Educație Profesori Știri

Mirabela Amarandei: PNL și USR se războiesc cine desființează primul inspectoratele școlare

Citire în 8 min
“Văd că PNL și USR se războiesc cine desființează primul inspectoratele școlare”, scrie Mirabela Amarandei, fost consilier în Ministerul Educației și membru până în martie al partidului PLUS condus de Dacian Cioloș. “Cine preia din atribuțiile inspectoratelor școlare județene? Nici USR, nici PNL nu spun o vorbă despre acest lucru; în ce fel și către cine va fi distribuită ‘puterea’ inspectoratelor”, întreabă Amarandei, într-o analiză în care avansează două scenarii.

Amintim că ideea desființării inspectoratelor școlare a fost vehiculată și de președintele Klaus Ioahnnis, în decembrie, când și-a lansat raportul România Educată. Recent, ideea a fost reluată într-un document de politici educaționale lansat de USR, precum și de Marilen Pirtea, rector al Universității de Vest din Timișoara și deputat PNL.

Analiza integrală semnată de Mirabela Amarandei și publicată pe pagina sa de Facebook:

Văd că PNL și USR se războiesc cine desființează primul inspectoratele școlare. “Ba eu primul”, spune fiecare, în încercarea de a demonstra că panaceul, soluția soluțiilor vine de la desființarea unei verigi din lanțul decizional al sistemului de educație preuniversitară.

Câteva observații, fără a intenționa să tai din elanul reformist nobil.

Ce au ajuns, ce sunt acum aceste inspectorate școlare acum? Feude, centri de putere la nivelul județului, canale de difuzare a autorității, puterii în teritoriu, instrumente de control politic discreționar. Cum au ajuns mai toate, dacă nu toate deconcentratele din țară. Dar acest lucru nu a venit din simpla existență a acestor instituții, ci s-a întâmplat pentru că oamenii care le-au populat, de-a lungul timpului, și-au promovat propriile interese, sau pe cele ale colegilor de partid, ale prietenilor, rudelor etc.

Știu că retoric sună foarte bine. “Să dispară răul!”, strigăm cu toții pe aceeași voce. Întru totul de acord, numai că răul nu de acolo vine, în mod absolut. Ci de la modul cum a fost abuzată această instituție, siluită de-a dreptul de partidele politice aflate până acum la putere. Prin oamenii pe care i-au numit la conducerile acestor inspectorate și care au răspândit în jurul lor același spirit al intereselor de clan, în detrimentul celor ale educației.

Plecând de la această observație mai generală, întreb: “când nu funcționează o instituție, ce faci: o desființezi, sau o reformezi?”

Avem ambele variante deschise, dar m-aș concentra pe ideea de reformă, în sensul modernizării reale a arhitecturii instituționale a sistemului de învățământ preuniversitar.

A desființa o instituție, în cazul nostru inspectoratul școlar, este foarte simplu: schimbi Legea educației (sau emiți un OUG, că e la modă) și ai scăpat de un nivel decizional în sistem. Nimic mai simplu, de mâine nu mai există inspectoratele școlare.

Dar cine preia din atribuțiile inspectoratelor școlare județene? Nici USR, nici PNL nu spun o vorbă despre acest lucru; în ce fel și către cine va fi distribuită “puterea” inspectoratelor – expresie folosită de USR – adică atribuțiile instituționale, astfel încât să putem asigura și continuitatea și eficiența unor procese, dar și calitatea educației din școli. Pentru mine, situația desființării unei instituții, fără să mergi mai departe pe firul necesar al redistribuirii responsabilităților din ecosistem, descrie un vid.

Legea educației menționează care sunt atribuțiile inspectoratelor școlare județene:

  • aplică politicile educaționale și se asigură de implementarea lor la nivel județean,
  • coordonează politica de resurse umane de la nivelul județului,
  • organizează evaluările naționale,
  • exercită atribuții de evaluare atât a calității educației – prin inspecțiile școlare -, cât și a managementului școlar,
  • monitorizează implementarea programelor naționale,
  • mediază relațiile din cadrul comunităților școlare etc.

Din punctul meu de vedere, o modernizare reală a arhitecturii instituționale a preuniversitarului trebuie să se bazeze pe principiile descentralizării și al responsabilității publice. Avem nevoie de regândirea instituțiilor și a atribuțiilor lor, a pârghiilor instituționale și a modului în care statul administrează de la nivel central, la nivel local serviciul de educație publică? În mod cert, da. Dar debirocratizarea și descentralizarea vin însoțite de întărirea autonomiei și a capacității instituționale ale școlilor.

E nevoie să oferim școlilor autonomie în a-și putea gestiona politica de resurse umane, cea de resurse financiare și curriculumul, pentru că școlile, comunitățile școlare știu cel mai bine care sunt nevoile reale ale copiilor de acolo. Dar directorii de școli și profesorii au nevoie de sprijin, au nevoie de pregătire pentru a putea face într-un mod dezirabil trecerea aceasta bruscă de la centralism la autonomie locală. Cu alte cuvinte, le dăm un instrument absolut necesar – autonomia – dar trebuie să îi pregătim să știe să îl și folosească în interesul comunității. Le oferim undița, dar trebuie să știe să și pescuiască.

Pentru că tot vorbim de management școlar, condiția apriori pentru ca descentralizarea să poată funcționa este formarea și selecția directorilor. Concret, văd aici implementarea unui program național în care viitorii directori de școli sunt selectați prin concurs dintre aceia care, înainte de evaluarea prin concurs, au urmat cursuri de master în management școlar la universități cu tradiție în științele educației. Cursuri care să formeze lideri pentru școlile lor, cu viziune, în măsură să gândească strategic și să înțeleagă școala ca o comunitate în care spiritul de echipă, starea de bine a elevilor, a profesorilor și a părinților, colaborarea între profesori și părinți pentru binele copiilor sunt lucruri care dau sens comunității școlare.

Revin la subiectul inspectoratelor școlare și la ceea ce mă preocupă în mod real, atunci când se discută despre desființarea lor. Dacă politica de resurse umane intră, în acest scenariu dezirabil, în atribuția școlii, cine asigură de evaluarea calității învățării? Cui îi revine această sarcină îndeplinită, în acest moment, de inspectorate? Nu am auzit, până acum, o propunere în acest sens, de la cei care vorbesc despre desființarea ISJ-urilor.

Astăzi activitățile de evaluare, monitorizare, control și îndrumare sunt derulate de inspectorii școlari. Nu discut aici cum anume se întâmplă ele astăzi – iarăși, este o discuție despre oamenii care populează aceste inspectorate – ci de necesitatea existenței acestor procese, pentru asigurarea unei educații incluzive de calitate.

Cu alte cuvinte: ce punem în loc în procesul de monitorizare și îndrumare a activității profesorilor și managementului școlar? Există numeroase modele în spațiul internațional: de la clasicele inspectorate școlare județene, până la structuri regionale sau inspectori naționali, tutelați de o autoritate centrală.

Le putem discuta și noi, pentru a găsi forma ideală.

Dorim să spargem centrii de putere numiți inspectorate școlare județene, prin desființarea lor? Poate fi o soluție. Dar atunci inspecția școlară trebuie regândită și re-atribuită. Vrem structuri și inspectori regionali? Poate fi un scenariu, dar el trebuie să vină la pachet cu reforma statului și o regândire a structurilor, rolurilor și atribuțiilor tuturor deconcentratelor. Și, implicit, cu profesionalizarea tuturor celor care lucrează în aceste instituții. (Nu mă înțelegeți greșit, cunosc bugetari, angajați la stat care fac minuni în locurile în care sunt.) Și, totodată, cu un amplu proces de e-government, adică digitalizarea proceselor și simplificarea lor.

Un al doilea scenariu posibil – inspecția școlară să fie coordonată de la nivel central, cu inspectori alocați regional sau județean. Regândim ARACIP în acest sens, îi redefinim sensul și atribuțiile, pe lângă debirocratizarea proceselor? Necesar. Cred că aici este nevoie de o întreagă reformă instituțională pentru că, în acest moment, ARACIP gestionează doar procesul de acreditare și autorizare a școlilor. Din punctul meu de vedere, o agenție de asigurare a calității în învățământul preuniversitar ar trebui să facă mai mult, să vegheze cu adevărat la asigurarea calității educației în școli – dar asta e o altă discuție, poate poposim la un moment dat și asupra ei.

Pentru a nu lungi discuția: am prezentat mai sus câteva scenarii posibile pentru oricine dorește să inițieze o discuție despre modernizare, instituții, procese și educație preuniversitară. Evident, scenariile sunt prezentate succint și necesită a fi dezvoltate în profunzime și dezbătute de toți actorii.

Am vrut, însă, să atrag atenția că nu este suficient să spunem “desființăm, ca să punem capăt răului”. Răul trebuie înțeles nu doar ca o consecință, ci, mai ales, ca rațiune de a fi. Și, plecând de la cauză, plecând de la nevoia de modernizare reală a instituțiilor suport, de descentralizare a deciziei, de asigurare a calității învățării, a sprijinului pentru elevi și profesori – toate în acord cu nevoile reale ale copiilor – trebuie gândite și discutate posibilele soluții. Altfel, sunt piese de puzzle într-un joc politic.

____

Mirabela Amarandei este Cercetător doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, a fost consilier și purtător de cuvânt al miniștrilor Educației Adrian Curaj și Mircea Dumitru, în guvernul Cioloș. La finalul lunii martie, Mirabela Amarandei a demisionat din partidul PLUS condus de Dacian Cioloș, unde era coordonator pe zona Moldovei, și a rămas membră a Platformei Ro100.

 

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO76BTRLRONCRT0471641001
CONT EUR: RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la Banca Transilvania pe numele "ASOCIATIA EDUPEDU PT EDUCATIE".

Te mai poate interesa

Comparație de subiecte la limba și literatura română date în ultimii 4 ani la Evaluarea Națională

Mihai Peticila

Ce, de ce și cum se reciclează? Cum îi învățăm pe copii să fie responsabili față de mediul înconjurător (Episodul 2) – material susținut de Baterel

Redacția

Evaluarea Națională 2019: Modele de subiecte la Matematică

R.P.

4 comentarii

Lujinator 12 aprilie 2019 at 15:17

Sunt parțial de acord cu cele declarate de doamna Mirabela Amarandei. DIn nefericire are dreptate cu privire la inspectorate și mai ales cu privire la unii inspectori școlari generali, care se comportă ca moșierii cu iobagii de pe feude. Inspectoratele au devenit un instrument de control birocratic, nimic mai mult, un instrument de multe ori doar vindictiv fără a îndruma pe nimeni, doar cu scopul de a controla și a găsi nod în papură.
Foarte mulți inspectori nu aplică sau nici măcar nu cunosc legea educației.

Nu sunt de acord cu doamna însă în următoarea privință.Nu se pot desființa inspectoratele școlare, pentru că nu este cine să le preia atribuțiile.Îin să menționez, că am pregătire didactică și juridică, și cunosc amănunțit LEN/ul, deci ce voi explica în continuare are acoperire legală.
În sistemul românesc de învățământ avem două structuri de control care se suprapun: Inspectoratele Școalre și ARACIPUL.
Nu sunt necesara două structuri .Se pot desființa liniștit inspectoratele școalre, iar partea de control să revină exclusiv ARACIPULUI, ceea de formare și inspecție CCD-lui, care va răspunde de profesori metodiști, de formare și de grade didactice ]]mpreun[ cu facultățile de specialitate..Astefel CCD-ul va avea o evidență clară a situației formării cadrelor didactice, al gradelor acestora, precum și al evidenței metodiștilor pe fiecare disciplină.
LA controlul ARACIP să participe eventual și metodiști pe specializări.

Răspuns
Mirabela Amarandei 13 aprilie 2019 at 13:45

Mulțumesc pentru opinie, o dezbatere necesară, cu siguranță. Ce am susținut a fost necesitatea unei/unor propuneri concrete de reforma a arhitecturii sistemului, adica a unor idei argumentate si duse pana la capat: de la identificarea problemei, pana la solutia propriu- zisa. Nu am argumentat ca nu putem renunta la ISJ-uri pt ca nu are cine sa le preia atributiile, ci ca in momentul in care renunti la o institutie, e necesar sa intelegi si sa spui si in sarcina cui atribui responsabilitatile. Am venit si cu cateva scenarii, in limita unui mesaj pe social media; iata, dvs propuneti un alt scenariu care merita analizat. In mod cert, e nevoie de analize si dezbateri serioase, cu toate implicatiile posibile si cu toti actorii implicati.

Răspuns
Mirabela Amarandei: PNL și USR se războiesc cine desființează primul inspectoratele școlare - România365 12 aprilie 2019 at 15:04

[…] Citește articolul integral pe Edupedu.ro […]

Răspuns

Lasă un comentariu

* Folosind acest formular sunteți de acord cu stocarea și prelucrarea datelor dumneavoastră pe acest site.