Ramona Ioniță, învățătoare cu o vechime de 24 de ani la catedră, a povestit că s-a titularizat imediat după ce a terminat liceul pedagogic și a predat la simultan elevilor de clasele I și a III-a. „Vă spun că a fost copleșitor, dar am învățat o lecție foarte importantă. Am învățat că trebuie să-mi selectez conținuturile riguros și că trebuie să folosesc la maximum timpul pe care îl am cu copiii”, spune ea, într-un interviu realizat în cadrul campaniei media a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulat de Asociația Școala Încrederii.
Aceasta a povestit că încă din copilărie a avut o afinitate pentru cariera didactică. Ramona Ioniță a vorbit și despre impactul pe care l-a avut învățătoarea sa: „Vă spun cu toată sinceritatea că folosesc și astăzi la clasă, uneori la ședințele cu părinții, imaginea învățătoarei mele, pe care și acum, după 24 de ani, o ador, sincer.”
„Am ales să fiu învățătoare, pentru că întotdeauna a fost în sufletul meu o sămânță acolo. Am simțit-o încă din copilărie. Dacă ar fi să vă duc un pic într-o poveste, înapoi în trecutul meu, să știți că m-aș vedea în fața unor porți mari, ruginite, cu o bucată de cretă și cu un burete, înșirând niște exerciții cu adunări și scăderi pentru colegii mei de joacă. Așa a început.
Mai târziu, am avut o șansă minunată să merg la o școală grozavă, unde am avut foarte multe modele. Știu că poate suna un pic, nu știu, ca un clișeu, dar chiar am avut modele de admirat. Și vă spun cu toată sinceritatea că folosesc și astăzi la clasă, uneori la ședințele cu părinții, imaginea învățătoarei mele, pe care și acum, după 24 de ani, o ador, sincer. Consider că, dacă s-ar întâmpla să calc pe urmele învățătoarei mele, aș fi cineva”, a precizat aceasta.
Ramona Ioniță a spus că s-a titularizat după ce a terminat liceul pedagogic și la începutul carierei a predat în regim simultan elevilor de clasele I și a III-a. Învățătoarea a catalogat experiența ca fiind copleșitoare, dar a învățat o lecție importantă: „Am învățat că trebuie să-mi selectez conținuturile riguros și că trebuie să folosesc la maximum timpul pe care îl am cu copiii.”
„La început de carieră am fost învățătoare la o școală unde se preda în sistem simultan. Pentru cine nu știe, simultan însemnă să predai la două clase în același timp. Destul de provocator. M-am titularizat în urma liceului pedagogic. Știam teoretic ce înseamnă simultan, nu făcusem foarte multă practică în sensul ăsta și atunci când m-am văzut în fața celor două clase, clasa I și clasa a III-a, în total cu 17 copii, am zis wow, e copleșitor puțin. Mă întorc acolo la simultan și vă spun că a fost copleșitor, dar am învățat o lecție foarte importantă. Am învățat că trebuie să-mi selectez conținuturile riguros și că trebuie să folosesc la maximum timpul pe care îl am cu copiii. Și asta mi-a fost de ajutor nu doar atunci, ci îmi este de ajutor și astăzi”, a menționat profesoara.
Ulterior am devenit mămică și o altă provocare mare a fost să mă împart între responsabilitatea pe care o aveam la școală pentru copii și responsabilitatea de acasă.
Din nou, am simțit că nu pot să fac față, că e prea mult, că ce mă fac. Am învățat.”
Învățătoarea a vorbit și despre provocarea de a se adapta la stilurile diferite de învățare ale elevilor săi. „Caut întotdeauna să-mi organizez demersul didactic astfel încât să ajung la fiecare și să-l pot provoca pe fiecare”:
„O provocare pe care o simt și astăzi este aceea de a te adapta la stilurile diferite de învățare ale copiilor. Vedem că în clasă avem un amalgam de personalități, de atitudini, de aptitudini, de nevoi diferite. Și atunci caut întotdeauna să-mi organizez demersul didactic astfel încât să ajung la fiecare și să-l pot provoca pe fiecare, astfel încât să nu plec acasă vreodată cu gândul că unul dintre copii n-a fost valorizat în ziua respectivă. Formarea continuă aduce plus nu doar în clasă, îți aduce plus și ție, pentru că îți crește stima de sine, îți dă încredere că poți să faci mai mult.”
Informații de context
Începând cu anul școlar 2025-2026, elevii de clasa a VIII-a învață în regim simultan, potrivit noii metodologii pentru învățământul simultan. Singurele ore pe care le fac separat sunt orele de Limba și literatura română, Limba și literatura maternă și Matematică, adică orele la care aceștia susțin Evaluarea Națională.
Anul trecut, Edupedu.ro a semnalat datele inexacte transmise de Ministerul Educației și Cercetării referitor la numărul elevilor din România care învață în regim simultan. În decurs de trei luni, același oficial din minister a transmis că 95.000, 102.000, respectiv 97.000 de elevi învață în clase simultane, fără să precizeze metoda de calcul folosită, data de referință sau caracterul provizoriu al datelor.
Învățământul simultan este forma de organizare în care un singur profesor predă, în aceeași sală și în același interval orar, mai multor clase diferite – de regulă în mediul rural, unde numărul elevilor este prea mic pentru a forma clase separate pe nivel. De exemplu, elevii de clasa a III-a și a IV-a sau de a V-a și a VI-a învață împreună, iar cadrul didactic împarte timpul și conținutul între grupuri. Sistemul este folosit ca soluție administrativă pentru menținerea școlilor mici, dar este frecvent asociat cu dificultăți în asigurarea calității predării și cu riscuri mai mari de abandon școlar.
Contrar premierului Ilie Bolojan, fostul ministru Daniel David, aflat în funcție la momentul adoptării Legii 141/2025, s-a poziționat în favoarea învățământului simultan: acesta „există în Franța, în Irlanda și verificați – procentul este mai mare decât la noi”. „Ce ne lipsește, și aici sunt de acord, este trainingul profesorilor pentru a preda bine în învățământul simultan”, a mai adăugat acesta.
În octombrie 2025, Edupedu.ro a semnalat improvizațiile rezultate din Legea Bolojan, inclusiv metodologia pentru învățământ simultan, pe care Ministerul condus de Daniel David le prezenta drept „abordare strategică sistemică susținută și pragmatică” pentru combaterea analfabetismului funcțional.
Un raport publicat de Institutul de Științe ale Educației (IȘE) în anul 2024 arată că învățământul simultan este una dintre cauzele de chiul la examenul de la finalul clasei a VIII-a.
La începutul anului 2021, ministrul de atunci al Educației, Sorin Cîmpeanu, a catalogat învăţământul în sistem simultan drept ”o nenorocire” şi a susținut că acesta trebuie să dispară.
”Învăţământul simultan este o nenorocire, dar este o problemă cronică a învăţământului românesc. Nu ştiu de situaţii în care, în vremuri de criză, să se facă reforme care să vină într-un cadru propice. Şi, totuşi, trebuie să se facă lucrul acesta. Învăţământul simultan trebuie să dispară, o spun cu toată răspunderea”, a spus Sorin Cîmpeanu.
Tot Cîmpeanu, pe 5 august 2021, spunea că pregătește finanțarea per formațiune de studiu, combinată în școlile cu puțini copii, cu cea actuală.
„Voi susține – și sper să am succes în rândul colegilor din comitetul interministerial – o schimbare profundă a sistemului de finanțare a învățământului preuniversitar. Avem exclusiv finanțarea per elev, avem costul standard per elev cu cele două componente. Dacă ne gândim că în școlile din mediul rural, susținând echitatea, avem clase în care sunt 4, 5 și 6 elevi, acele clase vor beneficia de o finanțare, să spunem, de 4-5 ori mai mică decât o clasă cu 26 de elevi. Ceea ce, dacă suntem serioși, nu ne poate genera rezultatele pe care le așteptăm. Pentru că profesorii sunt aceiași, trebuie să predea același lucru, au aceleași salarii, or finanțarea e de 4-5 ori mai mică. Pe lângă finanțarea per elev, să introducem în aceste situații speciale finanțarea per formațiune de studiu. Sigur, aceasta va însemna un efort bugetar major,” potrivit lui Cîmpeanu.
Câteva dintre dezavantajele învățământului simultan au fost identificate într-o cercetare din 2016, publicată în Revista de psihologie, de profesoara Roxana Acatrinei, cadru didactic la Școala Gimnazială Cornu Luncii, Suceava.
- profesorii nu sunt special pregătiţi şi pentru un atare tip de învăţământ, iar posibilităţile de perfecţionare sunt reduse în continuare; de obicei, sunt profesori tineri, navetişti, fără prea multă experienţă;
- nu există lucrări metodice de specialitate; profesorii care lucrează în învăţământul simultan folosesc aceleaşi cărţi de specialitate ca şi cei din învăţământul simplu;
- nu există recomandări curriculare speciale pentru aceste clase; prin activitatea lui, profesorul va urmări îndeplinirea aceloraşi obiective-cadru/ competenţe generale şi obiective de referinţă/ competenţe precum cei din învăţământul simplu;
- există două moduri în care profesorul poate lucra în clasă: o predare sincronică – prezintă teme asemănătoare în mod unitar, adaptând cerinţele de lucru particularităţilor metodice ale disciplinei şi de vârstă ale copilului, sau împarte timpul şi se adresează fiecărui colectiv separat, activitatea directă alternând cu cea indirectă;
- timpul este un factor crucial în activitatea la clase simultane; lecţia necesită o proiectare atentă, realistă pentru a se evita apariţia „timpilor morţi” în timpul activităţii; activitatea independentă va fi foarte bine alcătuită, cu un timp de rezolvare egal cu activitatea directă pe care profesorul o va desfăşura cu cealaltă clasă.
