Sistemul educațional reformat de fiecare ministru care s-a perindat la conducerea lui a fost comparat cu „un Frankenstein” de ministrul Educației Daniel David. Acesta a afirmat, marţi, la Conferința Educațională VREM, care a avut loc la Târgu Jiu, că are impresia că „treptat, ne-am pierdut viziunea”, scrie Agerpres.
Întrebat, în cadrul Conferinţei educaţionale V.R.E.M. de la Târgu Jiu, care consideră că este cea mai greşeală făcută în sistemul educaţional în ultimii 30 de ani şi care ar fi putut fi evitată, el a vorbit despre ‘pierderea viziunii’.
„Mie mi se pare că, treptat, ne-am pierdut viziunea, în sensul că fiecare ministru a vrut să facă diverse reforme şi pe ce a avut înainte a început să pună nişte grefe, unul a mai făcut ceva, unul a mai strecurat ceva, unul a mai schimbat iarăşi ceva, astfel încât, păstrând proporţiile şi contextul, la un moment dat am impresia că suntem ca un Frankenstein, adică ne mişcăm, umblăm, dar nu ştim când ne blocăm. Cred că asta este o problemă. Noi trebuie să ne întrebăm cum ar trebui să arate sistemul şi eu am spus cum cred că ar trebui să arate – copiii care când ies din sistemul nostru îşi valorizează inteligenţa şi creativitatea în cele opt competenţe cheie, le simplific – buni specialişti, (…) buni cetăţeni (…) şi oameni mulţumiţi cu propria viaţă. Dacă noi reuşim să facem lucrul acesta, înseamnă că vom avea absolvenţi care pot decide unii să intre pe piaţa muncii, alţii să-şi continue studiile”, a spus Daniel David.
El a reiterat şi problema analfabetismului funcţional, despre care a spus că îl sperie şi este risc de securitate naţională.
„Este de neacceptat faptul că avem acest analfabetism funcţional, pe mine acest lucru mă sperie, de aceea am şi spus la un moment dat că devine şi este risc de securitate naţională. Nu poţi vorbi de 40 şi ceva la sută analfabetism funcţional după un ciclu educaţional şi în care ştii că au intrat copii care nu se deosebesc sub aspectul inteligenţei şi creativităţii faţă de cei din alte ţări la care noi ne raportăm ca modele. Pe scurt spus, partea asta de viziune, să ştim înspre ce mergem, de multe ori ne-am pierdut şi ne-am pierdut în zone de strategii mici, avem strategii mici, prevenirea abandonului şcolar, o temă foarte importantă, dar asta vine ca o problemă mai mare în ecosistemul nostru de educaţie, n-ai cum corecta numai abandonul şcolar în condiţiile în care tu nu înţelegi că abandonul şcolar trebuie să fie corectat într-un sistem mai larg legat de analfabetismul funcţional, că nu-i problema numai a copiilor care nu vin în sistemul nostru, e şi problema copiilor care vin şi pleacă. (…) Dacă avem o viziune clară şi cu toţii o îmbrăţişăm, vom şti după aceea să implementăm şi practic”, a adăugat David.
Ministrul Educaţiei şi Cercetării, Daniel David, a participat, marţi, la Conferinţa educaţională V.R.E.M., organizată de profesorul Dana Constantinescu de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” Târgu Jiu, şi care a avut ca temă Standardizarea Educaţiei.
Mihai Peticilă
Alexa Stănescu
C.I.
Diana Ghimiși
Ștefan Lefter
4 comments
Oare am putea merge mai departe cu cu analogia asta?
Frankenstein este creatorul monstrului, dar, în timp, creatura a luat numele creatorului. Deci, Frankenstein e creatorul și sistemul este monstrul fără nume. Cum a ajuns creatorul să deraieze atât de mult? Pentru că probabil niciodată angajările în funcții cheie nu au respectat principiile care ar fi împiedicat deraierea – transparența, competente corelate cu sarcini și implicarea reală a tuturor actorilor din sistem?
Deci lucrez într-un sistem ce pare a se fi născut asemenea romanului, din plictiseală, ca un pariu de genul: “cine poate scrie cea mai de groază poveste”. Și, ca să ies din poveste, ultimul capitol din romanul de groază e propunerea legată de formarea profesională și creditele (despre care am scris în altă parte).
Uitindu-ne exclusiv la fapte si mai ales realizari in mandat, DD este ilustrarea perfecta a tezei des sustinuta de el atunci cind se refara la altii, care-l critica: dat-ul cu parerea si traducerea in RO a unor sintagme din carti straine, si prezentate ca fiind gindire originala, nu tin loc de cunostinte si expertiza. Asta-i diferenta intre a conduce o univ. de provincie, in care prin natura lucrurilor si a LEN mai toti sint obligati sa stea drepti in rind si eventual doar sa aprobe si sa laude, si tu chiar crezi ca esti capabil, si alta e sa ai viziunea unui sistem de educatie pragmatic si modern.
Toată viața, ca mulți din jurul meu, m-am concentrat și pe formarea mea ca specialist; toata viața am fost un bun cetățean: mi-am platit taxele, am respectat legi, am avut grijă să formez oameni cu respect pentru efort spre mai bine, să trăiesc între oameni ai cetății care onorează și valorifică superior concepte de viață și muncă!
Acum, în prag de pensie, credeți că sunt mulțumit de propria viață?
Nu e suficient, domnule ministru, să fie și să facă lucrurile bine individul/un număr mic de cetățeni!
Cei ce au știut cât de important e lucrul bine făcut (și la timp) se văd astăzi fără reper între neghiobi veseli și periculos de șarmanți, care, in pofida efortului mic depus, de orice fel, speră intr-o viață ușoară cu…ce va pica de sus!
,,N-a fost să fie” (ca să nu dăm vina pe indivizi, dăm amar și ipocrit vina pe probabilități, lipsa de șansă, pe Univers…), dar ar fi trebuit :
-să existe legi, reguli bine făcute și respectate (cu constrângerile la pachet),
-să fie valorizată stradania devenirii și devenirea însăși- pentru tine însuți și grupul tău-cântarită bine și onorată corespunzător!
A fost așa? De cine a depins?
Ducându-ne spre învățământ, considerați că profesorul care a onorat sistemul prin munca lui, dar căruia directorul- politic pus pe post -a știut doar să îi pună piedici pentru că n-a vrut să intre cu el în jocuri mafiote, poate fi / are șansa de a se simți omul mulțumit despre care ziceți?
Doar dacă e smintit – invadat manipulatoriu de simțirea ,,gândirii pozitive “!
Efortul mare al multora dintre noi pentru a face lucrurile ca la carte a fost contracarat de dorința politicienilor de a vedea oameni mulți cu minți încețoșate! Nu ne-au lăsat să ne facem treaba bine; astfel, machiavelic, au atins două deziderate: ne pot reproșa nouă (deci cuiva, unei entități!) rezultate proaste fără a mai fi necesară răsplata muncii și, totodată, au cetățeni ușor de manipulat!
De aproape cincisprezece ani supun atenției ministerului probleme ale învățământului care astăzi sunt numite ,,probleme de securitate națională”! Cu posibilități de rezolvare atunci, astăzi cu consecințe mai grave decât ne putem imagina!
In plus, am tot cerut să fiu primit de către miniștrii educației în funcție ai momentului, pentru șansa de a fi văzute, într-o altă paradigmă, multe situații din interiorul sistemului!
Degeaba!
Faceți exercițiul de a citi toate sesizările primite la minister, să zicem, în…ultimii trei ani!
Câte șanse s-au pierdut prin bagatelizarea celor scrise de către factorii decizionali ierarhic superiori!
Soluție găsită ca să se scuture de vină: au făcut noi reguli – de descentralizare!
Cercul răspunderii s-a inchis astfel fără rost și fără speranță de unde a plecat: de la directori- cheia și lăcata! La propriu și la figurat!
Mă primiți dumneavoastră în audiență?
Nume de cod: xy.
Sunt convins că cele scrise mai sus sunt trăite asemănător de mulți dintre noi!
Faceți posibile întâlniri cu noi, profesorii! Cei care nu sunt inspectori sau directori!
Ați vedea părți ale realității dincolo de orice imaginație, domnule ministru!
Am vedea cu toții că, măcar in al doisprezecelea ceas, se încearcă a fi făcute lucrurile altfel, pentru alt fel de rezultate!
Domnule Ministru sunteti pus sa deblocati,nu sa comparati!Daca aseara ati ales sa fiti privitor,poate in seara aceasta alegeti sa spuneti ceva ,cu substanta si mai ales cu nuanta!