Mircea Miclea, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) și fost ministru al Educației, a declarat că „un profesor bun e ca un dirijor care e atent la toate instrumentele, le coordonează, ca să scoată o simfonie”. „Nu vine și aplică un algoritm sau o metodă, indiferent ce se întâmplă în fața lui, totul este în funcție de cum se întâmplă în fața lui”. Declarațiile au fost făcute în emisiunea Educația la putere de la TVR 2.
Mircea Miclea a vorbit despre cum teorema lui Pitagora este predată diferit, în funcție de specificul fiecărui colectiv de elevi:
„Uitați, dacă eu predau teorema lui Pitagora, eu trebuie să o predau, dacă sunt profesor bun, diferit la clasa a V-a A, care a avut înaintea mea un profesor de matematică bun, care e formată din copiii buni din școală, clasă care are oră cu mine de la 8 la 9, când ei sunt odihniți, și care nu are niciun copil cu nevoi speciale în clasă. Eu predau într-un fel teorema lui Pitagora.
Eu va trebui să predau diferit teorema lui Pitagora, dacă predau la clasa a V-a F, care are trei copii cu nevoi educaționale speciale care au avut înainte un profesor slab și nu le-a dat lucrurile fundamentale de care ei au nevoie, ca să înțeleagă teorema lui Pitagora, și care au ore cu mine de la 2 la 3 când sunt 23 sau 30 de grade afară. Și atunci eu trebuie să țin cont de toate aceste aspecte, inclusiv că acum, când predau, unul dintre oamenii aceia cu nevoi educaționale speciale s-a ridicat din bancă și îl trage de păr pe cel din fața lui. Asta înseamnă un profesor bun, că țin cont de dinamica situației și că predarea mea include această dinamică a situației. Am o conștiință acută a dinamicii situației.”
Redăm discuția pe tema capacității profesorului de a fi atent la contextul de predare:
Monica Ghiurco, moderatoare: Credeți că ne inspirăm prea mult din niște modele cumva mult prea ideologizate, dacă privim spre școli din străinătate care pot să reprezinte surse de inspirație pentru cei care gândesc acum arhitectura școlii românești?
Mircea Miclea: Eu cred că surse de inspirație mereu trebuie luate ca surse de inspirație. E un input, nu este un output. Orice soluție este contextuală. Pornești de undeva, de la bune practici, de exemplu, și apoi utilizezi acele bune practici să vezi dacă, în contextul pe care îl ai, ele funcționează sau nu. Toate soluțiile sunt contextuale, apropo de cercetarea pe care a făcut-o Fundația Gates. Ei spun foarte clar că principalul lucru în calitatea actului de predare este ceea ce ei numesc situation awareness, adică capacitatea profesorului de a fi atent la contextul de predare. E esențială.
Uitați, dacă eu predau teorema lui Pitagora, eu trebuie să o predau, dacă sunt profesor bun, diferit la clasa a V-a A, care a avut înaintea mea un profesor de matematică bun, care e formată din copiii buni din școală, clasă care are oră cu mine de la 8 la 9, când ei sunt odihniți, și care nu are niciun copil cu nevoi speciale în clasă. Eu predau într-un fel teorema lui Pitagora.
Eu va trebui să predau diferit teorema lui Pitagora, dacă predau la clasa a V-a F, care are trei copii cu nevoi educaționale speciale care au avut înainte un profesor slab și nu le-a dat lucrurile fundamentale de care ei au nevoie, ca să înțeleagă teorema lui Pitagora, și care au ore cu mine de la 2 la 3 când sunt 23 sau 30 de grade afară. Și atunci eu trebuie să țin cont de toate aceste aspecte, inclusiv că acum, când predau, unul dintre oamenii aceia cu nevoi educaționale speciale s-a ridicat din bancă și îl trage de păr pe cel din fața lui. Asta înseamnă un profesor bun, că țin cont de dinamica situației și că predarea mea include această dinamică a situației. Am o conștiință acută a dinamicii situației.
Un profesor bun e ca un dirijor care e atent la toate instrumentele, le coordonează, ca să scoată o simfonie. Nu vine și aplică un algoritm sau o metodă, indiferent ce se întâmplă în fața lui, totul este în funcție de cum se întâmplă în fața lui. Iar la nivel de sistem, din păcate, din nou, s-a pierdut această contextualizare a soluțiilor, adică ce trebuie să luăm în calcul din context, ca să putem să facem funcțional.
Citește și:
Mircea Miclea: Anul școlar 2025-2026 a început sub auspicii extrem de proaste, cu un climat foarte negativ în rândul profesorilor. Nu e vorba doar de 2 ore în plus, ci de naveta, transferul de la o școală la alta. O să intrăm într-o criză masivă de profesori
Ștefan Lefter
Mihai Peticilă
Redacția
G4Media.ro
7 comments
Un dirijor de orchestră poate decide cu ce instrumente lucrează pentru un anumit concert. Profesorii sunt obligați să lucreze cu instrumente dezacordate.
Stai sa-ti spun cum sta treaba cu „orchestrele” mele. Jumate-s pe telefon, citiva intirzie, altii se tot cer la baie, restul vorbesc si vreo 2 se tot muta de la o banca la alta. Dar „sint foarte atent la toate instrumentele”.
Ce buni sinteti toti la dat sfaturi de pe margine.
David este un ministru slab. Sub aureola de mare universitar se ascunde un om nepotrivit pentru a conduce educația. Din păcate, în ultimii ani numai persoane nepotrivite am avut în funcție. Oare de ce?
Încercați să înțelegeți cu bună credință ce face ministrul. este primul care știe că până la studii superioare este drum lung care începe de la grădiniță.
Doamnă dragă, d-ta ești la pensie de ani buni. Nu știi ce ne-a adus pandemia în clase. Zic că ne lași pe noi, cei care luptăm cu realitatea de azi, să ne oferim opinia despre cât de grozav e ministrul – că e dezastru complet, un diletant care crede că merge cu minciuna ca în ”studiile” alea cu care se laudă.
O zi bună.
Ce diferenta enorma de abordare si atitudine intre fei doi profesori de la BB: unul care e deschis, participa la dezbateri, vibe cu probleme, dar și cu posibile soluții pentru ele (Miclea) – in timp ce celălalt… decat david! (sic)
exact. Și mai rău e că dl DD nici măcar nu se consultă cu colegul dlui. Invidie? poate, î contul destinelor copiilor noștri.