“Avem un sistem de educație care se află în criză”, iar strategia de tipul merge și așa nu este una câștigătoare”, a spus Ionuț Stanimir, de formație sociolog, director de comunicare al Băncii Comerciale Române, în cadrul dezbaterii organizate de Edupedu.ro și World Vision România cu privire la rezultatele obținute de România la testarea PISA 2022. Ionuț Stanimir trage un semnal de alarmă asupra “diferenței dintre tehnologiile actuale și ceea ce încă se predă în școală”.
- Școala de Bani este un proiect al Băncii Comerciale Române, lansat în 2016, care a devenit cel mai amplu program de educație financiară din România. Cursurile gratuite au ajuns către jumătate de milion de români – copii, tineri și adulți.
Ionuț Stanimir, director de comunicare la BCR, spune că “avem un sistem de educație care se află în criză și a făcut o paralelă cu criza din 2007: “Cine a făcut reformă profundă, cine a tăiat, cine a restructurat bugetele și finanțele companiilor, a reușit. Cine n-a făcut asta, n-a reușit. (…) Nu va funcționa niciun fel de reformă educației treptată, așa cum n-au funcționat nici restructurările de companii în criza aceea financiară treptate”, explică Stanimir.
El mai atrage atenția că nu va exista niciodată educație performantă, atât timp cât România nu-și stabilește o ambiție economică, în care să se implice și autoritățile locale.
Stanimir a subliniat că există o mare diferență între ceea ce se predă la școală și tehnologia existentă pe piața muncii.
Una dintre soluțiile pentru ca învățarea în sine să fie mai atractivă este interactivitatea, informație relevantă, exemple practice, spune Ionuț Stanimir, explicând că la cursurile de educație financiară susținute de BCR gratuit pentru elevi, părinți, profesori, “n-am primit niciodată feedback-ul că aceste cursuri sunt plictisitoare, că aceste cursuri enervează lumea și n-am avut copii care au plecat din cursurile de Școala de bani”.
Discursul integral al lui Ionuț Stanimir în cadrul dezbaterii organizate de Edupedu.ro și World Vision România
“Comentariile mele vor fi realmente din partea unui om de bancă. Nicidecum nu pretind că aș ști în detaliu patimile și soluțiile, dar am câteva inside-uri pe care le voi spune din perspectivă economică și voi vorbi despre trei lucruri: o dată ce înseamnă din punct de vedere macroeconomic, a 2-a oară, ce înseamnă din punct de vedere al valorii adăugate pe care o poate contribui o companie și al 3-lea rând, ce înseamnă din punct de vedere al comunității de afaceri. Voi face o paralelă cu criza financiară din 2007, 2008-2010. De ce fac paralela asta deși au trecut atât de mulți ani? Pentru că noi în momentul acesta trăim un moment de criză, ceea ce înseamnă transformare profundă, care sunt și oportunități, sunt și pericole foarte mari și am stabilit cu toții că, din păcate, avem un sistem de educație care se află în criză. Insight-ul acelei crize a fost că nu există strategie câștigătoare de tip “merge și așa”. Îmbunătățim de aici pe colo, un pic la colțuri, restructurăm compania un pic. Nu a funcționat asta în momentele acelea de criză. Noi am restructurat 30% din portofoliul nostru și a fost extrem, extrem de dureros.
Ori în momentul în care vorbim despre reforma unui sistem de educație care are cea mai mică alocare procentuală din PIB la nivel european, în momentul în care vorbim de salarii ale profesorilor, foarte foarte jos și niciodată nu au trecut de mediana salariilor în România timp de 30 de ani de zile, aș spune că vorbim de o infrastructură de educație destul de proastă. Ar trebui să avem un verdict destul de clar. Nu va funcționa niciun fel de reformă educației treptată, așa cum n-au funcționat nici restructurările de companii în criza aceea financiară treptate: a fost ori la bal, ori la spital. Cine a făcut reformă profundă, cine a tăiat, cine a restructurat bugetele și finanțele companiilor, a reușit. Cine n-a făcut asta, n-a reușit.
Asta este lecția pe care o vedem mai mereu în momentul în care ajungem să discutăm despre restructurări. A doua a observație pe care aș face-o din din punct de vedere macroeconomic și repet aici unele dintre comentariile pe care le voi face vor părea brutale și simpliste, doar pentru că vin din partea aceasta economică. Sunt multe, multe alte nuanțe pe care nu știm sau nu pot să le acopăr acuma. Și atunci vă rog să-mi permiteți observația. Nu va exista niciodată educație performantă, atât timp cât noi nu ne stabilim o ambiție economică. Ce fel de țară suntem și unde vrem să jucăm din punct de vedere economic și competitivitate, astfel încât pe lanțul de valoare să stabilim pentru astfel de țară care are astfel de competitivitate, avem nevoie de astfel de educație. Poate sună mai general, dar vă asigur că la nivel local și regional avem toate motivele să fie o discuție foarte substanțială, care pornește de la primar și de la prefect și de la Consiliul Județean, care au datoria să spună: pentru astfel de județ, pentru astfel de oraș care face sau care își dorește să fie competitiv în astfel de industrie, avem nevoie de astfel de educație, cu astfel de rezultate. Sigur, la nivel național sunt cu totul de acord că este nevoie de câteva strategii trans-sectoriale care să asigure că folosim tehnologia în modul adecvat sau standardele etice sau pedagogice. Din punctul nostru de vedere, aceasta este o discuție care lipsește. Ce fel de educație, pentru ce fel de economie, pentru ce fel de competitivitate? (…) Am văzut un model funcționând. Cu “Școala de bani” am ajuns la 600.000 de oameni la cursuri, în afara sucursalelor noastre. O oră cu foaie și creion în mână. Au venit foarte mulți tineri, copii de la grădiniță până la facultate. N-am primit niciodată feedback-ul că aceste cursuri sunt plictisitoare, că aceste cursuri enervează lumea și n-am avut copii care au plecat din cursurile de școala de bani. Ce vreau să spun? Nu că am găsit noi piatra filosofală, ci că soluția există și ea se cheamă interactivitate, respect, informație relevantă, informație practică, exemple practice. De fapt înseamnă că așa cum o bancă dintre cele multele care probabil fac educație financiară a făcut asta, la fel poate face și o companie de telefonie, la fel la care poate face și o companie de tehnologie, o companie de chimie ș.a.m.d. Și asta asta este o dimensiune la care noi ne uităm cu atenție, în ce măsură putem să ne implicăm, partenerii noștri, clienții noștri, cei pe care îi finanțăm în astfel de demersuri.
(…) Iată, de unde poți începe este un răspuns foarte, foarte simplu, să știți: Poți începe de la a face mult mai multe săptămâni Altfel. Poți începe de la a porni sesiunile de practică mult, mult mai devreme în viață, de la ciclul primar, pornește de la a-și trimite oamenii, șefii comerciali, inginerii de producție, cei care stau în laborator, mai des, la școală. Din păcate, aici trebuie să reglăm fundamental o chestiune, anume, rezistența de a primi la clasă oameni din afara corpului profesoral. Este greșit, este contraproductiv și de fapt, blochează una dintre cele mai bogate resurse pe care le avem pentru a face un pas înainte. Deci, ca să rezum: din punct de vedere economic, reforma nu poate fi făcută în pași mărunți. Pașii mărunți nu duc nicăieri. Avem nevoie de o înțelegere foarte clară a modelului economic ca să stabilim modelul educațional. În al 2-lea rând, există companii care au modele de intervenție, să spun suplinitoare, pentru educație. Ele funcționează și sunt bazate toate pe interactivitate. Și în al 3-lea rând, peste tot în țară există un mediu de afaceri care dorește să se implice. El are nevoie doar de o ușă deschisă.
“(…) Lipsesc banii care urmează performanța sau care încetează să urmeze neperfomanța, iar la asta trebuie să ne gândim serios. Apropo de interacțiunea dintre companii, ce mă înspăimântă este acest perete de beton dintre educație și sectorul privat, care nu doar că face foarte mult rău, dar trag un semnal de alarmă: transformările structurale la nivel de tehnologii, și nu mă refer doar la IT sau doar la tehnologii digitale, mă refer aici și la chimie, nanomateriale, la biotehnologii, manufactură avansată. Diferența dintre acestea și ceea ce încă se predă în școală, crește și nu crește liniar, ci exponențial. Evoluția în perioada următoare va fi mai rapidă și mai profundă decât a fost vreodată”.
Școala de Bani este un proiect al Băncii Comerciale Române, lansat în 2016, care a devenit cel mai amplu program de educație financiară din România. Peste 1.500 de angajați ai BCR au devenit, în mod voluntar, profesori de educație financiară, urmând cursuri specializate, și au reușit să ofere astfel de cursuri gratuite către jumătate de milion de români – copii, tineri și adulți.
Prin cursurile și resursele educaționale oferite de Școala de Bani, BCR a ajutat până acum peste 600 000 de români să aibă acces la educație financiară. Prin LifeLab a fost extinsă această misiune și sunt sprijiniți profesorii în rolul lor de modele de viață, oferindu-le cadrul și resursele cu care să-i ghideze pe elevii lor pentru a-și atinge obiectivele și potențialul prin acest tip de educație.
În cadrul LifeLab se vizează generarea unei schimbări sistemice, în care educația financiară și abilitățile de viață să fie aproape de elevi și profesori, și contribuția astfel la formarea unei noi generații de tineri care se bucură de prosperitate și de dorințe împlinite.
Informații de context
Rezultatele PISA 2022 România, publicate marți, 5 decembrie, poziționează România pe penultima poziție în UE și pe locurile 45-48 din 81 de țări și teritorii din lume, la cele trei evaluări principale: matematică, științe, citire.
Aproape de 3 ori mai puțini elevi de top și de 2 ori mai mulți elevi sub pragul alfabetismului funcțional, față de media OCDE.
În România, au desfășurat testarea 7364 de elevi români cu vârsta de 15 ani din 262 de școli, în perioada aprilie-mai a anului trecut.
În România rezultatele de la matematică în scădere față de 2018, ultima evaluare PISA și sunt legate de statutul socio-economic, spunea Gabriela Noveanu, cercetător în cadrul Institutului de Științe ale Educației și coordonator Național PISA 2022.