Copiii și adolescenții din România petrec tot mai mult timp în fața ecranelor, iar utilizarea excesivă este asociată cu apariția anxietății, depresiei, tulburărilor de somn și a problemelor de atenție, arată studiile citate de dr. Eugenia Bratu, medic primar sănătate publică și management, șef Secție Promovarea Sănătății în cadrul INSP, la RFI România în emisiunea Sănătatea FM din 4 februarie.
Datele au stat la baza campaniei „Fii conștient. Viața trăită online are consecințe offline”, derulată de Institutul Național de Sănătate Publică în primele luni ale acestui an.
Dr. Eugenia Bratu a explicat că mediul digital face parte din viața cotidiană, „ nu mai putem spune stop, gata, nu ne interesează. Problema vine în momentul în care această utilizare devine compulsivă, excesivă, când efectiv ne afectează viața. Nu mai putem fără ecran”.
„Sănătatea este o resursă pentru viața noastră de zi cu zi. Sănătate înseamnă și componentă fizică, și componentă mentală, și componentă relațională, nu doar simpla absență a bolii.
Printre componentele importante astăzi, care se adaugă peste alți factori care ne afectează sănătatea, avem această componentă de utilizare problematică a mediilor digitale”, a spus dr. Eugenia Bratu.
„În 2016, cam 75% dintre respondenții tineri până în 29 de ani spuneau că utilizează internetul. Acum, tinerii folosesc peste 90% internetul și, din păcate, a crescut și timpul pe care îl petrecem în fața ecranelor.”
Redăm fragmente din dialogul cu moderatoarea Mirela Dădăcuș:
Mirela Dădăcuș: La ce semne ar trebui să fim atenți, că timpul petrecut în fața ecranelor afectează negativ copilul? Se schimbă ceva în comportamentul lor?
Eugenia Bratu: Da. În primul rând, nu se poate dezlipi de ecran, devine supărat, nervos. Dacă îi luăm telefonul, dacă închidem televizorul, e tragedie, e dramă și vedem că devine mai puțin atent, afectează atenția, devine mai retras, de asemenea poate să aibă impact asupra rezultatelor de la școală, să fie mai puțin atent la școală, să nu-și mai facă temele, să renunțe să iasă cu prietenii, pentru că stă pe telefon.
Sunt niște semne la care trebuie să fim atenți. E foarte mică distanța, de fapt, între utilizarea corectă a mediilor digitale și utilizarea dezastruoasă pentru sănătate.
Trebuie sa îi explicăm. Această relație cu copilul trebuie să existe și trebuie să îi spunem și dacă el nu poate, trebuie într-adevăr să punem noi punct. Adică, trebuie să înțelegem că telefonul poate fi un drog și cu bună știință noi nu am da un drog copilului. Dacă ne gândim în felul acesta la telefon, dacă am ști telefonul este ca și când ar lua o pastilă de drog, nu i-am dat cu bună știință copilului un drog.
Prin urmare, dacă ne gândim așa, putem să punem limite, să înțelegem că aceste limite sunt sănătoase pentru copilul nostru.
Expunerea la ecrane începe de la vârste foarte mici
De multe ori, din păcate, suntem ocupați, părinții sunt ocupați. Trebuie să facem de toate. timpul este limitat și copilul este liniștit atunci când stă în fața ecranului, este foarte atras de ceea ce vede acolo. E o recompensă pentru creierul lui întotdeauna când vede conținut, se simte bine și așa devine dependent.
Bineînțeles că e foarte greu să iasă din lumea de acolo. Din această perspectivă, părintele trebuie să știe să pună limite. Este prea mult. Chiar și noi avem probleme, chiar și adulții pot să aibă probleme, să nu se poată opri. Totuși, adultul are matur sistemul de luare a deciziilor, spre deosebire de copii.
La 16 ani ajung să petreacă cam cinci, șapte ore pe zi. Acest timp este foarte mult și depășește cu mult recomandările.
Mirela Dădăcuș: Ce recomandă Organizația Mondială a Sănătății?
Eugenia Bratu: Până la doi ani, deloc. După aceea, până la cinci ani, maximum o oră pe zi. După aceea, două ore, maximum trei ore chiar până la 18 ani. Când ajungi la 16 ani să stai cinci ore pe zi, deja este mult.
Timpul petrecut în fața ecranului vine și cu pericolele legate de ce conținut e acolo și e fenomen mai ales la copii: copiii pot să fie foarte răi în absența unui adult care să îi ghideze, mai ales în mediul online unde nu ai nicio barieră, am văzut de multe ori comentariile la diverse acțiuni care se întâmplă și sunt postate. Fără barieră, totul e negativ acolo, e o altă realitate. Ori copiii cu atât mai mult, dacă nu au ghidaj din partea unui adult, pot să spună orice.
Copiii au nevoie de limite și ei încearcă, bineînțeles, dar un adult care educă cu blândețe și stabilește limite îi ajută pe copii
Dau un exemplu, un cadru didactic are o putere foarte mare.
Doamna învățătoare a fetiței mele a observat că aveau interacțiuni și făcuseră canale de comunicare între ei, elevii, și a observat că au început să fie răutăcioși unul cu celălalt și i-a spus cineva: „doamna, nu știu cine a spus asta”. „Păi, unde a spus?”. „Uitați, a scris aici”. „Voi comunicați așa? Haideți să facem o regulă de comun acord cu părinții: avem un canal în care suntem toți și este un adult cu voi acolo și îi impunem niște reguli. Pe acest canal ne începem activitatea la ora 9, dar ne-o încheiem la ora 8 seara, nu mai scrie nimeni. Comunicăm în termeni politicoși, ne atragem atenția.” E un model de interacțiune corectă.
Mirela Dădăcuș: Îmi imaginam, după acest anunț, Andrei a părăsit grupul, Ioana a părăsit grupul, canalul.
Eugenia Bratu: Nu au ieșit din grup. Copiii au nevoie de limite și ei încearcă, bineînțeles, dar un adult care educă cu blândețe și stabilește limite îi ajută pe copii.
Mirela Dădăcuș: Ce se întâmplă în creierul copiilor?
Eugenia Bratu: Studiile spun că în momentul în care utilizăm foarte mult ecranul, este afectat cortexul prefrontal. Cortexul prefrontal este responsabil cu luarea deciziilor, cu comportamentul compulsiv. Cu ajutorul lui, oamenii maturi, gândesc și acționează mai puțin compulsiv, iau decizii gândindu-se la consecințe. Lucrul acesta la copii nu este dezvoltat, se va dezvolta mai târziu, după 18-20 de ani. În același timp, timpul petrecut pe ecrane scade conexiunile, practic scade materia cenușie.
Creierul copiilor fiind în dezvoltare reacționează puternic la stimuli, se dezvoltă receptorii de dopamină. La adolescență ei vânează apreciere. Așa este creierul nostru. Ne dorim să fim văzuți, ne dorim să fim apreciați, ne dorim să fim în centrul atenției.
Crește cantitatea de dopamină atunci când suntem văzuți, când suntem recunoscuți. Mediul online dă rapid dopamină. Copiii lor le place, vânează like-uri, imediat sistemul lor intră în activitate, ike, like, like…Sunt prinși acolo. Foarte greu să ieși. Viața lor se duce în online.
Ei au nevoie de interacțiune față în față să crească sănătos și să-și dezvolte sănătos creierul, până la urmă. Nu se poate fără interacțiune socială, nu se dezvoltă.
Mirela Dădăcuș: Care este legătura între utilizarea excesivă a ecranelor și apariția anxietății, a depresiei
Eugenia Bratu: Sunt mai multe mecanisme. Unul ar fi că ai nevoie de apreciere, dacă nu o primești constant. Un alt mecanism este că ne uităm în online și vedem imagini care sunt bucăți de realitate selectate, punem că am mâncat ceva plăcut, spunem că ne-am întâlnit cu cineva drag, arătăm foarte bine în fotografiile din social media și mai ales copiii se compară cu celălalt și tu nu ai aceleași haine, tu nu ai aceeași relație cu cineva, începi să te compari, stai puțin, eu port ochelari, nu se poartă ochelari.
Aceste comparații sunt în detrimentul socializării și mai ales la persoanele care, de exemplu, acasă nu primesc sprijin, suport de la părinți, devin din ce în ce mai afectate, se închid în sine și apar probleme.
Mirela Dădăcuș: Dar de ce nu închid telefonul? Ar fi mai simplu să renunțe.
Eugenia Bratu: Așa este, dar e foarte greu să faci asta, pentru că, de fapt, dependența de ecrane tocmai asta înseamnă, că nu mai poți să închizi telefonul, că ești acolo.
Dacă ai uitat telefonul acasă, este o tragedie. Nu te poți relaxa decât stând cu ochii în ecran. Nu mai apreciezi legătura cu celălalt. Nu-i mai cauți pe ceilalți. Pentru că viața ta e acolo. Acolo ți se pare că totul e frumos. Te simți bine acolo.
Somnul, afectat direct de utilizarea ecranelor
Eugenia Bratu: Nimeni nu ar trebui să stea pe telefon înainte de culcare, ecranele perturbă somnul și atunci recomandările sunt că înainte de culcare, cu 1-2 ore înainte, nu este bine să folosim ecrane.
Nu te mai ia somnul sau te adormi și te trezești. Nu te mai poți odihni la fel de bine. Știți cum se spune, că o zi bună începe cu o seară înainte, având legătură cu modul în care te pregătești pentru a doua zi.
Corpul are nevoie să se liniștească, să citești ceva, să relaționezi cu ceilalți față-în-față. Ne ajută să ne calmăm, să ne relaxăm, să intrăm încet în rutina de somn. Pe când ecranul te ține acolo prins de viața aceasta care pare foarte intensă.
Mirela Dădăcuș: Ce alternative există pentru a reduce timpul petrecut în fața ecranelor?
Eugenia Bratu: Aș începe cu adultul. Adultul este un exemplu pentru copil și ar trebui să fie. Am văzut de multe ori, din păcate, părinții și copiii în parc care stau pe ecrane și e drept că sunt lucruri interesante, e drept că timpul este limitat, dar adultul are capacitatea de a înțelege că e impact negativ asupra stării de sănătate și că trebuie să limiteze.
Avem posibilități la îndemână, putem să vedem cât timp am petrecut pe ecrane, putem să ne setăm aplicații care să ne atenționeze că am stat prea mult pe ecrane. Putem să ne planificăm timpul în mod conștient, să îți planifici timp pentru activități care să nu însemne ecrane, să ieși la o plimbare, să vezi spectacole, să citești o carte, tu și copilul de dorit, să te întâlnești cu prietenii, să nu ai televizor în dormitor, să lăsăm telefonul ca regulă în casă, nu în dormitor. Îl lăsăm în afara dormitorului, ca să nu fim tentați, ca să mai dau un mesaj.
Dacă părintele are acest comportament preventiv, cumva setează și comportamentul copilului care va urma, urmează sfaturile părinților.
În momentul în care părintele vede că poate să instaleze aplicații de control parental ca să vadă cât timp petrece copilul pe ecrane, câteodată este chiar surprinzător că nu te-ai gândit că petrece atâta timp.
Despre campania Institutului Național de Sănătate Publică
Eugenia Bratu: Campania „Fii conștient. Viața trăită online are consecințe offline” include ghiduri pentru copii și părinți, materiale online și activități interactive în școli.
Am comparat dependența de internet cu o cutie imensă de ciocolată care nu se termină niciodată. Puțin e plăcut, prea mult ne face rău.
În primul rând vrem să atragem atenția asupra acestui risc de a deveni dependent de ecran. să ajungă informația la cât mai multă lume, apoi vrem să informăm și despre alternative, cu ce poți înlocui, ce poți să faci ca să nu ajungi la dependență și să încurajăm copiii, părinții, familiile să petreacă mai mult timp fizic, nu în ecrane, mai ales timpul acesta de relaxare, timpul acesta de distracție, că efectiv timpul ăsta de distracție, când stăm în fața ecranelor, ne mănâncă timpul nostru și ne mănâncă relația.
Este o campanie prin care vrem să ajungem și sper să ajungem, inclusiv în mediul rural, pentru că și acolo sunt utilizate ecranele și prin intermediul direcțiilor de sănătate publică ajungem să avem activități la nivel local, în comunități, în școli, în principal.
Avem parteneriate cu inspectoratele școlare județene, cu școlile și efectiv merg fie la întâlniri cu părinții, fie la întâlniri cu copiii, fie prin intermediul medicilor școlari, acolo unde sunt. Și cadrele didactice de asemenea sunt un vector de transmitere a informației foarte util și sunt implicați.
Ghid de utilizare internet copii – Institutul Național de Sănătate Publică
Broșura adolescenți – Institutul Național de Sănătate Publică
G4Media.ro
Redacția
