Profesorii le cer frecvent copiilor mici să „fie respectuoși”, însă fără a le oferi contexte reale în care să înțeleagă și să exerseze acest comportament. În educația timpurie, respectul nu este o regulă, ci o abilitate care trebuie predată și experimentată, arată un articol publicat de Edutopia.
„Respectul în educația timpurie nu este o regulă, este o abilitate. Și, ca orice abilitate, trebuie predată și trăită,” arată autoarea.
Aceasta este Cara Zelas – educatoare, expert în învățare social-emoțională și profesor Montessori. A absolvit o licență în comunicare media și o licență în educație primară la Macquarie University din Sydney, precum și o certificare Montessori pentru educație timpurie la West Side Montessori School din New York.
Ea propune cinci activități simple care îi ajută pe copii să înțeleagă ce înseamnă respectul în viața de zi cu zi.
Prima activitate este jocul „la fel / diferit”. Copiii sunt invitați să observe atât diferențele dintre ei, cât și asemănările. Într-un cerc, profesorul lansează întrebări simple, cum ar fi „Cine are părul șaten?” sau „Cui îi place broccoli?”, iar copiii care se regăsesc în răspuns pășesc în mijloc. Exercițiul îi ajută să înțeleagă că diferențele nu înseamnă separare.
„Copiii încep să vadă că, deși suntem diferiți în multe feluri, avem și multe lucruri în comun,” spune autoarea.
A doua activitate este realizarea de autoportrete. Copiii se desenează pe ei înșiși, iar lucrările sunt discutate și comparate în clasă. Acest tip de exercițiu stimulează acceptarea de sine și deschiderea față de ceilalți, potrivit educatoarei, care susține că atunci „când copiii sunt mândri de cine sunt, devin mai deschiși să îi aprecieze și pe ceilalți.”
O a treia direcție este explorarea modurilor diferite de comunicare. Elevii pot învăța cuvinte simple în limbajul semnelor sau în alte limbi vorbite de colegi. Astfel, înțeleg că nu toți comunică la fel și că diversitatea face parte din comunitatea clasei. „Aceste momente le arată copiilor că identitatea lor aparține clasei.”
A patra activitate pornește de la discuții despre ce înseamnă respectul în situații concrete. Copiii răspund la întrebări precum „Cum arată bunătatea?” sau „Cum știm că cineva ascultă?”. În exemplul dat, un câine de terapie este folosit pentru a face regulile vizibile: voce calmă, mișcări blânde, spațiu personal, iar „prezența lui face respectul vizibil într-un mod în care cuvintele nu pot.”
Ultima activitate este construirea unui „cub al comunității”. Elevii lucrează în echipe și aleg valori precum bunătatea, ajutorul sau încrederea, pe care le ilustrează prin desene. Cubul rămâne în clasă și este folosit ca reper în momentele dificile.
Potrivit autoarei, atunci când respectul este predat astfel, copiii încep să folosească singuri acest limbaj și să și-l reamintească reciproc. Ei se simt mai incluși, participă mai mult și colaborează mai ușor. „Respectul nu este separat de învățare: el creează condițiile pentru aceasta,” scrie Cara Zelas.
Foto: © Riopatuca | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Ștefan Lefter
Diana Ghimiși
I.N.
Adriana Vișean
