Multe dintre discuțiile publice din mass-media/spațiul virtual/ cancelariile noastre sau de aproape oriunde te afli zilele astea au fost generate de schimbarea de paradigmă propusă de actualul ministru al educației prin planurile-cadru pentru liceu. Le-am numit Planurile-cadru Daniel David pentru că a fost singurul ministru al educației din ultimele aproape 3 decenii care a avut curajul generării unei descentralizări curriculare moderate, a flexibilizării unui curriculum uniform și de prea mult timp rigid prin raportare la nevoile de formare ale elevilor.
Mi-am dorit o schimbare curriculară profundă mai ales în momentul în care părinte fiind al unui adolescent de clasa a XI-a, apoi a XII-a, am fost deseori părtașă la frustrarea autentică a unui tânăr care trebuia să bifeze în programul școlar discipline nenumărate care nu rezonau nicicum cu interesele lui deja focusate spre un domeniu de formare academic, în care a făcut și face performanță. Curricula o împărțise, după propriile opțiuni, chiar dacă orarul școlar angaja peste 20 de discipline: erau discipline la care învăța din pasiune, discipline la care învăța pentru că trebuie – de regulă, unde se susțineau examenele externe – și discipline la care nu învăța niciodată. Situația era similară la colegii săi de generație….
Mi-am dorit această schimbare și ca profesor de pedagogie, pentru că știu că încremenirea curriculumului este cel mai mare pericol al educației, aflată mai mult ca niciodată în defazaj formativ cu dinamica societății. Ca profesor practician, dar și ca inspector școlar general/inspector de specialitate, am avut dovada prin rezultatele vizibile (evaluări externe, evaluări interne, nivelul de cultură generală/de specialitate al elevilor etc.), dar mai degrabă prin indicatori ascunși (motivație scăzută în învățare, nivel scăzut al competențelor civice, sociale, lipsa autonomiei etc.) ale unui curriculum care nu a produs învățare de profunzime la foarte mulți elevi, din diferite niveluri de școlaritate.
Mi-am dorit această schimbare ori de câte ori am intrat în interacțiune cu alți colegi din sisteme europene mai performante, unde flexibilizarea curriculară aducea plusuri incontestabile pentru elevi (a se vedea adaptarea si diferențierea curriculară în landurile din Germania etc.).
Sigur că varianta de Planuri-cadru Daniel David este o formulă ce poate și chiar trebuie să fie optimizată. Sunt multe și diverse accente ce trebuie puse în acest context. Doar câteva dintre ele:
- Curriculumul este unul echilibrat în primele două clase de liceu.
- Pentru clasele a XI-a și a XII-a, curriculumul propune discipline ce asigură o specializare relevantă pentru orientarea în carieră. Numărul însă insuficient de ore pentru o anume disciplină care asigură cultura generală/de specialitate/identitatea națională etc. poate fi mărit prin opțiunile elevilor/școlii (de exemplu, la clasele a XI-a și a XII-a numărul de 2 ore de limba română din TC poate fi mărit prin CS flexibil/CDEOS). Dacă vom avea în atenție să le formăm elevilor noștri prin demersuri explicite grile valorice de exprimare a opțiunii pentru aceste discipline (pentru a se diminua opțiunile legate de lipsa efortului intelectual, indulgența profesorului, arbitrariul etc), nu va mai fi nevoie în acestă etapă de „lupta pentru gloria orelor din orar”, pentru că elevii vor ști să aleagă informat și conștient. Experții curriculari, specialiștii din educație vor trebui să facă acea consiliere curriculară pentru elevi. Și pentru profesori.
- Curriculumul de specialitate flexibil (CS) este o propunere inovativă (generează niveluri diferite de abordare a conținutului unei discipline-nivel de bază/ mediu/avansat, în funcție de nivelul elevilor și decizia școlii. Provocarea va fi aici (ca de altfel în tot ce înseamnă paradigma noilor planuri D.D.) asupra leadershipului școlar, a capacității de obiectivizare și flexibilizare a timpului și spațiului școlar.
- Planurile cadru D.D. sunt, în opinia mea, un pas mare în schimbarea sistemului educațional de la noi. Provocarea cea mai de impact formativ va fi însă construirea programelor școlare.
- Arhitectura curriculară nu se va putea situa în afara a cel puțin 2 abordări curriculare: abordarea modulară (module de Istorie a regimurilor totalitare în disciplina Istorie și nu două discipline diferite cu alocări importante de timp – Istoria comunismului și Istoria Holocaustului); abordarea integrată/interdisciplinaritatea – ca opțiune în cadrul disciplinelor clasice sau ca demers transdisciplinar – a se vedea team-teachingul).
- Autonomizarea curriculară va impune, volens-nolens, măsuri admnistrative majore la nivelul școlilor: un program curricular flexibil cu mărirea timpului de stat în școală, extinderea și către componenta de educație nonformală a unor curricule formale etc., deci program de masă caldă în toate unitățile școlare.
- Regândirea conținuturilor va duce către schimbări de structură și ale anului școlar. Trebuie să readucem continuitatea în învățare, prin conținuturi care să le trezească elevilor motivația și interesul pentru studiu și perioade optime de studiu. A păstra ambele perioade de activități nonformale (Săptămâna Altfel, Săptămâna Verde) este păgubos. Acțiunile ecologice pot fi dezvoltate categoric în Săptămâna Altfel, după cum orice cadru didactic își organizează astfel de activități de dezvoltare a conduitei ecologice etc. și prin activitățile extracurriculare de-a lungul întregului an școlar. Avem nevoie să îi ținem pe elevi conectați la starea de învățare, iar asta cere timp, continuitate, nu fragmentare constantă prin astfel de perioade.
Timpul educației trebuie să aibă răbdare. Pentru decantări obiective și riguroase, pentru găsirea unor soluții curriculare de secol XXI, pentru generația aceasta de elevi și de profesori. Dar mai ales pentru cele viitoare….
___
Despre autor
Genoveva FARCAȘ este profesoară de pedagogie la Colegiul Național Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași, doctor în științele educației și cadru didactic asociat la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Are o experiență de 34 de ani în învățământul preuniversitar, din care peste 15 ani a ocupat funcții în Inspectoratul Școlar Județean Iași. În perioada 2017-2021 a fost inspector școlar general al ISJ Iași.
Matei Pop
Redacția
Mihai Peticilă
Costin Ionescu
1 comment
E clar.