Elevii de gimnaziu din România vor să creeze muzică cu ajutorul tehnologiilor digitale, dar școlile nu sunt pregătite, este una dintre concluziile unui studiu comparativ realizat în cadrul proiectului Erasmus+ NEMT: New European Music Teachers. Au fost analizate informații și date provenind de la peste 400 de elevi și 200 de profesori și experți în educație din România, Suedia și Letonia. Pe baza rezultatelor cercetării se va realiza un ghid european de bune practici pentru profesori, cu idei și recomandări adunate din cele trei țări partenere, astfel încât să poată aplica la clasă metode noi de predare, adaptate la contextul actual, precum și un curriculum modern care va integra instrumente digitale.
Studiul NEMT este prima analiza comparativă de acest tip derulată în cele 3 țări – România, Suedia și Letonia – și are ca scop modernizarea orelor de muzică în învățământul preuniversitar în spațiul european. Documentul analizează orele de muzică din cele 3 țări din mai multe perspective: curriculum, pregătirea profesorilor, modul de predare, percepția elevilor și dotările școlilor.
Cercetarea și-a propus să înțeleagă mai bine cum se desfășoară orele de muzică în învățământul de masă care nu este cel vocațional, (adică în licee teoretice sau tehnologice), și pune accent pe folosirea instrumentelor digitale și a noilor tehnologii la clasă.
Idei principale ale studiului:
- Interviurile relevă un sistem de educație muzicală în România care este vibrant în ceea ce privește educația muzicală vocațională, dar se confruntă cu dificultăți în școlile gimnaziale. Școlile vocaționale de artă beneficiază de o infrastructură mai bună, de elevi motivați și de legături puternice cu comunitatea, în timp ce școlile de învățământ general se confruntă cu constrângeri în ceea ce privește resursele, timpul și formarea profesorilor.
- Abordările pedagogice diferă semnificativ între țări. În sălile de clasă suedeze se acordă prioritate practicii instrumentale, compoziției creative și învățării experiențiale, în timp ce România și Letonia se concentrează mai mult pe aspectele teoretice, cântatul structurat și instruirea formală.
- În Letonia, standardele naționale prevăd ca elevii să-și dezvolte competențe digitale prin învățarea muzicii, inclusiv înregistrarea sunetului, prelucrarea digitală și utilizarea creativă a tehnologiei în compoziție și interpretare. Muzica este cel mai adesea integrată în conceptul mai larg de educație culturală, care include și literatura, teatrul, dansul și artele vizuale
- Profesorii din Suedia consideră în mare măsură că integrează în mod regulat metode muzicale active (cântat, instrumente și mișcare) în lecțiile lor și că includ o varietate de stiluri și genuri muzicale în predare.
Pe baza datelor adunate, vor fi realizate cursuri de formare care să sprijine profesorii în folosirea instrumentelor muzicale moderne dar și a celor digitale.
Cu ajutorul unei echipe de experți va fi dezvoltat un curriculum opțional modern pentru educația muzicală, care va integra instrumente digitale și metode centrate pe elev, pe înțelesul generației de astăzi. Totodată vor realiza un ghid european de bune practici pentru profesori, plin de idei, exemple și recomandări adunate din cele trei țări partenere, astfel încât profesorii să poată aplica la clasă metode noi, adaptate la contextul actual”, precizează documentul.
Concret, vor fi formați 20 de profesori de muzică pentru a învăța să folosească instrumentele și a tehnologiile digitale pentru predarea muzicii, prin participarea la cursuri de instrumente (chitară, bas, percuție) și ateliere de producție muzicală digitală.
Limitări ale studiului – Studiul se concentrează pe trei țări europene, România, Letonia și Suedia, care nu reprezintă întregul spectru al practicilor de educație muzicală din Europa. Prin urmare, rezultatele nu pot fi generalizate în totalitate la toate statele membre ale UE.
Constrângeri legate de eșantionare: În ciuda eforturilor de a asigura un eșantion
reprezentativ în România, Letonia și Suedia, participarea a fost voluntară și influențată de
limitări logistice și instituționale.
Metodologie:
Dintre cei 210 profesori și 465 de elevi din cele trei țări, au participat 50 de profesori și …. elevi. Studiul este structurat astfel încât să identifice similitudinile și diferențele în modul în care muzica este predată, experimentată și susținută în diverse contexte educaționale și culturale. Se utilizează o abordare mixtă, combinând date cantitative (prin chestionare structurate) cu informații calitative (prin interviuri, observații și analiza documentelor).
În fiecare țară sunt vizate următoarele dimensiuni ale eșantionului:
- Chestionare. Profesori: 50-70 / țară; elevi: 100-150 / țară
- Interviuri. Reprezentanți ai conducerii școlilor sau profesori: 8-10 / țară;
- Experți/responsabili de politici educaționale: 3-5 / țară; personal academic: 3-5 / țară
- Observații în cabinetul de muzică. Cel puțin 6-8 săli de muzică / țară.
Elevii și profesorii au fost aleși atât din școli din mediul rural cât și din cel urban, din instituții publice sau private, non-vocaționale, care au ore de educație muzicală la gimnaziu.
Pentru realizarea studiului, echipa de cercetare a intervievat în total 210 profesori și 465 de elevi din România, Letonia și Suedia, a stat de vorbă cu directori de școli și experți în educație și a analizat programele școlare și dotările fiecărei țări.
Din totalul de 51 de respondenți, 15 profesori (29,41%) au peste 20 de ani de experiență în învățământul preuniversitar, 16 (31,38%) au între 11 și 20 de ani de experiență, 10 (19,61%) au între 6 și 10 ani de experiență, 9 (17,64%) au între 1 și 5 ani de experiență, iar 1 respondent (1,96%) are mai puțin de un an (profesor debutant).
România – Elevi. Această secțiune a chestionarului pentru elevi a fost concepută pentru a
colecta date privind categoria de gen a elevilor care au participat la sondaj, spațiul (sala) în care se desfășoară orele de muzică, rata de participare pe clase și reședință, dar și mediul școlar (urban sau rural) în care elevii frecventează școala.
În total, 237 (n=237) de elevi din clasele 5-8 din cele 8 regiuni de dezvoltare ale României au
participat la sondaj. După cum se poate observa, distribuția respondenților în funcție de gen este semnificativ mai mare în favoarea fetelor, 143 (60,33%) comparativ cu 94 de băieți (39,67%).
Pe clase cei mai mulți elevi respondenți sunt în clasa a 5-a – 73 de respondenți (30,81%) și clasa a 6-a – 70 de respondenți (29,53%), cu o scădere în clasele a 7-a și a 8-a, respectiv: clasa a 7-a – 48 de respondenți (20,3%) și clasa a 8-a – 46 de respondenți (19,41%).
Majoritatea respondenților frecventează școli situate în zone urbane, 170 (71,73%) și 67 (28,27%) în zone rurale.
Cei mai mulți dintre respondenți, 223 (94,10%), au menționat că lecțiile se desfășoară în săli de clasă neechipate pentru educația muzicală, 12 elevi (5,06%) au indicat că lecțiile se desfășoară într-o sală special echipată pentru educația muzicală, iar 2 (0,84%) au indicat că lecțiile de muzică se desfășoară atât în sala de muzică, cât și în alte săli de clasă.
Cine au fost participanții individuali:
Profesori de muzică: care predau în prezent în școlile selectate și care sunt familiarizați cu
instrumentele digitale
– Elevi: înscriși în școlile selectate (cu vârste cuprinse între aproximativ 10 și 16 ani), cu acordul școlilor și al tutorilor/părinților
– Conducerea școlii: directori sau directori adjuncți responsabili de implementarea
curriculumului și planificarea resurselor
– Experți: responsabili de politici în domeniul educației, inspectori sau creatori de programe
școlare care lucrează în sau cu organisme superioare, precum ministere ale educației
– Personal academic: profesori din cadrul instituțiilor de formare a cadrelor didactice sau
academii de muzică implicate în educația muzicală.
Un total de 12 respondenți au participat la etapa de interviuri din România, reprezentând o gamă largă de medii profesionale din cadrul educației muzicale – lectori universitari, inspectori școlari, directori și experți în educație.
Împreună, aceștia reflectă structura și diversitatea sistemului de educație muzicală din România, cuprinzând atât contextul educației vocaționale, cât și cel al educației generale. Persoanele intervievate demonstrează o experiență semnificativă în domeniu.
Majoritatea respondenților sunt activi în domeniul educației muzicale de peste două decenii, combinând activitatea didactică, de management și metodologică:
(1) Profesioniști de nivel universitar, precum (CSP), (CA) și (LHR), predau la instituții de prestigiu, printre care Universitatea Națională de Muzică din București și Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima. Aceștia au contribuit la dezvoltarea învățământului superior în domeniul muzicii prin interpretare, cercetare și coordonare artistică.
(2) Profesori din învățământul secundar, precum (DB) și (RP), au deținut funcții de conducere în calitate de inspectori sau metodiști, contribuind la elaborarea programelor școlare și la formarea cadrelor didactice.
(3) Directori de școli, precum (DFC), (VB), (LP) și (MD), manageriază școli sau colegii de muzică, asigurând implementarea diverselor programe și promovând excelența artistică.
(4) Experți în educație, printre care (IN), (LAP) și (DZ), aduc perspective variate la nivel de sistem prin activitatea metodologică și de elaborare a politicilor educaționale.
„Această vastă experiență profesională subliniază o bază solidă și stabilă de expertiză în educația muzicală din România, dar relevă și necesitatea integrării tinerilor profesioniști pentru a asigura reînnoirea generațională și abordări pedagogice inovatoare„, arată studiul.
Câte ore de muzică au elevii români și traseul educațional specific
Educația muzicală în învățământul primar (clasele pregătitoare – a IV-a) se studiază în cadrul disciplinei numite Muzică și mișcare. Sunt alocate câte două ore pe săptămână în clasele pregătitoare, întâi și a doua și 1 oră pe săptămână pentru clasele a treia și a patra.
Denumirea „Muzică și mișcare” subliniază o abordare integrată a dezvoltării muzicale și fizice, recunoscând importanța învățării kinestezice și muzicale în copilărie.
Educația muzicală în ciclul gimnazial (clasele a V-a – a VIII-a) disciplina Educația Muzicală face parte din aria curriculară Arte. Numărul de ore alocate variază în funcție de tipul de program. Pentru programul standard, învățământ de masă, este alocată 1 oră de educație muzicală pe săptămână.
Curriculumul pentru aceste discipline este bazat pe competențe, conceput pentru a stimula abilități muzicale specifice. Acestea includ audiția (recepția), interpretarea (vocală, corală, instrumentală), creația muzicală elementară și reflecția (analiza muzicii). Abordarea pedagogică încurajează activități practice și aplicate, precum cântatul, participarea la jocuri muzicale.
Începând cu vârsta de 6 – 7 ani, copiii pot frecventa școli primare, înscriindu-se simultan la școli de muzică specializate (Școli de artă) care oferă pregătire muzicală avansată, inclusiv lecții de instrument/canto și cursuri de teorie. Un alt parcurs integrat permite elevilor să frecventeze un liceu de muzică și arte din clasa pregătitoare până în clasa a XII-a, oferind o
educație artistică continuă și specializată, care combină studiile generale cu pregătirea artistică intensivă. De la vârsta de 14 – 15 ani, tinerii pot alege un liceu de muzică care este o școală gimnazială ce oferă educație muzicală avansată integrată cu educația generală, concepută special pentru a pregăti elevii pentru admiterea în instituții de învățământ superior de muzică.
Ministerul Educației promovează activ excelența în educația muzicală prin organizarea
Olimpiadelor Naționale de interpretare instrumentală, interpretare vocală și studii teoretice de muzică, care sunt recunoscute drept competiții școlare de înalt nivel menite să identifice și să cultive talentul.
Creativitatea, formarea profesională și capacitatea de a valorifica tehnologia de către
profesori, strategiile de incluziune și parteneriatele sunt esențiale pentru a depăși rigiditatea
curriculumului, disparitățile de resurse și provocările legate de implicare.
Pregătirea profesorilor de muzică
Majoritatea profesorilor de muzică din România consideră că au beneficiat de o pregătire bună în pedagogia muzicală și participă destul de frecvent la cursuri, seminarii,
conferințe și alte evenimente legate de muzică. Profesorii sunt, de asemenea, implicați activ în activități muzicale în afara responsabilităților lor didactice. Pe de altă parte, majoritatea profesorilor de muzică au participat destul de rar la programe naționale sau internaționale de schimb de profesori de muzică
Majoritatea profesorilor de muzică sunt de acord că există suficiente platforme pentru a promova colaborarea între profesori, fiind obișnuiți să cânte la diferite instrumente muzicale.
Această constatare indică faptul că profesorii de muzică din România au beneficiat de o educație formală solidă în pedagogia muzicală, participă în mod regulat la evenimente de dezvoltare profesională și sunt implicați activ în activități muzicale în afara responsabilităților lor didactice.
Analiza relevă faptul că profesorii de muzică sunt mulțumiți de platformele de colaborare digitală și manifestă o motivație puternică de a se implica în programe naționale și internaționale de dezvoltare profesională.
În Letonia – Muzica este cel mai adesea integrată în conceptul mai larg de educație culturală, care include și literatura, teatrul, dansul și artele vizuale
„Educația muzicală în Letonia este reglementată și susținută de un sistem complex de legi, regulamente, documente strategice și cadre de politică culturală, care stabilesc în
mod colectiv viziunea, obiectivele și mecanismele de implementare pentru predarea muzicii. Aceste documente specifică și modul în care școlile, profesorii și instituțiile ar trebui să colaboreze pentru a oferi o experiență de învățare consistentă și modernă. Muzica este cel mai adesea integrată în conceptul mai larg de educație culturală, care include și literatura, teatrul, dansul și artele vizuale.
Cu toate acestea, în acest cadru mai larg, muzica păstrează un rol distinct ca mijloc de creativitate, identitate culturală și dezvoltare personală. Cadrul legislativ nu este static, ci evoluează constant, adaptându-se la tendințele internaționale, reformele naționale și nevoile societății. În special, transformarea digitală a educației și lipsa profesorilor calificați au devenit provocări urgente, influențând atât conținutul documentelor de politică, cât și punerea lor în practică.
Școlile se bazează pe modele de curriculum și repere metodologice pentru a-și proiecta predarea. Modelul de curriculum pentru muzică (inițiativa Skola2030) oferă conținut de învățare specific pentru fiecare clasă, domenii tematice (limbaj muzical, interpretare, compoziție, ascultare, sensibilizare culturală) și exemple de integrare digitală. Deși este opțional, acest model este utilizat pe scară largă ca resursă pentru profesori.
Resurse metodologice, precum planuri de lecție sau exemple de sarcini de evaluare sunt furnizate de Skola2030 și Centrul Național pentru Educație, sprijinind profesorii în furnizarea unei educații muzicale bazate pe competențe. Fiecare școală își adaptează propria programă de muzică pe baza standardelor naționale.
Integrarea digitală în educația muzicală. Digitalizarea a devenit o prioritate transversală în
politica educațională a Letoniei, iar impactul său este din ce în ce mai vizibil în educația muzicală.
Standardele naționale prevăd ca elevii să-și dezvolte competențe digitale prin învățarea muzicii, inclusiv înregistrarea sunetului, prelucrarea digitală și utilizarea creativă a tehnologiei în compoziție și interpretare. Ghidul de politică culturală „Națiunea culturală” (2021-2027) și Planul de dezvoltare pentru instituțiile de învățământ cultural de stat (2021-2027) consolidează această abordare prin promovarea creării de conținut digital, modernizarea infrastructurii IT și extinderea formării digitale pentru profesori.
Majoritatea respondenților la interviu indică faptul că municipalitatea și/sau statul sprijină
programele școlare de muzică prin acordarea de finanțare. Această finanțare provine adesea de la Departamentul de Educație, Cultură și Sport al Consiliului Local Riga sau de la Ministerul Culturii.
Finanțarea este un aspect crucial pentru ca școlile să achiziționeze instrumente noi și să asigure echipamentul necesar. În unele școli, programul de muzică nu este, din păcate, oferit la nivelul învățământului secundar din cauza lipsei de fonduri. În alte școli, elevii de gimnaziu studiază muzica timp de 1-2 ore pe săptămână, inclusiv muzică de grup, în funcție de vârstă și de program. În școlile de muzică cu orientare vocațională, educația muzicală este aprofundată, cu mai multe ore pe săptămână.
Pregătirea profesorilor
Profesorii de muzică din Letonia au primit o educație formală în pedagogie muzicală, participă în mod regulat la evenimente de dezvoltare profesională și sunt implicați activ
în activități muzicale în afara responsabilităților lor didactice. Cu toate acestea, analiza arată o lipsă de platforme suficiente care să promoveze colaborarea între profesori. În plus, este necesar să se ofere profesorilor de muzică posibilitatea de a se implica mai mult în programe de schimb naționale și internaționale, care pot spori dezvoltarea lor profesională.
În Letonia, educația muzicală este reglementată de regulamentele Cabinetului de Miniștri și, în mod specific, de standardele naționale de educație care definesc programa școlară. Este esențial să se elaboreze aceste standarde aliniindu-le la cerințele educației și societății contemporane”, concluzionează studiul.
Suedia pune un accent semnificativ pe performanța de grup și creativitate. Instrumentele digitale sunt adesea utilizate
Educația muzicală în Suedia este ferm încorporată în cadrul legislativ național
care reglementează învățământul obligatoriu. Ea este modelată de o combinație de legi, ordonanțe, programe școlare și evaluări ale politicilor, fiecare dintre acestea jucând un rol în definirea condițiilor structurale ale muzicii ca disciplină școlară și a orientării sale pedagogice.
Educația muzicală în Suedia pune un accent semnificativ pe performanța de grup și creativitate. Instrumentele digitale sunt adesea utilizate pentru activități creative în domeniul muzicii. Instruirea poate oferi mai mult spațiu pentru creativitatea elevilor.
Muzica este o disciplină obligatorie, cu conținut și alocare de timp definite, apreciată pentru promovarea creativității, colaborării și competențelor digitale. Cu toate acestea, persistă tensiuni între obiectivele ambițioase ale programei și timpul și resursele limitate pentru predare.”
- Pregătirea profesorilor
Profesorii de muzică consideră în mare măsură că integrează în mod regulat metode muzicale active (cântat, instrumente și mișcare) în lecțiile lor și că includ o varietate de stiluri și genuri muzicale în predare. Profesorii afirmă că diferențiază în mare măsură instruirea în
funcție de experiența și abilitățile muzicale anterioare ale elevilor, utilizând pe scară largă diverse strategii de evaluare pentru a monitoriza progresul elevilor în domeniul muzicii.
În plus, ei oferă în mod regulat feedback și încurajează elevii să reflecteze asupra propriului
proces de învățare și dezvoltare în domeniul muzical. Autoevaluarea profesorilor de
muzică (reflectez în mod regulat asupra eficacității metodelor mele de predare și caut modalități de a-mi îmbunătăți abordările pedagogice) este, de asemenea, foarte bine cotată de respondenți.
- Perspectiva elevilor
Elevii din Letonia au posibilitatea de a se implica în diferite tipuri de activități muzicale, precum și de a studia în perechi sau în grupuri mici. În același timp, profesorul îi ajută pe elevi să-și îmbunătățească abilitățile muzicale și le explică motivul pentru care a fost
acordată o anumită notă. În plus, în cadrul orelor de muzică se dau teme pentru acasă și se realizează conexiuni interdisciplinare cu alte materii.
Studiul arată trei modele organizaționale distincte. „România operează un sistem centralizat, cu parcursuri curriculare și profesionale definite, însă resursele limitate constrâng implementarea practică.
Letonia adoptă o abordare integrată din punct de vedere cultural, punând accentul pe standarde naționale și inițiative digitale, deși aplicarea la nivel de clasă variază foarte mult.
Suedia propune un model descentralizat în mare măsură, orientat către obiective, care promovează învățarea creativă, centrată pe elev, dar autonomia locală conduce la o ofertă educațională variată la nivel de municipalități. În toate cele trei țări, studiul identifică o provocare recurentă: decalajul dintre obiectivele politicilor educaționale și realitățile din sălile de clasă, adesea agravat de finanțarea limitată, programele școlare învechite și formarea insuficientă a cadrelor didactice.
În România, unele școli de masă dezvoltă parteneriate cu instituții culturale, în timp ce școlile vocaționale mențin legături mai puternice și mai structurate cu astfel de instituții. Cu toate acestea, aceste colaborări sunt adesea informale și conduse în mare parte de profesori din proprie inițiativă, ceea ce limitează coerența și impactul pe termen lung.
În Letonia, școlile organizează frecvent evenimente publice și implică activ părinții, în timp ce există parteneriate cu facultățile de muzică pentru a sprijini învățarea elevilor. Colaborarea susținută cu industria muzicală locală este mai limitată, deși proiecte inovatoare precum Zvaigznāja klase demonstrează potențialul unui angajament puternic al comunității și al legăturilor creative între școli și mediul muzical.
În Suedia, programe precum Skapande skola (în limba română: Școala creativă)
facilitează colaborări pe termen scurt cu artiști profesioniști, oferind elevilor o experiență de
învățare valoroasă. Cu toate acestea, parteneriatele pe termen lung sunt mai puțin frecvente și depind adesea de inițiativa profesorilor, mai degrabă decât de sprijinul sistemic.
Comparativ, deși școlile din toate cele trei țări stabilesc legături la nivelul comunităților muzicale locale, acestea sunt adesea de scurtă durată sau depind de inițiativele profesorilor. Pentru a promova un angajament susținut și semnificativ, este necesar un sprijin sistematic la nivel municipal și de politică culturală, alături de structuri care să faciliteze parteneriate pe termen lung între școli și organizațiile muzicale locale”, potrivit studiului.
DESCARCĂ Studiul Educația muzicală în era digitală
Diana Ghimiși
Laborator de stiinte cognitive clinice
Ștefan Lefter
Redacția