Manualul de Istorie de clasa a XII-a din Republica Moldova stârnește criticile comunității evreiești pentru felul „edulcorat” și „inadecvat” în care prezintă regimul Antonescu și elemente ale Holocaustului / Ministrul Dan Perciun: „Nu sunt lucruri dramatice” / Institutul Elie Wiesel insistă că este nevoie de reeditare și corecturi și acuză o „încremenire în proiect”

Citări „inadecvate”, „edulcorarea statutului de aliat al Germaniei naziste”, o analiză care „omite să prezinte caracterul genocidar al guvernării lui Antonescu și chiar mistifică caracterul rasist și antisemit al regimului”. Acestea sunt o parte dintre problemele semnalate ministrului Educației din Republica Moldova de către Centrul Yad Vashem, Institutul Elie Wiesel și Comunitatea Evreiască privind manualul de istorie de clasa a XII-a din Republica Moldova, manual apărut în 2024. Organizațiile menționate spun că materialul are nevoie de „reeditarea și corectarea unor narațiuni”, potrivit documentelor transmise Edupedu.ro de Institutul Elie Wiesel. Ministrul Educației de la Chișinău, Dan Perciun, apreciază însă, citat de presa din Republica Moldova, că „nu sunt lucruri dramatice, care ar justifica retragerea”, poziție care a stârnit noi reacții din partea organizațiilor menționate.

Potrivit lui Dan Perciun, citat de Unimedia.info, noi discuții sunt așteptate pe 23 mai cu Comunitatea Evreiască din Republica Moldova, iar „după ce se vor desfășura discuțiile noi vom anunța public care sunt concluziile”.

Situația, așa cum se prezintă în acest moment, este descrisă de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” drept o încremenire în proiect” din partea autorităților din Republica Moldova. Într-o opinie transmisă Edupedu.ro, directorul general al Institutului, Alexandru Florian, descrie astfel disputa pe tema manualului respectiv astfel:

• „La 22.07.2016, Parlamentul Republicii Moldova aproba Declarația de acceptare a „Raportului final” al Comisiei „Elie Wiesel” privind Holocaustul din România. Cu toate acestea, temele despre cel de-al Doilea Război Mondial, respectiv tragedia evreilor din România și teritoriile administrate, expuse în manualul de istorie de clasa a XII-a din Republica Moldova, conțin lacune istorice sau minimalizează responsabilitatea guvernului Ion Antonescu pentru Holocaust.
• Atât Yad Vashem (Israel), Institutul Elie Wiesel, cât și Comunitatea Evreilor din Republica Moldova au transmis notificări autorităților din țara vecină, solicitând reeditarea și corectarea unor narațiuni. Iată că astăzi, ministrul educației dl Perciun a stabilit că „nu sunt probleme”, că „nu sunt lucruri dramatice care ar justifica retragerea manualului”. Această „încremenire în proiect” este cu atât mai greu de înțeles, cu cât Basarabia a fost teritoriu administrat de România și, prin urmare, instituțiile statului din Republica Moldova nu au povara vreunei responsabilități istorice, ci au responsabilitatea promovării memoriei victimelor Holocaustului.”

Presa din Republica Moldova notează că situația a stârnit un „scandal” în Parlament la începutul anului, în februarie. Potrivit Unimedia, istorici și jurnaliști au apreciat atunci că mai multe manuale, în special cel de clasa a XII-a, ar denatura unele evenimente și „l-ar glorifica pe Ion Antonescu”. Newsmaker.md amintește, la rândul său, că „unii istorici, politicieni și activiști au fost revoltați de modul cum sunt prezentate anumite subiecte”.

Institutul „Elie Wiesel” arată, pentru Edupedu.ro, că pe 9 aprilie a.c. a transmis Ministerului Educației și Cercetării din Republica Moldova un punct de vedere privind conținutul manualului „Istoria românilor și universală” pentru clasa a XII-a, apărut la Editura Știința, în care prezenta observațiile concrete asupra fragmentelor din manual pe care le consideră problematice. În acel punct de vedere, Institutul arăta că, în opinia sa, ar fi binevenită și utilă „o actualizare care să îndrepte erorile factuale și să ofere mai multă claritate în reflectarea responsabilității autorităților române pentru Holocaustul din România (inclusiv din Basarabia)”.

• Vezi fragmentele semnalate de Institutul Elie Wiesel mai jos.

La sfârșitul săptămânii trecute, însă, presa din Republica Moldova (vezi articolul Unimedia.info) l-a citat pe ministrul Dan Perciun care, într-o emisiune, a declarat că a primit avize de la toate instituțiile academice relevante, dar și de la Memorialul victimelor Holocaustului Yad Vashem, dar că, deși unele sunt critice, nu vede motive pentru retragerea manualelor din școli. ”Din punctul de vedere al comunității istoricilor cu care am discutat, nu sunt lucruri dramatice, care ar justifica retragerea manualului, sunt lucruri care pot fi îmbunătățite într-o viitoare ediție”, este citat oficialul de la Chișinău.

Tot la sfârșitul săptămânii trecute, potrivit Newsmaker.md, Comunitatea Evreiască din Republica Moldova a reacționat spunând că a solicitat retragerea imediată a manualului, invocând „datoria morală și legală a statului de a asigura o educație istorică veridică”. Același punct de vedere nota că, în lipsa unor măsuri de corectare a situației, „ne rezervăm dreptul de a contesta decizia Ministerului în instanță, pentru a proteja dreptul la o educație corectă, negaționismul istoric fiind o formă de discriminare și o amenințare la adresa demnității memoriei victimelor”.

Exemple de modificări și observații transmise de Institutul Elie Wiesel cu privire la conținutul manualului apărut anul trecut

Redăm, mai jos, câteva exemple dintre observațiile transmise de Institutul Elie Wiesel cu privire la pasaje din lecțiile incluse în manualul apărut la Editura Știința – 2024:

„Exercițiul intitulat „Mărturiile contemporanilor” se bazează pe un citat inadecvat și lipsit de relevanță pentru cerințele exercițiului.

p. 83: Mișcarea Legionară s-a aflat într-o situație extrem de grea. Liderul legionar, Corneliu Zelea Codreanu, a fost judecat și condamnat la 6 luni închisoare, apoi la 10 ani, fiind executat la 29/30 noiembrie 1938. Drept răspuns, la 21 septembrie 1939, un grup de legionari l-a asasinat pe prim-ministrul Armand Călinescu.

Nu doar Mișcarea Legionară se afla într-o situație grea! Toate partidele fuseseră desființate. Acest paragraf induce ideea că asasinarea prim-ministrului Călinescu a fost justificată.”

——

„Lecția 23 – Al Doilea Război Mondial. Strategii și acțiuni militare în război (1939–1945)*

p. 114: La începutul anului 1941, prin amenințarea cu forța, Hitler a convins Bulgaria, România și Ungaria să se alăture puterilor Axei.

Această frază edulcorează statutul de aliat al Germaniei naziste pe care respectivele state l-au avut. Aceste state și-au păstrat suveranitatea și elitele politice și militare au colaborat voluntar cu Germania nazistă.”

——

„Lecția 24 – Anul 1940 în istoria românilor. Formarea RSSM și instaurarea regimului comunist

p. 122: un exercițiu care pornește dintr-un citat al unui membru al grupului „Majadahonda”

p. 122: În anii 1940–1941, populația Basarabiei, în special intelectualitatea și preoțimea, prin forme de rezistență pasivă a refuzat colaborarea cu ocupanții, iar țăranii nu au acceptat înscrierea în colhozuri. Cu toate acestea, au existat și mișcări de rezistență activă, deschisă, cum a fost organizația „Majadahonda”, condusă de un grup de tineri și adolescenți din Orhei, care a fost dur reprimată de NKVD, cu arestări și condamnări la moarte.

Referințele la grupul „Majadahonda” (elaborarea exercițiului din caseta „Mărturiile contemporanilor” și scurta menționare din textul lecției) transmit elevului o raportare pozitivă asupra organizației. Considerăm că această raportare este inadecvată, semnificația numelui acestui grup având o încărcătură ideologică care arată un angajament fascist. Majadahonda este localitatea unde în 1937 doi legionari, Ionel Moța și Vasile Marin, au murit în războiul civil din Spania. Aceștia au fost rapid eroizați de propaganda legionară și utilizați masiv în simbolistica ideologică a extremei drepte din România. La Majadahonda a fost ridicat un monument legionar și este până în ziua de astăzi un loc de adunare al simpatizanților fasciști din România și Spania.”

——

„Lecția 25 – Participarea României în Cel de-Al Doilea Război Mondial: cauze, evenimente și consecințe

p. 124: caseta „Viziuni istoriografice”

„Antonescu a pus în afara legii Statul Național Legionar, pe care el și Garda îl întemeiaseră în septembrie 1940, ca dictatură militaro-fascistă. Dar dictatura sa, în destule puncte, a fost deosebită de cea a predecesorilor sau a corespondenților săi europeni. El a adoptat multe din trăsăturile corporatiste de breaslă ce caracterizaseră domnia lui Carol. A căutat sprijinul tuturor grupurilor politice conservatoare și al legionarilor responsabili în numele unei cruciade naționale, anticomuniste, de factură proprie. Trebuie remarcat că Antonescu nu a revendicat moștenirea gardistă antisemită și rasistă și că a stârpit toate manifestațiile huliganice. Tendințele sale reformiste erau mai apropiate de cele ale lui Carol, și nu de cele ale lui Codreanu, concentrându-se, deși pentru scopuri militare, pe modernizarea agriculturii și a industriei. Eroarea sa capitală, inerentă în rațiunea însăși a dictaturii sale, a fost canalizarea efortului național în realizarea campaniei militare, o campanie anticomunistă și anti-rusă. Pentru a înlătura comunismul și a recupera teritoriile pierdute în favoarea Rusiei, în 1940, el a angajat ferm România în războiul fatal împotriva Uniunii Sovietice, lansat de Hitler în iunie 1941, — ceea ce nu înseamnă că Antonescu ar fi apreciat greșit starea de spirit din România. Antonescu s-a bucurat de sprijinul copioselor părți ale națiunii române pentru activitățile sale militare împotriva Uniunii Sovietice.”
 Stephen Fischer-Galați, România în secolul al XX-lea

Fragmentul ales este nepotrivit pentru un manual care își propune să cultive simțul civic și valorile democratice. Analiza pozitivă pe care autorul o face lui Antonescu exclude să prezinte caracterul genocidar al guvernării lui Antonescu și chiar mistifică caracterul rasist și antisemit al regimului: „Trebuie remarcat că Antonescu nu a revendicat moștenirea gardistă antisemită și rasistă și că a stârpit toate manifestațiile huliganice”.”

—-

„p. 143–144: capitolul Pedepsirea criminalilor de război

Deși manualul acoperă aspecte privind Istoria românilor și istoria universală, în acest capitol nu se menționează nimic despre judecarea și pedepsirea criminalilor de război din România, aspect în care judecarea lui Ion Antonescu și colaboratorii săi joacă un rol central.”

Opinia Institutului „Elie Wiesel” și Lista completă a observațiilor transmise de acesta Ministerului Educației și Cercetării din Republica Moldova, conform documentului transmis Edupedu.ro de institut: