosc atât potențialul, cât și limitele cadrului propus. În pofida limitărilor tehnice actuale ale inteligenței artificiale, modelul normativ identifică în mod corect ariile în care IA poate îmbunătăți evaluarea educațională, rămânând totodată conștient de granițele sale. Cu toate acestea, implementarea cu succes necesită factori favorizanți precum sprijinul politicilor sistemice, accesibilitate sporită, formare adecvată a profesorilor și implicare colaborativă a tuturor actorilor relevanți. În plus, implicațiile etice ale utilizării IA în evaluare impun o vigilență continuă în ceea ce privește protecția datelor, transparența algoritmică și echitatea”, scriu autorii în concluziile cercetării.

În contextul românesc, studiul este relevant în condițiile în care autoritățile discută tot mai frecvent despre digitalizarea evaluărilor și despre utilizarea inteligenței artificiale în școli. Deocamdată nu există o strategie asumată oficial pentru acest lucru și nici măcar un ghid de folosire AI în școli din partea autorităților educaționale. Modelul propus oferă un reper științific pentru analiza acestor inițiative și pentru evitarea deciziilor bazate exclusiv pe soluții tehnologice sau pe argumente de eficiență administrativă.

Ciprian Fartușnic este unul dintre cei mai cunoscuți experți români în politici educaționale și fost director al Institutului de Științe ale Educației.