Universitățile în general trebuie să îi asculte pe tinerii care știu cel mai bine „piața” și știu ce meserii ce meserii vor fi căutate peste 10, 15 ani, iar noi trebuie rapid să dezvoltăm programe de studii, spune Ion Tomuș, profesor universitar la Facultatea de Litere și Arte din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și directorul Școlii Doctorale. Deși întregul domeniu al studiilor doctorale a fost „zdruncinat” de reducerea indemnizației pentru doctoranzi, nu crede că interesul tinerilor pentru doctoratul în Teatru și Artele Spectacolului va scădea. În opinia sa, însă, „motivația financiară a dispărut”, iar cea care rămâne este „motivația artistică”.
- Ion Tomuș este profesor universitar la Facultatea de Litere și Arte din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, unde predă istoria teatrului și teoria dramaturgiei. Totodată, este directorul Școlii Doctorale de Teatru și Artele Spectacolului, program dezvoltat în strânsă legătură cu Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.
În interviul acordat Edupedu.ro în marja FITS 2026, profesorul afirmă că universitățile trebuie să mențină un dialog permanent cu tinerii și să îi implice în dezvoltarea programelor de studii.
„Universitatea, în general, trebuie să asculte tinerii și să continue acest dialog pe care îl are cu ei. Noi avem acest dialog la Sibiu, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și al Festivalului Școlilor”, spune Ion Tomuș.
Întrebat cum poate universitatea să rămână un spațiu relevant pentru formarea noii generații de artiști și cercetători într-o societate tot mai digitalizată, profesorul susține că studenții trebuie luați în serios.
„Ei știu cel mai bine cum evoluează piața și pot să ne spună ce meserii vor fi căutate peste 10, 15 sau 20 de ani. Ei trebuie să ne spună repede, iar noi trebuie să dezvoltăm rapid programe de studii sau măcar cursuri care să îi pregătească pentru aceste profesii”, afirmă acesta.
Directorul Școlii Doctorale de Teatru și Artele Spectacolului oferă și un exemplu concret: în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu există un curs dedicat actorilor, în care aceștia învață cum să se promoveze pe rețelele sociale, cum să se filmeze cu telefonul mobil și cum, când și ce să posteze pentru a-și construi o imagine profesională.
În interviu, Ion Tomuș vorbește și despre rezultatele Barometrului de Consum Cultural 2025, care indică un interes în scădere al românilor pentru teatru, precum și despre impactul reducerii indemnizației acordate doctoranzilor.
Redăm interviul integral acordat pentru Edupedu.ro:
Edupedu.ro: Sunteți și membru în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, coordonați Platforma Internațională de Prezentare a Doctoratelor în Artele Spectacolului și Management Cultural iar platforma a devenit și un punct de întâlnire pentru universități și cercetători din zeci de țări. Ce se întâmplă în cadrul acestui proiect, cum se desfășoară?
Ion Tomuș: „Festivalul Internațional din Teatru de la Sibiu a început în 1993, a schimbat orașul, a transformat orașul capitala culturală europeană în 2007 și este în mod cert singurul festival de teatru din lume care a înființat o școală de teatru. Școala de Teatru din Sibiu a pornit în 1997 cu secția de actorie, în 1998 s-a înființat secția de teatrologie și management cultural. În 2015-2016 au înființat specializarea de coregrafie. Masterul există aproape de la început și în 2015 s-a înființat domeniul „studii de doctorat”.
A fost o cunună a activității noastre de cercetare aplicată în cadrul acestui domeniul pentru că mai sus de nivelul doctoral nu poți merge. Domnul Constantin Chiriac, președintele festivalului și cel care a înființat Școala sibiană de Teatru a avut viziunea ca înainte de înființarea școlii de doctorate în cadrul universității, cu un an sau doi ani înainte, să înființeze această platformă ca o rețea de universități care au studii doctorale, iar înființarea acestei platforme de studii doctorale în teatru și artele spectacolul să fie un argument pentru înființarea domeniului de studii „teatru și artele spectacolului”. Lucrurile au funcționat și în 2015 s-a înființat acest domeniu.
Avem deja multe promoții de doctori care au ieșit, de la nume foarte mari ale scenei românești – colegul nostru Dragoș Buhagiar, care este un nume esențial în ceea ce înseamnă scenografia contemporană, este și președintele UNITER, Ofelia Popii care nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare, o actriță extraordinară din Faust și nu numai, Bineînțeles că au mai fost și alte nume importante care au terminat doctoratul la noi: Silvia Macrea, care este directorul Centrului de Creaţie „Junii Sibiului”, care a terminat la noi. Avem și nume la fel de importante, care sunt artiști în devenire, tineri care vor fi peste ani de zile următorii Ofelia Popii sau Dragoș Buhagiar.
Edupedu.ro: Ce se studiază la Școala Doctorală de Teatru și Artele Spectacolului?
Ion Tomuș: Din punct de vedere birocratic este foarte simplu. Este nevoie de un număr de credite pe care studentul trebuie să-l aibă, adică trebuie să aibă ciclul de licență și ciclul de masterat ca să aibă numărul complet de credite să poată să dea admitere la doctorat, iar programul de pregătire doctorală conține 4 ani, 8 semestre, cum spunem noi.
Primul semestru este dedicat unor cursuri pe care doctoranzii le au împreună cu cadrele didactice din școala doctorală, iar din semestrul II până în semestrul VIII este program de cercetare individuală, relație «one on one» cu conducătorul de doctorat, dar și cu alți specialiști care sunt în comisia de îndrumare, specialiști din domeniu, pentru că încercăm să nu încurajăm prea tare relația asta, care de fapt este foarte importantă: doctorant – mentor, dar încercăm să mai adăugăm câteva elemente la ecuația asta pentru că încurajăm foarte mult dialogul artistic și pentru că în artă, fără dialog nu prea poți să faci nimic. Nu este ca în medicină sau ca în științele exacte, unde relația conducător – doctorand funcționează probabil altfel, din câte înțeleg de la colegii mei și din câte văd din universitate și din industria doctoratului.
Edupedu.ro: În cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu vin foarte mulți profesori de la alte universități din străinătate, care aduc tineri studenți cu spectacole de teatru. Care sunt beneficiile platformei pentru studenți?
Ion Tomuș: Este o expunere în ceea ce înseamnă breasla, probabil la cel mai înalt nivel. Și oricât de formal și de serios sună toată titulatura asta întreaga a platformei, noi încercăm să fim cu picioarele cât mai bine înfipte în pământ și să păstrăm nu neapărat un caracter relaxat la conferința platformei, dar încercăm să fim poate mai puțin formali și fără acea „morgă academică”, care este importantă și care recunoaște însemnătatea, tocmai pentru că este vorba de artiști, tocmai pentru ca „să nu speriem” tinerii și doctoranzi încercăm să-i cucerim. Pentru că dacă le-am propune o conferință științifică de 2 zile, pe artele spectacolului, care să fie plictisitoare, plină de morgă academică, plină de sobrietate și de un festivism old school, atunci i-am speria, i-am pierde. Nimeni n-ar mai vrea să facă doctorate în teatru și artele spectacolului. Oricum tot domeniul doctoral este cumva zdruncinat acum de tăierile care s-au aplicat pe indemnizația de doctor. Și dacă înainte existau acei 920 lei net care erau importanți pentru un tânăr la început de carieră, acum cei 920 lei s-au transformat în vreo 410, cred că e mai puțin, cred că e sub pragul de 400, bani care nu îi mai motivează financiar ca înainte. Știu de la colegii mei mai tineri, cei 920 lei sunt o rată, o rată la apartament, o rată la mașină – o rată.
Edupedu.ro: Ați resimțit această tăiere? Credeți că va afecta programul doctoral? Va scădea interesul tinerilor?
Ion Tomuș: Pe card simt deja de vreo trei-patru luni. Nu știu ce se va întâmpla… Este prima admitere care o dăm în septembrie la doctorat, după această tăiere. Sunt convins că vom avea aceeași concurență și că tinerii vor fi în continuare extrem de motivați să facă doctoratul, dar este vorba de o motivație artistică. Este vorba de ambiția personală, de a se dezvolta ei, de a citi mai mult, de a lucra, de a avea dialog. Motivația financiară din păcate, a dispărut și asta este trist. Sperăm cu toții ca lucrurile să se schimbe.
Edupedu: Spuneați că 90% dintre studenții Facultății de Arte se înscriu ca să joace pe scena de teatru. La final, până termină facultatea, mai au această dorință sau se îndreaptă mai mult către TV, către comercial?
Ion Tomuș: Această proporție de 90% pe care am spus-o nu este o statistică oficială este o concluzie a mea personală, la care am ajuns în urma dialogului cu studenții. Există noțiunea asta care este foarte importantă în teatru, noțiunea de „scândură”. Scândura pentru breasla asta este sfântă și asta fascinează în primul și în primul rând: scena, scândura, lumina reflectorului. Sunt și câțiva care spun că vor să facă film, televiziune, seriale, reclame. Facultatea ajută, dezvoltă niște competențe în sensul acesta, dar scândura, scena în sensul old school, foarte tradițional, are încă puterea de a fermeca și sunt convins că mult timp lucrurile vor rămâne așa.
Edupedu: Într-o perioadă în care tinerii sunt atrași de forme tot mai diverse de exprimare artistică și digitală, cum poate universitatea să rămână un spațiu relevant pentru formarea noii generații de artiști și cercetători?
Ion Tomuș: Cred că universitatea în general trebuie să asculte tinerii și cred că universitatea trebuie să continue acest dialog pe care îl are cu tinerii și să-l dezvolte. Noi avem dialogul la Sibiu, în cadrul Festivalul Internațional de Teatru Sibiu, în cadrul festivalul școlilor, în cadrul platformei doctorale. Cel mai important lucru este, din punctul meu de vedere, să-i întrebăm ce vor și să-i luăm în serios când ei ne spun ce vor, pentru că de multe ori răspunsurile lor ni se vor părea amuzante și poate riscăm să nu le tratăm cu seriozitate.
Dar ei știu cel mai bine piața, ei știu la ce se înhamă și cheia succesului în mediul universitar ar fi ca noi, care deja avem o vârstă și mă refer la generația mea 40 plus, să încercăm să aflăm ce meserii vor fi căutate peste vreo 10, 15, 20 de ani. Ori nouă ne este destul de greu. Cel mai bine, ei pot să ne spună cam ce meserii vor fi căutate peste 10, 15, 20 de ani, dar ei trebuie să ne spună repede și noi trebuie rapid să dezvoltăm programe de studii sau măcar cursuri care să îi ajute în meseriile acelea.
Edupedu: Ați dezvoltat un curs în acest sens? Ceva nou adaptat zilelor noastre?
Ion Tomuș: În urma dialogului cu studenții, am dezvoltat niște cursuri care au venit cumva exact ca un răspuns la propunerile lor. De exemplu, am dezvoltat un curs de mult timp, de aproape 20 de ani. Este un curs de «one man show» – cum se spune acum, corect din punct de vedere politic, «one person show» – în care studenții sunt învățați, ajutați să-și facă aceste one person show-uri care sunt foarte fascinante și foarte atractive pentru industrie. De ce? Pentru că sunt foarte ușor de montat, de plimbat de la festival la altul. Spectacolul colegilor noștri din Egipt este un «one person show», e ușor să-l duci, cumperi mai puține bilete de avion, mai puține decoruri, mai puține cazări.
Plus că studenții noștri care au venit cu ideea, care ne-au propus înființare a acestui curs, au avut șansa extraordinară să lucreze cu domnul profesor Constantin Chiriac, care într-adevăr este un expert în domeniul one person show-lui, el însuși fiind autorul multor spectacole care mi-au marcat începuturile activității. Un alt exemplu ar fi un curs de competențe digitale pe care îl au studenții la actorie, practic cum se numea mai demult «actorie pentru filme».
Acum, în cazul acestui curs nou ei sunt învățați, de exemplu, de colegul meu Alexandru Condurache, cum să se promoveze pe social media, cum să-și facă un canal pe social media, cum să se filmeze cu telefonul, cum să posteze, când să posteze, ce să posteze, pentru că deși spuneam înainte că scena este sfântă și scândura este sfântă, până să ajungi acolo trebuie să te promovezi și ei învață asta. Și Alex Condurache este cel care gestionează scena digitală la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu și cred că este cea mai potrivită persoană din Univers să lucreze cu studenții în direcția asta.
Edupedu: Inteligența artificială a ajuns și în teatru?
Ion Tomuș: Cred că Inteligența artificială a ajuns și era normal să ajungă și eu cred că este foarte bine că a ajuns. Cred că ar fi o greșeală să privim inteligența artificială ca pe o amenințare.
Da, poate fi o amenințare dacă o lași să fie amenințare. Atâta timp cât folosești inteligența artificială ca să te dezvolți și ca să-ți faci ordine în ce ai de făcut și ca să gestionezi proiectele pe care le ai tu, ca student la teatru, cred că este de foarte mare ajutor.
Eu nu cred în inteligența artificială care va fura job-urile din teatru. Nu cred nici măcar în inteligența artificială care va fura job-urile din cinematografie. Pentru că deși rezultatele pot fi într-adevăr spectaculoase, filme făcute cu AI, sunt convins că publicul va vrea să vadă în continuare sufletul – apropo de tema din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu – publicul va vrea să vadă sufletul pe ecran, pe scenă. A fost un foarte mare val de discuții acum câteva luni. legat de niște melodii create cu AI-ul. Dacă AI ar fi scăpat de sub control și va ajunge să creeze de unul singur așa ceva, eu cred că va fi ultima noastră problemă dacă va crea muzică.
Edupedu: Barometrul de consum cultural 2025 arată că „participarea la spectacole de teatru a înregistrat o scădere constantă în ultimii zece ani”. Barometrul explică și cauzele: „non publicul este categoria cea mai afectată de toate barierele culturale, sociale, financiare și fizice”, iar soluțiile sunt „complexe, cu accent foarte mare pe alfabetizarea/educația culturală”. Se regăsește educația culturală în școli, mai ales în clasele primare sau gimnaziu? Cum poate școala sau / și părinții să dezvolte educația culturală?
Ion Tomuș: Din păcate, în România distanțele sunt mari și când spun distanțe mă refer la distanțe sociale, mă refer la distanțe culturale. Eu nu locuiesc în Sibiu, locuiesc la 25 km de oraș. O viață întreagă am făcut naveta. Acolo este o altă lume. Nu știu ce argumente și cum ar trebui făcut ca omul de rând, dintr-un orășel la 25 km de o capitală culturală europeană, să se urce în mașină și să vină să consume cultură. Ei consumă cultură. Și apropo de barometrul de care spuneați – străzile sunt pline, sunt zeci de mii de oameni în fiecare seară, sunt sute de mii de oameni care ies.
Este o întreagă industrie care are de câștigat de pe urma a ceea ce se întâmplă pe străzi în FITS. Dar mie mi-ar plăcea ca o familie din clasa de mijloc să ajungă la următorul scenariu: o familie care locuiește poate și la o distanță mai mare de un oraș important cultural, să-și permită o dată, de două ori pe lună să se urce în mașină, să se ducă la 50 km, să vadă un spectacol, să mănânce în oraș și să se întoarcă acasă, trei sau patru persoane. Or asta, la cum sunt lucrurile acum în România, ar consuma poate un sfert de salariu.
Edupedu: Din 2029, elevii care acum intră la liceu și atunci vor fi în clasa a XI-a vor face obligatoriu o oră de educație teatrală, indiferent de profil. Pentru cei care sunt la tehnologic, de exemplu, sau la alte filiere, e un lucru bun? Cum simțiți această oră de educație teatrală?
Ion Tomuș: Cred că este cea mai bună chestie care se poate întâmpla acum, în învățământul pe universitar, pentru că așa se creează gustul pentru teatru, așa se deschid orizonturile, așa copiii vor mai lăsa un pic ecranele. E bine că le folosesc, dar vor lăsa un pic ecranele și vor intra unul cu altul într-o anumită formă de dialog, vor intra, poate, cu generații diferite într-o altă formă de dialog.
Această inițiativă sunt convins că poate aduce și alte beneficii: un interes pentru un anumit tip de lecturi, un interes pentru o anumită posibilitate de a-ți desfășura cariera, un interes pentru a duce un alt membru al familiei la teatru. Poate un copil de liceu care altfel n-ar fi avut acces la un mediu teatral, are un frate sau o soră mai mică, și să descopere împreună spectacole ca Micul Prinț, sau Caragiale, sau orice. Cred că este un bulgăre care se poate transforma într-o avalanșă fericită.
Edupedu: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj unui student care își dorește o carieră în teatru, care este cea mai importantă competență pe care ar trebui să o aibă astăzi?
Ion Tomuș: Posibilitatea de a avea dialog, să se ridice de pe scaunul care este comod, să se pună într-o postură puțin confortabilă și să aibă dialog cu persoana de lângă el. Cu oricine să aibă dialog – cu mediul social din care face parte, cu părinții, cu profesorii – pentru că așa se creează o stare de efervescență din care cel care va vrea să facă o carieră artistică poate să iasă din mediul confortabil, să deschidă ușa, să cunoască”.
