Raluca Răducanu, directoarea adjunctă a Liceului Teoretic Jean Monnet din Capitală, a vorbit despre respect și a precizat că „eu nu pot să educ un elev dacă acel elev nu mă respectă”. „Dacă întreaga societate creează această imagine a profesorului de aruncat la gunoi, elevul nu are cum să mă respecte. Eu nu am cum să-i impun elevului acel respect”, a spus aceasta, duminică, 28 iunie, la emisiunea InfoEdu de la TVR Info.
„A spus domnul profesor un cuvânt foarte important: respect. Eu nu pot să educ un elev dacă acel elev nu mă respectă și, dacă întreaga societate creează această imagine a profesorului de aruncat la gunoi, elevul nu are cum să mă respecte. Eu nu am cum să-i impun elevului acel respect. Și atunci totul este ca un bulgăre de zăpadă care se adună și la un moment dat va plesni”, a spus Raluca Răducanu.
Directoarea adjunctă a Liceului Teoretic Jean Monnet din Capitală a menționat că elevii au început să nu mai șteargă tabla. „N-am cerut niciodată unui elev să vină și să șteargă tabla, pentru că, din ce în ce mai mult, asta este considerată o umilință”, a spus Raluca Răducanu.
„La un moment dat, nemaifiind elev de serviciu, elevii au început să nu mai șteargă tabla. Eu mă duc în clasă și găsesc tabla plină de ecuații la matematică sau fizică. N-am cerut niciodată unui elev să vină și să șteargă tabla, pentru că, din ce în ce mai mult, asta este considerată o umilință. Dar în momentul în care eu luam buretele să șterg tabla, cu siguranță, cu generații în urmă, cineva se ridica din bancă și venea repede (…).”
Raluca Răducanu a precizat că a devenit „expert în a șterge tabla”:
„Vreau să vă spun că, în ultimii 2-3-4 ani, eu șterg tabla, am devenit expert în a șterge tabla, pentru că niciun elev nu se ridică din proprie inițiativă și mi se pare jenant să spun eu «mă lăsați pe mine, totuși, să șterg tabla? Asta trebuia să faceți în timpul pauzei». (…) Este o dovadă de lipsă de educație, de lipsă de respect și ei nu mai conștientizează că asta, de fapt, nu știu, este ceva elementar pe care ar trebui să-l facă.”
Redăm declarațiile complete:
Raluca Răducanu: Profesorii înșiși nu mai au încredere în propriile lor decizii, ajung să ia decizii contestabile, greșite sau chiar absurde, pentru că nu mai au încredere în ceea ce au de făcut. A spus domnul profesor un cuvânt foarte important: respect. Eu nu pot să educ un elev dacă acel elev nu mă respectă și, dacă întreaga societate creează această imagine a profesorului de aruncat la gunoi, elevul nu are cum să mă respecte. Eu nu am cum să-i impun elevului acel respect. Și atunci totul este ca un bulgăre de zăpadă care se adună și la un moment dat va plesni.
Ovidiu Șontea, profesor de Matematică la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București: Vreau să completez, mă scuzați. E vorba despre respect: „respectă și vei fi respectat”. Dar se mai știe ce înseamnă respectul? Este undeva lăsat în spate acest respect. Nu se mai știe ce înseamnă respectul. Pe copii îi respecți, te poți cum trebuie cu ei, însă ei, dacă nu știu de acasă respectul, cum să știe să respecte pe cineva? Și aici este o chestie ca la oul și găina, că nu mai dai de capăt, nu se mai termină niciodată.
Diana Dumitrașcu, moderator: Aș vrea, totuși, ca cei care ne urmăresc să nu rămână cu impresia că propuneți un sistem de învățământ extrem de rigid, spartan, într-o societate ca a noastră, unde suntem obișnuiți un pic altfel și ne bucurăm de această libertate câștigată. Explicați-ne un pic mai mult ce ați vrut să spuneți.
Ovidiu Șontea, profesor de Matematică la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București: Oamenii înțeleg foarte bine ce spunem noi. (…) Vă dau un exemplu: s-au eliminat anumite reguli din învățământ care erau o construcție cărămidă cu cărămida a elevului. Spre exemplu, elevul de serviciu pe școală: el avea o responsabilitate, el creștea cu o asemenea responsabilitate, era șeful holului. El nu mai are nicio responsabilitate. În clasă, nu mai există un elev de serviciu, nu mai ai responsabilitatea de a face ceva. Deci, tu crești până în clasa a XII-a fără să fii responsabil.
Diana Dumitrașcu, moderator: Nu mai sunt acești elevi de serviciu?
Ovidiu Șontea, profesor de Matematică la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București: Nu, s-au scos. Este clar că un copil pierdea o zi pe semestru, cum era înainte, și atunci sunt de acord cu chestia asta. Eu cred că trebuia făcută chestia asta, pentru că responsabilitatea trebuie să o învețe până în clasa a XII-a.
Deci, copiii sunt lăsați la poarta școlii cu mașina, sunt luați cu mașina, li se aduce mâncarea sau iau un pachet, nu-și fac ei pachetul. Prin urmare, ei nu își formează responsabilitățile și nici nu-și formează nevoia de a avea ceva, nu știu să aibă nevoie.
Raluca Răducanu: Vă dau un alt exemplu mai simplu, apropo de asta cu serviciul pe școală. La un moment dat, nemaifiind elev de serviciu, elevii au început să nu mai șteargă tabla. Eu mă duc în clasă și găsesc tabla plină de ecuații la matematică sau fizică. N-am cerut niciodată unui elev să vină și să șteargă tabla, pentru că, din ce în ce mai mult, asta este considerată o umilință. Dar în momentul în care eu luam buretele să șterg tabla, cu siguranță, cu generații în urmă, cineva se ridica din bancă și venea repede, poate că omitea în timpul pauzei, poate că nu era atent, se luau cu vorba, cu alte lucruri, dar cineva, văzând că eu iau buretele se șterg tabla, se ridica și vedea și ștergea tabla. Nu mă lăsa pe mine să o fac.
Vreau să vă spun că, în ultimii 2-3-4 ani, eu șterg tabla, am devenit expert în a șterge tabla, pentru că niciun elev nu se ridică din proprie inițiativă și mi se pare jenant să spun eu «mă lăsați pe mine, totuși, să șterg tabla? Asta trebuia să faceți în timpul pauzei». (…) Este o dovadă de lipsă de educație, de lipsă de respect și ei nu mai conștientizează că asta, de fapt, nu știu, este ceva elementar pe care ar trebui să-l facă.
