Raluca Răducanu, directoarea adjunctă a Liceului Teoretic Jean Monnet din Capitală, a vorbit despre respect și a precizat că „eu nu pot să educ un elev dacă acel elev nu mă respectă”. „Dacă întreaga societate creează această imagine a profesorului de aruncat la gunoi, elevul nu are cum să mă respecte. Eu nu am cum să-i impun elevului acel respect”, a spus aceasta, duminică, 28 iunie, la emisiunea InfoEdu de la TVR Info.
„A spus domnul profesor un cuvânt foarte important: respect. Eu nu pot să educ un elev dacă acel elev nu mă respectă și, dacă întreaga societate creează această imagine a profesorului de aruncat la gunoi, elevul nu are cum să mă respecte. Eu nu am cum să-i impun elevului acel respect. Și atunci totul este ca un bulgăre de zăpadă care se adună și la un moment dat va plesni”, a spus Raluca Răducanu.
Directoarea adjunctă a Liceului Teoretic Jean Monnet din Capitală a menționat că elevii au început să nu mai șteargă tabla. „N-am cerut niciodată unui elev să vină și să șteargă tabla, pentru că, din ce în ce mai mult, asta este considerată o umilință”, a spus Raluca Răducanu.
„La un moment dat, nemaifiind elev de serviciu, elevii au început să nu mai șteargă tabla. Eu mă duc în clasă și găsesc tabla plină de ecuații la matematică sau fizică. N-am cerut niciodată unui elev să vină și să șteargă tabla, pentru că, din ce în ce mai mult, asta este considerată o umilință. Dar în momentul în care eu luam buretele să șterg tabla, cu siguranță, cu generații în urmă, cineva se ridica din bancă și venea repede (…).”
Raluca Răducanu a precizat că a devenit „expert în a șterge tabla”:
„Vreau să vă spun că, în ultimii 2-3-4 ani, eu șterg tabla, am devenit expert în a șterge tabla, pentru că niciun elev nu se ridică din proprie inițiativă și mi se pare jenant să spun eu «mă lăsați pe mine, totuși, să șterg tabla? Asta trebuia să faceți în timpul pauzei». (…) Este o dovadă de lipsă de educație, de lipsă de respect și ei nu mai conștientizează că asta, de fapt, nu știu, este ceva elementar pe care ar trebui să-l facă.”
Redăm declarațiile complete:
Raluca Răducanu: Profesorii înșiși nu mai au încredere în propriile lor decizii, ajung să ia decizii contestabile, greșite sau chiar absurde, pentru că nu mai au încredere în ceea ce au de făcut. A spus domnul profesor un cuvânt foarte important: respect. Eu nu pot să educ un elev dacă acel elev nu mă respectă și, dacă întreaga societate creează această imagine a profesorului de aruncat la gunoi, elevul nu are cum să mă respecte. Eu nu am cum să-i impun elevului acel respect. Și atunci totul este ca un bulgăre de zăpadă care se adună și la un moment dat va plesni.
Ovidiu Șontea, profesor de Matematică la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București: Vreau să completez, mă scuzați. E vorba despre respect: „respectă și vei fi respectat”. Dar se mai știe ce înseamnă respectul? Este undeva lăsat în spate acest respect. Nu se mai știe ce înseamnă respectul. Pe copii îi respecți, te poți cum trebuie cu ei, însă ei, dacă nu știu de acasă respectul, cum să știe să respecte pe cineva? Și aici este o chestie ca la oul și găina, că nu mai dai de capăt, nu se mai termină niciodată.
Diana Dumitrașcu, moderator: Aș vrea, totuși, ca cei care ne urmăresc să nu rămână cu impresia că propuneți un sistem de învățământ extrem de rigid, spartan, într-o societate ca a noastră, unde suntem obișnuiți un pic altfel și ne bucurăm de această libertate câștigată. Explicați-ne un pic mai mult ce ați vrut să spuneți.
Ovidiu Șontea, profesor de Matematică la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București: Oamenii înțeleg foarte bine ce spunem noi. (…) Vă dau un exemplu: s-au eliminat anumite reguli din învățământ care erau o construcție cărămidă cu cărămida a elevului. Spre exemplu, elevul de serviciu pe școală: el avea o responsabilitate, el creștea cu o asemenea responsabilitate, era șeful holului. El nu mai are nicio responsabilitate. În clasă, nu mai există un elev de serviciu, nu mai ai responsabilitatea de a face ceva. Deci, tu crești până în clasa a XII-a fără să fii responsabil.
Diana Dumitrașcu, moderator: Nu mai sunt acești elevi de serviciu?
Ovidiu Șontea, profesor de Matematică la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București: Nu, s-au scos. Este clar că un copil pierdea o zi pe semestru, cum era înainte, și atunci sunt de acord cu chestia asta. Eu cred că trebuia făcută chestia asta, pentru că responsabilitatea trebuie să o învețe până în clasa a XII-a.
Deci, copiii sunt lăsați la poarta școlii cu mașina, sunt luați cu mașina, li se aduce mâncarea sau iau un pachet, nu-și fac ei pachetul. Prin urmare, ei nu își formează responsabilitățile și nici nu-și formează nevoia de a avea ceva, nu știu să aibă nevoie.
Raluca Răducanu: Vă dau un alt exemplu mai simplu, apropo de asta cu serviciul pe școală. La un moment dat, nemaifiind elev de serviciu, elevii au început să nu mai șteargă tabla. Eu mă duc în clasă și găsesc tabla plină de ecuații la matematică sau fizică. N-am cerut niciodată unui elev să vină și să șteargă tabla, pentru că, din ce în ce mai mult, asta este considerată o umilință. Dar în momentul în care eu luam buretele să șterg tabla, cu siguranță, cu generații în urmă, cineva se ridica din bancă și venea repede, poate că omitea în timpul pauzei, poate că nu era atent, se luau cu vorba, cu alte lucruri, dar cineva, văzând că eu iau buretele se șterg tabla, se ridica și vedea și ștergea tabla. Nu mă lăsa pe mine să o fac.
Vreau să vă spun că, în ultimii 2-3-4 ani, eu șterg tabla, am devenit expert în a șterge tabla, pentru că niciun elev nu se ridică din proprie inițiativă și mi se pare jenant să spun eu «mă lăsați pe mine, totuși, să șterg tabla? Asta trebuia să faceți în timpul pauzei». (…) Este o dovadă de lipsă de educație, de lipsă de respect și ei nu mai conștientizează că asta, de fapt, nu știu, este ceva elementar pe care ar trebui să-l facă.
8 comments
ucinrov,
Desi sunt de acord ca institutia familiala nu mai primeste atentia meritata si se tot demonetizeaza in societatea actuala, ideile dv sunt amestecate si cel putin partial misogine.
Nu inteleg cine v-a spus ca a face mancare, curatenie etc acasa ar fi o umilinta si indatoriri exclusiv feminine. Toate treburile casnice sunt considerate de fiecare asa cum a fost persoana educata in primii ani de viata sa le considere.
In plus in prezent in tot mai multe familii se implica in treburile casnice atat mama, cat si tata iar treptat si copiii, considerandu-le necesitati de rutina, in niciun caz umilinte.
Respectul trebuie impus (uneori prin lege) celor care nu inteleg si/sau nu au fost educati sa-l acorde cand si cum se cuvine.
Autoritatea paterna NU a fost inlocuita, ci uneori nu exista si, de fapt, nu prea mai exista autoritate PARENTALA mai ales in paralel cu cresterea influentei retelelor de pe Internet. Iar disparitia autoritatii parentale conteaza si duce si la estomparea si disparitia autoritatii din directia scolii si apoi la nerespectarea oricarei forme de autoritate, mai ales ca autoritatile actuale, care au tot lovit in profesori si in institutia scolii, se prabusesc ele insele in coruptie, in furt intelectual, plagiate si semianalfabetism.
In continuare, pe cale de consecinta, nicio autoritate nu va mai functiona, in afara de cea a pumnului si a puterii (vremelnice)….adica societatea se destrama.
Tocmai de aceea, pana nu e prea tarziu, scoala si cadrele didactice trebuie repuse pe planul important si in drepturile pe care le aveau candva.
Totul pleacă de la diluarea autorității părinților în propria ogradă.
Mai ales diluarea autorității ( dispariția) taților din aceste celule ale societății.
Respectul se câștigă, nu se poate impune.
Autoritatea paternă a fost diluată și înlocuită cu autoritatea instituțională ( școală, poliție, etc.).
Cam ăsta este rezultatul emancipării femeii din ultimele decenii. A devenit o umilință să îți faci datoria de mamă și soție!
Pe lângă asta, există o diluare a conexiunilor între oameni în general…. Nu prea mai avem nevoie unul de celălalt, totul este instituționalizat ( șomaj, pensie, ajutoare sociale). Asta conduce la lipsa valorilor morale nescrise, universal acceptate de comunitate și implicit la consecințe imediate în vecinătatea ta dacă nu le respecți, lăsând textul legilor.
Cu câteva decenii în urmă depindeam într-o măsură unul de celălalt, ne ajutam la treburile câmpului, urmăream o colaborare reciproc avantajoasă cu cei din vecinătatea noastră. De ce? Pentru că știam sigur că mâine vom avea nevoie de cei din jurul nostru pentru a supraviețui.
Azi, totul este instituționalizat…. aici este problema profundă.
Repet, celula familiei este în dezintegrare accelerată.
păstrând proporțiile, așa cum ștergerea tablei de către un elev reprezintă o umilință, la fel este o umilință pentru o femeie să gătească acasă, să spele, să aibă grijă de familie, cu excepțiile de rigoare.
Respectul pt invatamant, dar si pt INVATATURA in general, a fost si este SUBMINAT DIN START de catre autoritati, de mass media si Internet, de societate si familie si acest respect NU se poate reCastiga pur si simplu!
Este nevoie de repararea si refacerea respectului DATORAT scolii si cadrelor didactice.
Dupa ce ani de zile guvernele si cei cu putere de decizie au lovit in invatamant pe toate caile, distrugandu-l si decredibilizandu-l, iata ca spalarea pe creier a societatii a atins cote inimaginabile si, mai ales, periculoase.
S-a lucrat minutios la decredibilizarea si distrugerea invatamantului in ultimii 35 de ani, in paralel cu aplaudarea „vedetelor de carton” si a imbogatitilor pe cai infractionale (sau cel putin dubioase) si prin inscaunarea atat de multor potentati cu lipse mari in educatie, cu diplome false si plagiate, dar cu tupeu si cv-uri bine „puse in pagina”.
Doamna directoare de la Monet are dreptate cu ceea ce spune in acest articol: „nu pot educa un elev care nu ma respecta”!
Nu ai cum sa te faceti auzit, ascultat si respectat de catre cineva care mereu te intampina cu o injuratura pe post de salut.
Oare nu se trage tot de la vesnicul: doar romana si matematica conteaza??Celelalte materii cu profesori cu tot..nu conteaza!!!
Asa vin de acasa pentru ca asa ii invata parintii,care se adapteaza pt ca asa e sistemul de invatamant.
Si doamnele profesori invatamant primar sa stiti ca tot asta ii invata.
E un lant de greseli intretinute.
Si la final…tik tok.
In 2024, aproape jumătate din profesorii romani de gimnaziu participanți la TALIS 2024 au fost de acord ca sunt apreciați de societate, mai sus (46% din ei) de ………media OECD-55 (cam 20%)
https://www.oecd.org/en/publications/results-from-talis-2024-country-notes_e127f9e2-en/romania_6824bac7-en.html#section-d1e122
De ce se bat campii?
„Eu nu pot să educ un elev dacă acel elev nu mă respectă”
Hmm….. nu așteptați sa fie deja educati, ei nu au maturitatea unui adult, invatati-i respectul si in scoală, faceti recuperare cu ei pe Educatie Sociala si Consiliere si dezvoltare personala la capitolul self-efficacy. Întrebați cine au fost diriginții lor care nu le-au făcut Dirigenția la gimnaziu si trimiteți un feedback la centru. Doar așa se reglează.
Scrieti cu creta colorata si explicati ca scrieti pe alt „layer”.
Profesorii sunt lipsiti de orice puteri, parghii si nici nu vor sa aiba asa ceva. Vorbesc de majoritatea profesorilor (70-80%). 15% sunt smecheri si se fac directori, inspectori sau sefi de comisii si comitete pentru a obtine gradatia de merit. Acest lucru este dovedit de organizatiile sindicale ale profesorilor, care nu fac nimic, decat zgomot (zero actiuni in justitie), dar au aceeasi lideri. In viata esti respectat daca poti decide, ai niste puteri conferite sau castigate. Exista o campanie de a lipsi profesorul de orice decizie, altii ii fac dotarea materiala, stabilesc mediul in care isi desfasoara activitatea, ei sunt respectati.
Adevărat. Perfect adevărat că nu poți educa un elev care nu te respectă, așa cum, ca medic, nu poți trata un pacient care nu are încredere în tine.
DAR, este în mare parte și vina noastră, a celor care am PERMIS ca sistemul de educație să fie penetrat și condus de politruci analfabeți, de corupți, chiar și de „profesori” analfabeți care au avut pretenția că dacă ai iscălitura pe statul de plată, ești automat coleg și meriți titlul de profesor.
Când tu, ca dascăl, scrii pe grupurile de WhatsApp ale claselor iar ortografia ta nu este cu nimic diferită de cea a unei măturătoare cu patru clase, ce mai vrei?
Motivele sunt multe. Aș începe cu sărăcia, cu lașitatea, cu multele frici de care sunt bolnavi majoritatea dintre noi. Dar cauzele sunt mai multe.
Ce este cert, este că sistemul de educație s-a transformat în ceva caraghios, ridicol, un circ ieftin culminat cu diplome care nu valorează nici măcar cât hârtia pe care sunt imprimate.
Este tare trist iar eu nu văd cum s-ar putea repara această nenorocire.
Îmi pare rău, dar în mod realist nu văd cum s-ar putea reacredita instituția școlii publice–că despre ea vorbim–ca un loc de cinste al societății. Scoatem din discuție vârfurile care, deși fac parte din sistemul public de învățământ, s-au conturat și se simt din ce în ce mai mult ca școli private, exclusive și separate de restul.
Și bine au făcut pentru că doar așa s-a putut evita răspândirea infecției care a pus stăpânire pe restul.