Un Hub Român de Inteligență Artificială va fi lansat de Universitatea Politehnica din București, alături de alte nouă universități din țară, a anunțat sâmbătă, 24 mai, rectorul Mihnea Costoiu. Platforma va reuni eforturi academice și instituționale pentru a consolida cercetarea, inovarea și aplicarea responsabilă a inteligenței artificiale în România, potrivit acestuia.
„În perioada următoare, în foarte scurt timp, Politehnica, împreună cu încă nouă universități din țară, lansează Hubul Român de Inteligență Artificială, o platformă majoră în care încercăm să adunăm eforturile noastre pentru a crește ecosistemul care să genereze și în România mai multă plus-valoare în inteligența artificială”, a spus Costoiu în intervenția sa din deschiderea sesiunii de sâmbătă a evenimentului EduFest.
Rectorul a lansat un semnal de alarmă privind efectele transformării digitale rapide asupra educației și capacității de învățare profundă: „Tranziția de la o cultură textuală la o cultură a momentului, a instantului, ne modifică profund capacitățile cognitive, relația cu cunoașterea și capacitatea noastră de a raționa în profunzime”.
Mihnea Costoiu a avertizat că educația nu poate ignora noile tehnologii, dar nici nu le poate accepta orbește: „A spune copiilor noștri astăzi, fie elevi sau studenți, «nu folosi tehnologia» este un demers inutil, pentru că oricum se va întâmpla”. El a pledat pentru o transformare profundă a sistemului educațional, care să înțeleagă dinamica digitală și să o integreze inteligent în procesul de formare: „Educația trebuie să devină un spațiu de structurare a gândirii, încurajând reflecția critică și aprofundarea ideilor”.
„Cei care lucrăm în școală avem datoria să fim parte la această transformare și să ne pregătim noi înșine pentru viitor. Știu că este greu, știu că este complicat, știu că a te adapta, că a-ți pregăti un curs, a-ți schimba modalitatea de prezentare, modalitatea de evaluare, felul în care discuți cu copilul, cu elevul, cu studentul e complicată, că în fiecare an trebuie să faci acest lucru, că e un efort extraordinar pentru noi toți”, a continuat șeful UNSTPB.
„Pe de altă parte, dacă acest lucru nu se întâmplă, școala va fi într-o postură, să fiu elegant, nefericită, iar societatea, tinerii vor considera mai devreme sau mai târziu, cum se spune pe alocuri răutăcios, de foarte multe ori: «n-am nevoie de, ce-mi trebuie mie, am știut, am aflat, știu de acolo, mi-a spus mai bine». Felul în care noi reușim să gândim școala pentru viitor este extrem de important. Știu că tendința noastră este să ne uităm în sus să vedem dacă inspectoratul, ministerul, nu știu cine ne dă direcția, ne spune cum să facem, ne pregătește mai bine”, a completat acesta, care a punctat:
- „În opinia mea, fără să vreau să jignesc absolut deloc clasa politică din care am făcut parte, cu care lucrez, fără să mă adresez unuia sau altuia dintre decidenți, această așteptare este greșită, pentru că este complet ineficient să credem că un om, doi, trei, cinci, șapte vor putea să ne convingă pe toți și să determine schimbarea atunci când noi nu dorim această schimbare sau nu suntem parte la ea”.
Redăm integral mai jos discursul lui Mihnea Costoiu, rectorul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București (UNSTPB):
„Discutăm astăzi parte din ceea ce se va întâmpla și încercăm să ne adaptăm pas cu pas la ceea ce se întâmplă. Inteligența umană în fața schimbărilor digitale – am scris de ceva vreme și continui să scriu întrebându-ne: declin sau transformare? Alții spun, evident, o transformare în bine, alții nu. Când imedialitatea înlocuiește reflexia, e o provocare pentru viitorul nostru colectiv. Impactul tehnologiei digitale asupra modului nostru de gândire este o problemă majoră a timpului nostru.
Tranziția de la o cultură texuală la o cultură a momentului, a instantului ne modifică profund capacitățile cognitive, relația cu cunoașterea și capacitatea noastră de a raționa în profunzime. Există riscuri, poate. O umanitate care își pierde treptat capacitatea de a analiza, anticipa și a face un pas înapoi de la problemele fundamentale ale timpului său la moment, la clipă, la imagine. Există oameni și cercetători care spun că se constată o scădere a performa pe performanței cognitive și a lecturii. Sunt evaluări și la PISA și la OCDE privind scăderea evaluărilor la citire, raționament logic și matematică. Există evaluări mai puține în Europa, mai multe în America, unde se spune, spre exemplu, o cifră pe care am găsit-o într-un studiu al Departamentul de Educație, că în 2022 mai puțin de jumătate dintre americani au citit o carte. Impactul tehnologiei digitale și a noilor obiceiuri informaționale este evident acest impact – trecerea de la o cultură a cărții, a articolelor ziarului, la o cultură a momentului, a rețelelor sociale, a videoclipurilor scurte.
Mai nou, uitați-vă ce s-a întâmplat în ultima perioadă – și am văzut și am remarcat și ne-a fost pus în fața ochilor – în contextul emoțional, firesc, politic, din ultimele șase luni. Notificările constante – fiecare dintre noi primim o notificare într-o parte sau alta, din diferite locuri. Algoritmii care provoacă consum rapid și pasiv, uneori mult prea pasiv și mult prea rapid, reducând de foarte mult capacitatea de concentrare și aprofundare a ideilor. Suntem în acest moment sub această presiune și credem că trebuie să fim capabili să înțelegem ceea ce se întâmplă, să înțelegem tehnologia. Aici am vorbit doar de lucrurile evidente, de lucrurile pe care le simțim, de care discutăm cu toții în aceste zile.
Cum putem păstra și consolida inteligența în forma clasică sau e nevoie s-o consolidăm în forma clasică? Să încurajăm lectura, să învățăm învățarea progresivă pentru a antrena funcțiile cognitive? E o soluție. Analiza valorii și dezbaterea mai degrabă decât consumul pasiv de informații – în această, în acest fluviu, în această imensitate de date, de informații venite într-o secundă și dispărute într-o secundă. E nevoie să reglementăm? Europa e singura entitate din lume care în acest moment are o reglementare. Parlamentul European a avut o reacție în a reglementa zona digitală, susținând că platformele trebuie reproiectate pentru a promova utilizări constructive, mai degrabă decât dependența de conținut scurt și fragmentat.
Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că Europa a făcut acest pas – sunt foarte direct și foarte sincer, nu e un mesaj neapărat «politically correct», dar din această postură sunt dator să spun lucrurilor pe nume – Europa a reglementat mai mult din dorința de a se proteja, neinvestind în ultimii ani cu adevărat major în dezvoltarea tehnologică. S-a dovedit a fi prinsă pe picior greșit și singura soluție a fost să încercăm să punem un gard. Nu știu dacă am reușit și ce se întâmplă. Și România în aceste zile dovedește că suntem departe. Cred sincer că aceste în acest proces amplu, omenirea trebuie să încerce să-și mențină capacitatea de analiză, de anticipare și de creație. Educația trebuie să devină – și ajung la conferința noastră de astăzi -, un spațiu de structurare a gândirii, încurajând reflecția critică și aprofundarea ideilor. Dacă ar fi să fim așa pe post de gardian, pe post de clopoțel, am spune că încercăm să nu ne pierdem inteligența, ci că în ceea ce facem slăbim condițiile pentru dezvoltarea ei.
Dar tehnologia neînțeleasă poate fi pesimistă, poate fi privită pesimist, așa cum am încercat să încep eu această dezbatere. Pe de altă parte, repet, tehnologia este lângă noi. Tehnologia poate pune în fața noastră astfel de provocări. Pe de altă parte, ne pune în fața noastră extrem, extrem, extrem de multe avantaje pe care aceasta ni le aduce. Vă spun lucruri pe care le cunoașteți foarte bine – ce înseamnă să scoatem tehnologia din viața noastră? Să scoatem tehnologia din medicină, să scoatem tehnologia din artă, să scoatem tehnologia din ce doriți dumneavoastră este practic un demers imposibil în acest moment, pentru că viața noastră s-a îmbunătățit. Unii ar spune din cauza, alții spun datorită tehnologiei. Cred că școala – sau credem, asta e opinia noastră -, că școala trebuie să se adapteze în a folosi tehnologia.
A spune copiilor noștri astăzi, fie elevi sau studenți, «nu folosi tehnologia» este un demers inutil, pentru că oricum se va întâmpla. A încerca să prezentăm tinerilor în școală sau în universitate lucruri pe care le pot găsi instantaneu într-o secundă pe net poate deveni și a devenit neatractiv. Astăzi tinerii află ceea ce generațiile noastre era imposibil. Trebuia să mergem la bibliotecă, să căutăm cărți, să, uneori, în anumite perioade, să dăm bănuți pe ascuns sau să avem un prieten să facem rost de o carte bună. Cei cu părul mai alb își aduc aminte mai bine. Lucrurile astea au dispărut și știți foarte bine, goana după informație nu mai există. Informația este peste tot. În orice clipă, în orice secundă, oriunde aproape. Important este să acceptăm și să înțelegem tehnologia. Fie inteligența artificială, fie… și nu vreau să înșire aici toate….
Important este să putem să facem această transformare din care să fim parte, pentru că această transformare vine cu sau fără acceptul nostru. Tinerii merg către această direcție fie că ne place sau nu ne place și noi toți mergem în această direcție fie că ne place sau nu ne place. Noi toți folosim instrumentul care este aproape extensia mâinii noastre. Ne place sau nu ne place. Pe de altă parte, repet, toate aceste instrumente ne aduc în față și ne transformă viața, salvează vieți. Dacă nu reușim să folosim inteligența artificială, să folosim tehnologia, s-o înțelegem și să o folosim noi ca societate, noi ca și oameni, fiecare dintre noi suntem pierzătorii. Suntem aici, în cea mai importantă școală de inginerie din această parte a lumii.
Am ajuns la 40.000 de studenți, 3.000 și vreo 700 de oameni care lucrează în cele două centre universitare, București și Pitești, și aceste probleme pe care le expun sunt extrem de dezbătute și în rândul nostru. Suntem membri în asociații universitare europene, internaționale – și acolo aceste dezbateri sunt extrem de aprinse. Când, cum vom acționa? Facem parte, nu facem parte în schimbare? Încercăm să domolim, scuzați-mi expresia, această schimbare? Suntem pe postul de a urca pe acest val și a-l conduce? Suntem capabili acest lucru? Sunt o serie, foarte multe tehnologii care încă nu sunt la dispoziția publicului, dar ele nu înseamnă că nu există și vor fi la dispoziția publicului foarte repede. În fiecare an, prezentăm publicului noi și alți mulți, mulți, foarte mulți, extrem de multă tehnologie.
Revenind, dacă nu înțelegem tehnologia, nu o vom putea folosi sau, și mai rău, o vom folosi făcând rău. Dacă nu vorbim de aspectele morale, aspectele etice ale folosirii tehnologiei, greșim. E opinia noastră și îmi permit să spun în fața dumneavoastră afirmând, nu punând întrebarea de data aceasta: dacă nu înțelegem faptul că tehnologia poate să distrugă, folosită rău, folosită cu intenții rele, înseamnă că nu înțelegem tehnologia. Pe de altă parte, trebuie să fim conștienți, doamnelor și domnilor, de faptul că noi toți, în special cei care lucrăm în școală, avem datoria să fim parte la această transformare și să ne pregătim noi înșine pentru viitor. Știu că este greu, știu că este complicat, știu că a te adapta, că a-ți pregăti un curs, a-ți schimba modalitatea de prezentare, modalitatea de evaluare, felul în care discuți cu copilul, cu elevul, cu studentul e complicată, că în fiecare an trebuie să faci acest lucru, că e un efort extraordinar pentru noi toți.
Pe de altă parte, dacă acest lucru nu se întâmplă, școala va fi într-o postură, să fiu elegant, nefericită, iar societatea va considera mai devreme sau mai târziu, tinerii, cum de altfel se spune pe alocuri răutăcios, de foarte multe ori «n-am nevoie de, ce-mi trebuie mie, am știut, am aflat, știu de acolo, mi-a spus mai bine» – felul în care noi reușim să gândim școala pentru viitor este extrem de important. Știu că tendința noastră este să ne uităm în sus să vedem dacă inspectoratul, ministerul, nu știu cine ne dă direcția, ne spune cum să facem, ne pregătește mai bine.
În opinia mea, fără să vreau să jignesc absolut deloc clasa politică din care am făcut parte, cu care lucrez, fără să mă adresez unuia sau altuia dintre decidenți, această așteptare este greșită, pentru că este complet ineficient să credem că un om, doi, trei, cinci, șapte vor putea să ne convingă pe toți și să determine schimbarea atunci când noi nu dorim această schimbare sau nu suntem parte la ea. Am pus multe întrebări, am încercat să vă spun câteva dintre opiniile noastre. Scriem mult pe acest domeniu. În perioada următoare, în foarte scurt timp, Politehnica, împreună cu încă nouă universități din țară, lansează Hubul Român de Inteligență Artificială, o platformă majoră în care încercăm să adunăm eforturile noastre pentru a crește ecosistemul care să genereze și în România mai multă plus-valoare în inteligența artificială, cu foarte multe aplicații și cu foarte multe mesaje adresate mediului preuniversitar, mediului universitar, societății, companiilor. Este un demers la care vă așteptăm și în perioada următoare.
Scuzați-mă pentru mesajul mai lung. Am încercat, repet, doar să atrag atenția asupra câtor va teme. Sunt convins că invitații noștri și din această deschidere și pe parcursul zilei vor vorbi și mai multe, aprofundând teme sau schimbând perspective. N-avem pretenția că deținem adevărul absolut. Avem pretenția că suntem parte a unui proces ireversibil și vrem să fim nu doar parte ci, dacă se poate, să conducem acest proces. Vă mulțumesc încă o dată pentru faptul că ați răspuns provocării noastre și apreciez extrem de mult prezența dumneavoastră alături de noi”.
Citește și:
VIDEO Sorin Ion, secretar de stat în ministerul Educației: Profesorul viitorului nu va fi înlocuit de tehnologie, ci susținut de ea / Nu numai că societatea are nevoie de profesori, dar noi înșine avem nevoie unii de alții
Formarea cadrelor didactice trebuie să pornească de la parteneriatul școlilor cu mediul universitar, spune șeful inspectoratului școlar București: Este o relație de tipul „win-win”, ca să ne asigurăm că formăm absolvenții de care are nevoie învățământul superior
Diana Ghimiși
Raluca Pantazi
Ș.L.
Mădălina Belu
1 comment
Oglinda lui Ciuca, consilierul Ion, versiunea 2.0. Revine, dar mai încet.