Conflictul din Orientul Mijlociu, explicat succint de profesoara de istorie și scriitoarea israeliană Fania Oz-Salzberger: “Genocidul comis de Hamas împotriva evreilor a fost într-un fel mai rău din punct de vedere uman decât genocidul săvârșit de regimul nazist în Europa”

“Suntem în mijlocul celei mai mari catastrofe din istoria Israelului, nu există nicio îndoială în legătură cu asta”, a spus, într-un interviu difuzat la sfârșitul săptămânii trecute de Radio România Cultural, Fania Oz-Salzberger, scriitoare și istoric, profesor la Universitatea din Haifa. Oz-Salzberger, fiica lui Amos Oz, unul dintre cei mai mari scriitori israelieni, a comentat pentru postul public de radio situația produsă de recentele atacuri Hamas și a creionat contextul istoric în care, spune ea, Israelul “nu se va mai întoarce la ceea ce a fost”.

În interviul Radio România Cultural, care poate fi ascultat integral aici, Fania Oz-Salzberger, una dintre cele mai cunoscute personalități ale culturii și ale vieții publice israeliene, a comparat atacurile Hamas asupra unor ținte multiple din Israel cu atrocitățile din cel de-al doilea război mondial: “în nerușinarea și în jubilarea lor, genocidul comis de Hamas împotriva evreilor a fost într-un fel mai rău din punct de vedere uman decât genocidul săvârșit de regimul nazist în Europa.”

• Ea apreciază că ascensiunea Hamas ar fi putut fi, probabil, prevenită și îl critică, în acest context, pe actualul premier Benjamin Netanyahu: “Politica lui Beniamin Netanyahu de-a lungul celor 15 ani de guvernare în Israel a fost de a acorda sprijin organizației Hamas, de a o întări, de a se asigura că Fâșia Gaza rămâne sub controlul Hamas”.

Fania Oz-Salzberger face, totodată, un apel ca, în contextul actual, în care evenimentele afectează și produc suferință în rândul multor oameni nevinovați, “atât evrei, cât și arabi”, oamenii să încerce să evite, pe cât pot, știrile false și propaganda: “Vă rog să vă arătați solidaritatea față de adevăr, față de oamenii afectați de evenimentele de pe teren, atât evrei cât și arabi, care sunt nevinovați și încă suferă”.

Și sumarizează complexitatea situației din Gaza: “Aici nimeni nu este alb sau negru, nu sunt îngeri, sunt o mulțime de diavoli aici. Dar Gaza a primit libertate și nu a profitat de șansa de a se democratiza, de a se autoguverna în conformitate cu dreptul internațional. În schimb, conducerea sa este consacrată uciderii fiecărui evreu”.

Conflictul Israel-Hamas, prezentat de Fania Oz-Salzberger:

• “Acest teritoriu a fost disputat de evrei și arabi încă de la începutul secolului al 20-lea, când a intrat sub stăpânire britanică. În anul 1917 a existat o declarație internațională făcută de Imperiul Britanic, care promitea formarea unui stat ebraic. În anii următori au fost promise două patrii – una pentru evrei și una pentru arabi, care încă nu se numeau palestinieni. Au existat în acest sens documente, hotărâri internaționale. În 1947 Națiunile Unite au decretat că țara va fi împărțită, mai mult sau mai puțin pe jumătate, între evrei și arabi. Această decizie a fost acceptată de evrei în 1947 și respinsă de arabi.
• De aici și Războiul de Independență al Israelului, pe care palestinienii îl numesc Calamitatea. A fost într-adevăr o victorie pentru evrei, nu una pe care și-au dorit-o, pentru că nu a fost un război declanșat de ei. Dar, apărându-se, au cucerit și părți din pământul promis arabilor, iar acesta a devenit statul modern al Israelului. În 1967, Israelul a fost din nou atacat. Nu a inițiat acest conflict cunoscut drept Războiul de 6 zile. În urma victoriei militare asupra coaliției arabe, Israelul a ocupat Fâșia Gaza și Cisiordania, iar acestea au rămas teritorii cucerite până acum aproximativ 15 ani, când Israelul și-a retras armata, permițând o autonomie a Fâșiei Gaza.
• Dar, în loc să creeze o societate și o economie autonome înfloritoare. Hamas a preluat Fâșia Gaza și a transformat-o într-un bastion terorist, folosind toți banii internaționali pe care i-a primit pentru a construi tuneluri și pentru a aduna arme împotriva Israelului. 
• Aceasta este o expunere foarte, foarte generală, o viziune istorică. Aici nimeni nu este alb sau negru, nu sunt îngeri, sunt o mulțime de diavoli aici. Dar Gaza a primit libertate și nu a profitat de șansa de a se democratiza, de a se autoguverna în conformitate cu dreptul internațional. În schimb, conducerea sa este consacrată uciderii fiecărui evreu.”

Despre dificultățile în “eliminarea Hamas” fără victime civile:

• “O situație greu de gestionat. Trebuie să știți că aceasta este o problemă aproape imposibil de rezolvat. Sediul Hamas se află sub cel mai mare spital din Gaza, o țintă pe care Israelul nu o poate bombarda, pentru că vorbim despre un spital. Cu toate acestea, trebuie să eliminăm Hamas. Aceasta este ca o problemă de matematică fără răspuns. Dar este mai ales o problemă morală uriașă. Și, așa cum am scris, noi nu suntem Hamas și trebuie să limităm pe cât posibil și subliniez acest lucru, pe cât posibil, vătămarea celor nevinovați.”

Fania Oz-Salzberger. despre rolul literaturii în cazul conflictelor armate și al crizei actuale din Israel-Gaza (ascultă întregul interviu):

“Tatăl meu a înțeles și a spus întotdeauna că literatura este una dintre cele mai bune modalități de a pătrunde în inimile și în mințile oamenilor aflați de cealaltă parte. Să ne imaginăm să ne imaginăm ce gândesc și cum trăiesc și, de asemenea, să le permitem oamenilor aflați de cealaltă parte să ne citească literatura, pentru ca și ei să ne poată vedea ca pe niște ființe umane. Acest lucru este foarte adevărat, dar nu și atunci când te confrunți cu un grup de criminali. Tatăl meu mai știa și că există o limită a ceea ce putem face ca ființe umane, ca scriitori, ca artiști, ca activiști pentru pace. Toate acestea sunt binecuvântate și realizabile și foarte importante. Dar chiar și atunci când te confrunți cu sute de ucigași cu sânge rece care tocmai ți-au trecut granița, muzele nu trebuie să tacă. Ele trebuie să cânte, să vorbească și să scrie tot timpul. Dar unii oameni de pe acest pământ nu pot fi atinși de literatură, de artă, de umanism. La fel ca tatăl meu, și eu cred că acești criminali trebuie prinși.”