Sorin Costreie, ministrul Educației și Cercetării, critică abordarea potrivit căreia rolul creșelor și grădinițelor se limitează la îngrijirea și supravegherea copiilor. „Acolo este mentalitatea: copiii ăia sunt mici, trebuie să ai grijă de ei, doar să nu se bată, să fie mâncați, culcați, liniștiți”, a declarat Sorin Costreie, vineri, 6 noiembrie, într-un interviu pentru Recorder.
Sorin Costreie a susținut că această etapă ar trebui folosită pentru dezvoltarea curiozității, prin activități adaptate vârstei. El s-a referit la primii ani de viață ca la o perioadă a marilor întrebări, în care copiii încearcă să înțeleagă lumea din jur.
„Ai și vârsta marilor întrebări. Știți când se întreabă: «Ce e viața?», «Ce e Dumnezeu?», «Ce e apa?»”, a spus ministrul.
În opinia sa, stimularea acestor întrebări trebuie făcută prin joc și cu ajutorul unei pregătiri psihopedagogice adecvate.
„Să nu ne închipuim că ne ducem cu Hegel la copii”, a precizat Sorin Costreie, explicând că scopul este ca elevii să ajungă în clasa pregătitoare și apoi în clasele primare cu dorința de a descoperi și de a înțelege.
„Când ne uităm în comparație cu alte sisteme, noi pierdem, pentru că nu vedem segmentul acesta la reala lui valoare. Doar să ne întreținem întrebările și după aceea să mergem cu acest sistem interogativ-socratic, cum l-am numit, mai departe, adică să se propage și să se păstreze flacăra până la maturitate”, a afirmat Sorin Costreie.
Redăm declarațiile despre educația timpurie ale ministrului Sorin Costreie
„Ce mai trebuie făcut? E partea de educație timpurie. Noi, în România, suferim pentru că acolo, îndeobște și nu de mult grădinițele și creșele au trecut de la primării la educație, deci au fost văzute ca parte a sistemului educațional și asta e important, există o altă mentalitate. Acolo este mentalitatea: copiii ăia sunt mici, trebuie să ai grijă de ei, doar să nu se bată, să fie mâncați, culcați, liniștiți.
Deci acei șapte ani de acasă, în care copilul și creierul lui sunt de o creativitate maximă. Noi, în jurul vârstei de 3, 4 ani, avem cel mai mare număr de conexiuni neuronale diferite. Creierul nostru atunci se poate adapta cel mai bine la cele mai multe contexte. Ai și vârsta marilor întrebări. Știți când se întreabă: „Ce e viața?”, „Ce e Dumnezeu?”, „Ce e apa?”, mă rog.
Prin joc, să nu ne închipuim că ne ducem cu Hegel la copii și printr-o cunoaștere psihopedagogică adecvată, să îi hrănim, astfel încât, la intrarea în sistem, în clasa pregătitoare și după aceea în clasele I, a II-a și așa mai departe, să fie hrăniți cum trebuie și să avem acele minți curioase. Când ne uităm în comparație cu alte sisteme, noi pierdem, pentru că nu vedem segmentul acesta la reala lui valoare.
Doar să ne întreținem întrebările și după aceea să mergem cu acest sistem interogativ-socratic, cum l-am numit, mai departe, adică să se propage și să se păstreze flacăra până la maturitate.”
