Învățătorul Marian Cîrlig, despre temele realizate cu Inteligența Artificială: Dacă elevii știu să-l fraierească pe profesor, acesta își merită soarta / Cadrul didactic trebuie să verifice cunoștințele copilului pentru a vedea dacă tema este făcută de el

Cadrele didactice care nu se asigură că temele elevilor nu sunt realizate cu Inteligența Artificială (IA) și sunt „fraierite” de elevi „își merită soartă”, susține Marian Cîrlig, învățător la Școala Gimnazială „D. I. Ghica” din Radoveanu, Călărași. Acesta a explicat, în cadrul dezbaterii IA în Educație, organziată la Parlament, că temele sunt ușor de verificat. Profesorul trebuie să le ceară elevilor să explice ceea ce au scris. Dacă nu știu să facă acest lucru, înseamnă că ideile nu le aparțin.

„Dacă elevii știu, cu ghilimelele de rigoare, să îl fraierească pe profesor, își merită soarta. Când un elev îți prezintă un material, un proiect, un referat, este simplu să îl oprești și să-i spui: «oprește-te aici. Spune-mi și mie ce ai vrut să spui prin asta». Și ți-ai dat seama imediat că nu știe nimic, pentru că este făcut de AI. Depinde de noi cum construim demersul didactic”, a subliniat Marian Cîrlig.

În plus, dascălul a precizat că este responsabilitatea profesorilor să îi învețe pe elevi să utilizeze IA: „Noi trebuie să îi învățăm […]. Elevii noștri au nevoie să învețe de la noi, ghidat, cum pot folosi tehnologia”.

Acesta a pus accentul pe faptul că elevii din ziua de astăzi nu sunt nativi digital, așa cum sunt considerați în societate: „Nu înseamnă că dacă ei știu să folosească TikTok și alte platforme sunt nativi digital. Și mama mea știe să folosească Facebook-ul, dar nu înseamnă că este foarte competentă pe zona de digital”.

Învățătorul a mai explicat că IA este utilă și pentru profesori, aceștia putând să rezolve sarcini pentru școală cu ajutorul platformelor de acest tip: „Profesorii noștri se plâng că au prea multe sarcini și nu au timp să le rezolve. Dar de ce nu înveți să folosești în mod corect AI-ul și să-ți rezolvi foarte multe dintre aceste sarcini? Eu dimineață am constatat că nu am făcut o fișă de lucru pentru că am plecat cu o oră mai devreme de la școală. În 3 minute s-a făcut fișa de lucru”.

Redăm pe larg declarațiile lui Marian Cîrlig, profesor în învățământul primar la Școala Gimnazială „D. I. Ghica” din Radovanu, județul Călărași

Marian Cîrlig: „De aproximativ 20 și ceva de ani, de pe vremea calculatoarelor cu procesoare 386, 486, mă tot joc cu elevii mei în zona aceasta. De ce? Pentru că am înțeles că elevii mei nu sunt neapărat digital nativi, cum spunea Marc Prensky într-un articol celebru de acum mulți ani. El se referea la faptul că elevii noștri sunt într-o anumită societate, predominant în zona aceasta de tehnologie, dar elevii noștri au nevoie să învețe de la noi, ghidat, cum pot folosi tehnologia. Când foloseam micul cabinet cu calculatoare, care acum sunt inutile, nu visam că la un moment dat o să le vorbesc despre AI. Și le vorbesc despre AI încă din zona de ciclu primar.

De ce? Pentru că noi trebuie să-i învățăm. S-a tot ridicat această problemă aici, că școala trebuie să-i ghideze. Da, sunt de acord cu acest aspect, dar înainte de asta ar trebui să spargem niște mituri în rândul cadrelor didactice. Din experiența de la clasă și ca manager de școală timp de 8 ani și din zona cancelariei, profesorii gândesc așa, pentru că e mai comod pentru ei: „AI gândește ca un om”. Nu, AI nu gândește ca un om. Doamna consilier a specificat foarte bine că le știe pe toate, dar, de fapt, nu gândește nimic. Așa este. El este un algoritm, mă rog, forțat puțin spus algoritm, care adună informații.

Mitul al doilea este că AI va înlocui complet profesorii. AI nu îi va înlocui niciodată. AI ajută foarte mult profesorii și am câteva exemple în zona aceasta. Sunt platforme care oferă feedback în timp real în funcție de ceea ce elevii au răspuns. Noi avem o problemă în sistemul de învățământ pe zona aceasta de acordare a feedback-ului, dar AI-ului îi lipsește ceva, și anume emoția. Îi lipsește sufletul. Spunea domnul Mircea Miclea că un cadru didactic, odată cu informațiile pe care le predă, predă și o parte din el. Predă emoție. Copilul te simple dacă te duci în sala de clasă și doar livrezi niște conținuturi.

„Dacă folosim AI nu trebuie să gândim”. Greșit, din punctul meu de vedere. Eu sunt unul dintre cei care folosește AI-ul încă de la început și am realizat că, de fapt, dacă eu sunt într-o anumită zonă și AI-ul va fi acolo. Dacă eu sunt destul de inteligent și AI-ul va încerca să se ridice la nivelul meu. Mă rog, au fost și lipsuri, în sensul că văd că acum știe o anumită platformă de AI cine a scris „Moartea căprioarei”, că tot îmi spunea de Vasile Alecsandri, de Mihai Eminescu. Văd că a învățat acum. Deci AI-ul se dezvoltă.

„AI face elevii leneși”. Depinde de profesori. Dacă elevii știu, cu ghilimelele de rigoare, să îl fraierească pe profesor, își merită soarta. Pentru că este simplu: în momentul în care un elev îți prezintă un material, un proiect, un referat, este simplu să îl oprești și să-i spui: „oprește-te aici. Spune-mi și mie ce ai vrut să spui prin asta”. Și ți-ai dat seama imediat că nu știe nimic, pentru că este făcut de AI. Deci depinde de noi cum facem lucrurile acolo. Depinde de noi cum construim demersul didactic.

Am spus despre Marc Prensky, care spunea că sunt nativi digital. Asta nu înseamnă că dacă ei știu să folosească TikTok și alte platforme sunt nativi digital. Și mama mea știe să folosească Facebook-ul, dar nu înseamnă că este foarte competentă pe zona de digital. Depinde de noi cum facem lucrul acesta în sală de clasă.

„AI distruge creativitatea”. Nu. AI poate să-ți dea idei. Dacă știi să-l folosești, ești învățat să-l folosești cum trebuie și să știi să-i pui întrebările care trebuie, poate dezvolta creativitatea.

„AI nu respectă programa”. Open AI nu are de unde să știe care e programa din România, dar noi știm și putem să o folosim. Putem să-i cerem să ne dea idei ca să facem anumite lucruri.

„AI-ul este un trend”. Am auzit de foarte multe ori „lasă, că o să treacă și asta”. Nu o să treacă, pentru că s-a spus foarte bine la început de către domnul senator că, de fapt, asta este epoca în care trăim. Eu, la mai toate cursurile de formare pe unde merg, le spun: „Știm că o să vină un tsunami. Ce facem? Stăm pe plajă și așteptăm să vină valul peste noi sau ne luăm măsuri și ne pregătim în acest sens?”. Și cine trebuie să-i pregătească cel mai bine pe copii în zona aceasta decât școala, pentru că este instituția care în mod formal se ocupă de acest aspect.

Ce poate să facă AI-ul? Nu o să intru în amănunte. În primul rând, pentru profesor înseamnă foarte mult. Eu am prezentat toată treaba aceasta din două perspective. Prima este perspectiva profesorului și a doua este perspectiva elevului. În primul rând, profesorii noștri se plâng că au prea multe sarcini și nu au timp să le rezolve. Dar de ce nu înveți să folosești în mod corect AI-ul și să-ți rezolvi foarte multe dintre aceste sarcini? Eu dimineață am constatat că nu am făcut o fișă de lucru pentru că am plecat cu o oră mai devreme de la școală. În 3 minute s-a făcut fișa de lucru pe o platformă care este în spațiul online.

Acum nu ne punem problema că nu avem instrumente. Aici e chiar inflație pe zona aceasta de educație. Profesorul primește foarte multe idei de proiectare a demersului indicat. Poate să personalizeze învățarea. Poți să-i ceri să-ți facă o fișă pe trei, patru, cinci niveluri. Îți oferă sprijin în evaluare și feedback personalizat. Sunt platforme care, în funcție de răspunsul copilului, pur și simplu fac un feedback descriptiv, ceea ce nu prea există în sistemul nostru de învățământ din păcate. Punem o notă. Și ce e în spatele notei respectiv? Avem criterii de notare? N-avem, dar copilul să știe: „eu am luat nota asta pentru că feedback-ul este acesta. Pentru că am greșit aici. Eu mai am de lucru la acest aspect”.

Din perioada pandemiei și din dotările care au venit din fondurile de la Uniunea Europeană cam toate școlile din România au cam tot ce le trebuie în sălile de clasă, inclusiv conexiuni destul de bune la Internet. La conexiuni de Internet suntem printre cei mai buni din Europa și între printre primii din lume. De ce nu folosim acest aspect?

Profesorul trebuie să iasă dintr-o anumită zonă. Trebuie să iasă niște tipare, trebuie să iasă dintr-o zonă de confort, trebuie să învețe să-și asume niște riscuri. S-ar putea să nu-ți iasă din prima, s-ar putea să nu-ți iasă din a doua. S-ar putea ca unele platforme să fie OK, altele să nu fie OK, dar depinde de noi să dăm la o parte ce nu e bun și să folosim ce considerăm că poate să aducă plus valoare pentru noi, plus valoare pe care putem să o ducem în sala de clasă. […]”