Nu știu de ce, dar întotdeauna mi-a făcut plăcere să discut cu personalul auxiliar, în special cu paznicii și femeile de serviciu. De multe ori am rămas cu impresia că ei înțeleg cultura unei școli mai bine decât mulți dintre cei implicați direct în procesul educațional.
Am ajuns să apreciez și eu că modul în care elevii se comportă în pauze și felul în care îngrijesc spațiul comun reflectă cultura școlii în ansamblu, deoarece aceasta funcționează ca un ecosistem în care părinții, elevii, cadrele didactice, direcțiunea și ministerul influențează permanent climatul școlar. Iar două dintre cele mai revelatoare expresii ale acestui climat sunt atmosfera din timpul pauzelor și starea sălilor de clasă.
Pauza școlară
Pauza școlară poate reprezenta pulsul unei școli, deoarece este momentul în care supravegherea elevilor devine mai puțin directă decât în timpul orelor. Tocmai de aceea, în timpul pauzelor se poate observa mai clar atât educația pe care elevii au primit-o acasă, cât și măsura în care aceștia au internalizat regulile școlii, respectul față de colegi și normele de conviețuire.
Cu cât pauzele sunt mai liniștite și ordonate, cu atât acestea pot indica o colaborare mai armonioasă între elementele care compun ecosistemul școlii. Pe de altă parte, țipetele, conflictele și agitația permanentă pot indica existența unor probleme mai profunde ale sistemului, inclusiv de natură structurală, precum și lipsa aplicării regulamentelor școlare, dificultăți ale elevilor în asumarea unor norme de comportament și influența pe care colectivul o poate exercita asupra acestora.
Având în vedere faptul că educația începe de acasă, iar familia joacă un rol fundamental în cultivarea unor valori precum disciplina, responsabilitatea personală și respectul, climatul educațional din pauzele școlare poate reflecta, într-o anumită măsură, nivelul implicării parentale. Deși opiniile pot diferi, consider că această influență este una destul de puternică.
Sala de clasă
Modul în care arată sala de clasă la finalul programului nu reflectă fiecare elev în mod individual, ci imaginea de ansamblu a clasei. Din cauza diferențelor privind educația primită în familie, buna creștere și disciplină individuală, realitatea este că nu toți elevii contribuie în mod egal la apariția dezordinii în sala de clasă.
Totuși, o sală de clasă îngrijită, ordonată și curată la finalul programului lasă o impresie plăcută și spune multe despre elevii care compun clasa respectivă. În aceeași măsură, o sală de clasă neîngrijită, dezorganizată și murdară poate reflecta lipsa de responsabilitate și de respect față de spațiul comun, lăsând o impresie negativă.
Importanța pe care o acord educației de acasă, bunei creșteri și disciplinei individuale – cu alte cuvinte, implicării parentale – pornește de la faptul că, în absența acestor elemente esențiale, unui profesor învățător, iar mai târziu unui profesor diriginte, îi este mult mai dificil să formeze deprinderi compatibile cu idealurile educației în această privință.
Facerea patului, curățenia camerei și spălarea vaselor, iar mai apoi asumarea responsabilităților zilnice pot părea lucruri mărunte, însă ele reprezintă primele forme de disciplină individuală și responsabilitate personală pentru un copil. În lipsa acestor forme timpurii de socializare, școala ajunge adesea să compenseze nu doar lacune educaționale, ci și deprinderi elementare de conviețuire și autocontrol.
Experiența profesională
În cel de-al doilea an de învățământ, predam în două școli total diferite. Într-una predominau liniștea și ordinea în timpul pauzelor, iar în cealaltă țipetele, conflictele și agitația erau aproape permanente. Privind înapoi și comparând cele două școli, am înțeles cât de mult poate spune atmosfera din timpul pauzelor despre cultura fiecărei școli.
Mai mult, una dintre diferențele majore dintre cele două școli consta în modul în care elevii se raportau la spațiul comun. Într-una dintre școli, la finalul programului, era puțină curățenie de făcut, elevii încercând să lase sala de clasă curată. În cealaltă școală, însă, sala de clasă era adesea lăsată într-o stare neîngrijită, cu biscuiți și resturi de pâine provenite din pachetele primite de la școală aruncate pe jos, bănci dezordonate și ambalaje împrăștiate prin toată clasa.
Observând atât relațiile dintre direcțiunile celor două școli și cadrele didactice care mi-au fost colegi, cât și – mai ales – interacțiunile cu părinții din cele două comunități școlare, am ajuns să apreciez că mediul familial juca un rol major în conturarea acestor diferențe, fără ca influența climatului școlar și a factorilor instituționali să poată fi în totalitate ignorată.
Sinteză
Din experiența mea, personalul auxiliar observă adesea anumite detalii cu privire la cultura unei școli, fiind prezent în spațiile și momentele în care comportamentele elevilor devin mai puțin formale. Discuțiile purtate, de-a lungul timpului, cu paznicii și femeile de serviciu m-au ajutat să cristalizez o parte dintre aceste observații și să văd lucrurile și din perspectiva celor care nu sunt implicați direct în procesul educațional.
Pauzele școlare și îngrijirea sălilor de clasă sunt două imagini care spun, poate, mai multe despre cultura unei școli decât mi-aș fi dorit să recunosc, deoarece pot comunica indirect foarte multe despre ecosistemul care formează școala, despre nivelul implicării parentale și, mai ales, despre dinamica relațiilor dintre părinți, cadre didactice și direcțiune.
Evident, pauzele și starea sălii de clasă sunt indicatori utili ai culturii școlare, dar nu trebuie interpretați izolat, deoarece sunt influențați simultan de familie, profesori, conducerea școlii, comunitate și contextul social.
În cele din urmă, pauza școlară poate fi una dintre cele mai fidele imagini ale culturii unei școli, deoarece felul în care elevii se comportă atunci când cred că nu sunt observați spune, uneori, mai multe despre cultura unei școli decât orice document oficial.
_______________
Despre autor:
Marius Bâgu (n. 1990, Bârlad, județul Vaslui) este profesor de Educație tehnologică în învățământul gimnazial și autor interesat de reflecția asupra rolului educației în societatea contemporană. A absolvit Facultatea de Construcții Civile din cadrul Universității Transilvania din Brașov, formare care i-a oferit o perspectivă tehnică și structurată, valorificată ulterior în activitatea didactică.
Nota redacției: Opinia profesorului este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în acest articol nu sunt neapărat și cele ale redacției.
