Liviu Maior, fost ministru al Educației în perioada 1992-1996, a murit la vârsta de 85 de ani. Într-un comunicat de presă, ministerul Educației transmite un mesaj despre activitatea lui Liviu Maior la șefia ministerului. „România îi datorează, în mare măsură, fundația care susține astăzi sistemul de educație”, „primul ministru al Educației din epoca postdecembristă care, odată cu adoptarea Legii nr. 84/1995 (Legea învățământului), a stabilit noua arhitectură a cadrului legislativ al educației”.
- Liviu Maior este ministrul Educației cu cel mai lung mandat neîntrerupt – 4 ani și autor al primei “reforme” postcomuniste din educație
Liviu Maior, fost ministru al Educației în perioada 1992-1996, a murit la vârsta de 85 de ani. Ministerul Educației a transmis un mesaj privind activitatea lui Maior la șefia Ministerului și contribuția adusă de el la dezvoltarea sistemului de Educației, având în vedere că a fost primul ministru al Educației după perioada postdecembristă „care a stabilit noua arhitectură a cadrului legislativ al educației”.
„De numele său se leagă începuturile construcției unui sistem național de educație orientat către principiile și valorile europene, într-o perioadă de tranziție marcată de schimbări instituționale importante și de redefinirea direcțiilor majore de dezvoltare.
Reușind, într-un context sociopolitic complicat, să coaguleze energiile și punctele de vedere diferite, Liviu Maior a fost primul ministru al Educației din epoca postdecembristă care, odată cu adoptarea Legii nr. 84/1995 (Legea învățământului), a stabilit noua arhitectură a cadrului legislativ al educației”.
Ministerul mai precizează că „de numele lui Liviu Maior se leagă definirea statutului cadrului didactic – parte din construcția sistemică începută în perioada 1992 – 1996″.
Comunicatul de presă integral al Ministerului Educației
„Ministerul Educației și Cercetării deplânge trecerea în neființă a profesorului universitar Liviu Maior, fost ministru al Învățământului în perioada 1992 – 1996.
De numele său se leagă începuturile construcției unui sistem național de educație orientat către principiile și valorile europene, într-o perioadă de tranziție marcată de schimbări instituționale importante și de redefinirea direcțiilor majore de dezvoltare.
Reușind, într-un context sociopolitic complicat, să coaguleze energiile și punctele de vedere diferite, Liviu Maior a fost primul ministru al Educației din epoca postdecembristă care, odată cu adoptarea Legii nr. 84/1995 (Legea învățământului), a stabilit noua arhitectură a cadrului legislativ al educației.
Acest act normativ, vital pentru societatea românească în ansamblul său, a pus bazele unui sistem deschis către repere europene și cooperare internațională. Tot în mandatul său, apariția Legii nr. 88/1993 a contribuit decisiv la configurarea primelor standarde de calitate în sistemul universitar”.
De asemenea, de numele lui Liviu Maior se leagă definirea statutului cadrului didactic – parte din construcția sistemică începută în perioada 1992 – 1996.
Nu doar pentru concretizarea unor inițiative în texte de lege de sine stătătoare, ci și pentru viziunea clară, structurală, România îi datorează, în mare măsură, fundația care susține astăzi sistemul de educație, precum și modernizarea și bazele direcției occidentale, trasate riguros și durabil prin claritate, în vremuri grevate de incertitudine, așa cum au fost anii ’90”.
Cine a fost Liviu Maior
Liviu Maior (FDSN/PDSR), ca membru al guvernului Văcăroiu între 1992-1996, ea fost ministrul cu cel mai lung mandat la Educație – 4 ani întregi.
El este autorul primei „reforme” a învățământului, materializată în prima lege a învățământului preuniversitar, Legea 84/1995 – la 5 ani de când vechiul sistem comunist de educație ar fi trebuit desființat și la 3 ani de când Maior a preluat portofoliu. Liviu Maior, tatăl lui George Maior (fost șef al SRI în perioada octombrie 2006 – ianuarie 2015), este de formație istoric, de loc din Cluj-Napoca și are în prezent 84 de ani. Liviu Major, cel care a produs prima lege a învățământului, descris într-un editorial Edupedu.ro:
- „Un profesor căruia actualul președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, îi închina nu cu mulți ani în urmă un material omagial, dar care reușește performanța de a nu avea niciun CV imediat accesibil online, care să îi prezinte activitatea pre-1989. Un istoric născut în 1940, deci care s-a format academic în anii duri ai comunismului naționalist, a produs acea primă lege a învățământului postcomunist, într-o perioadă în care, în noua orânduire, începea să se apropie de UNESCO, Banca Mondială și Canada.”
Acea lege din 1995 proclama învățământul drept „prioritate națională”. De atunci a rămas structura Bacalaureatului de acum. Pe de altă parte, aceeași lege scurta perioada de învățământ obligatoriu de la 10 ani (clase), cât era în ultimele decenii de comunism, la 8 ani, cât fusese până în 1968. A fost nevoie de încă 8 ani pentru ca învățământul obligatoriu să revină la 10 clase (în mandatul Ecaterinei Andronescu).
Citește și:
OPINIE Am dat Bacul în 1995. Cât de mult (nu) s-a schimbat școala în 30 de ani de postcomunism
Ș.L.
Redacția
Diana Ghimiși
Laura Cononenco
Alexa Stănescu
Ștefan Lefter