Guvernul a aprobat, în ședința de marți seară, un pachet de măsuri fiscale care include introducerea, pentru prima dată, a unui credit fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, potrivit anunțului Executivului. Măsura este relevantă pentru universități și institute de cercetare în măsura în care acestea derulează proiecte în parteneriat cu mediul privat.
La briefingul de presă de după ședință, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a declarat că noul instrument este parte a mecanismului prin care Executivul încearcă să atragă investiții de mari dimensiuni: „tot ca punct foarte important al acestui pachet, în sfârșit, România are un instrument prin care să atragă investiții mari, de peste 1 miliard de lei, de peste 200 de milioane de euro, instrument pe care până acum nu l-am avut și, din nefericire, în anii trecuți am pierdut foarte multe investiții mari pentru că nu am avut modalitățile de a oferi unui investitor strategic condițiile necesare pentru a veni în România”.
Referitor direct la zona de cercetare și inovare, ministrul a precizat: „introducem pentru prima dată creditul fiscal și facem uz de acest credit fiscal în zona de cercetare, dezvoltare și inovare, pentru care avem niște scheme dedicate pentru atragerea și pentru scalarea ideilor de business din această zonă, dinspre zona universitară, de accelerator, în zona de business mai mare. Acest instrument nu exista până acum”.
Din punct de vedere tehnic, proiectul de ordonanță de urgență intrat în ședință modifică Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și introduce un nou articol, 20^1, intitulat „Credit fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare”.
Textul prevede că: „Creditul fiscal reprezintă suma determinată prin aplicarea procentului de 10% la valoarea cheltuielilor eligibile pentru activitățile de cercetare-dezvoltare (…) înregistrate de contribuabil în perioada fiscală pentru care se efectuează calculul impozitului pe profit sau al impozitului minim pe cifra de afaceri”.
Mecanismul este opțional. Potrivit proiectului, „contribuabilii aplică facilitatea fiscală prevăzută la art. 20 alin. (1) lit. a) (…) sau creditul fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare prevăzut de prezentul articol” (proiect OUG, art. 20^1 alin. (1)). Cu alte cuvinte, firmele pot alege între actuala deducere suplimentară pentru cercetare și noul credit fiscal de 10%.
Proiectul stabilește că suma rezultată se scade anual din impozitul datorat: „Creditul fiscal determinat (…) se scade anual din impozitul pe profit/impozitul minim pe cifra de afaceri datorat” (proiect OUG, art. 20^1 alin. (3)). Dacă acesta este scăzut doar parțial, diferența „se compensează sau se restituie” (proiect OUG, art. 20^1 alin. (3)–(4)).
Mai mult, diferența neutilizată este calificată expres ca drept de creanță: „Diferența de credit fiscal (…) reprezintă creanță fiscală a contribuabilului și poate fi utilizată, în următorii 4 ani fiscali (…) pentru stingerea, prin compensare, a obligațiilor fiscale restante (…) sau prin restituire” (proiect OUG, art. 20^1 alin. (5)). Proiectul introduce și „termenul special de prescripție de 4 ani” pentru exercitarea acestui drept.
Pe scurt, mecanismul funcționează astfel:
- Firma optează între deducerea suplimentară actuală și noul credit fiscal.
- Calculează 10% din cheltuielile eligibile de cercetare-dezvoltare.
- Scade această sumă direct din impozitul datorat.
- Dacă suma depășește impozitul de plată, diferența devine creanță fiscală, compensabilă sau restituibilă în termen de 4 ani.
Detaliile tehnice privind procedura de compensare/restituire urmează să fie stabilite prin ordin al președintelui ANAF, conform proiectului de OUG.
În Nota de fundamentare se arată că modificarea este justificată inclusiv de efectele impozitului minim global (Pilonul II OCDE). „În lipsa unei modificări în acest sens facilitatea este practic ‘anulată’, întrucât menținerea facilității aplicate ca deducere din baza de calcul a impozitului pe profit afectează cota efectivă de impozitare”. Se precizează că se propune „introducerea unui sistem de credit fiscal pentru activitățile de cercetare-dezvoltare care să poată fi accesat prin opțiune”.
Pentru universități și institute de cercetare, măsura nu creează un beneficiu fiscal direct, dar poate influența relația cu partenerii privați. În măsura în care o companie derulează activități de cercetare-dezvoltare eligibile fiscal – inclusiv prin contracte sau parteneriate cu o universitate – aceasta poate aplica creditul fiscal de 10% asupra cheltuielilor eligibile.
Proiectul de OUG:
Redacția
Diana Ghimiși
