S-a publicat zilele trecute World Happiness Report, pe baza unor sondaje Gallup, ceea ce a generat şi la noi câteva titluri despre cum România şi Europa de Est urcă în clasamentul fericirii, în vreme ce Occidentul şi mai ales anglosfera devin tot mai pesimiste şi nefericite. Mai puţin s-au comentat tendinţele pe grupe de vârstă, scrie Sorin Ioniță pe G4Media.ro.
Ceea ce e păcat pentru că noul set de date contrazice vădit unul din clişeele ultimilor ani: că Generația Z ar fi, peste tot și fără excepție, profund nefericită. Realitatea e, ca de obicei, mai nuanțată și interesantă.
De fapt în cea mai mare parte a lumii tinerii sunt în continuare mai mulțumiți de viață decât cei în vârstă – adică se respectă distribuţia clasică a fericirii, ştiută dintotdeauna în sociologie.
România punctează onorabil în topul global (locul 34) cu un nivel al satisfacției peste media mondială. Dar asta ascunde un decalaj important între generații: tinerii români se declară mai mulțumiți de viață decât cei mai în vârstă. Dacă ar fi evaluați separat, ei s-ar situa printre cei mai bine plasați la nivel global.
Cu alte cuvinte, România urmează încă modelul clasic: optimismul tinereții e încă la locul lui.
De ce apar toate aceste diferențele regionale, cu Occidentul în declin în rândul tinerilor? Raportul nu oferă o explicație simplă, dar punctează câțiva factori. Primul ține de consistenţa relaţiilor sociale.
În multe țări bogate, interacțiunile directe s-au subţiat, mai ales la adolescenţi, iar judecata comparativă accentuează deprimarea: sentimentul de a fi mai puțin activ social decât cei din jur (cel mai important indicator pentru fericire) e tot mai răspândit. Singurătatea, odinioară asociată cu vârsta a treia, a devenit mai frecventă la grupele mici de vârstă.
Al doilea factor e digitalizarea. Utilizarea intensă a reţelelor sociale, în special prin scrolling pasiv și (din nou) comparații constante cu colegii de cohortă, ori cu modelele de rol artificiale, e asociată cu reducerea stării de bine, mai ales în cazul fetelor. Factorul economic contează şi el, dar tot în termeni relativi, iar asta explică de ce problemele cele mai mari nu apar în țările sărace, ci în cele bogate.
Citește articolul integral pe G4Media.ro
Mihai Peticilă
Redacția
Diana Ghimiși