Programa de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, pusă în dezbatere publică de Ministerul Educației și Cercetării, nu reflectă viziunea profesoarei Monica Halaszi, spune aceasta într-un interviu pentru Europa Liberă. Membră a grupului de lucru pentru noua programă de clasa a IX-a, profesoara spune că „am făcut parte din grupul de lucru, dar produsul care se află acum în transparență decizională nu reprezintă neapărat munca mea sau viziunea mea despre studiul disciplinei limba și literatura română în liceu.”
„Una din marile probleme cu acest proiect de programă e că taie cumva studiul disciplinei și nu face noduri. Eu cred că elevii de 14-15 ani nu sunt pregătiți pentru o astfel de trecere”, spune profesoara de limba şi literatura română de la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița.
Ea explică faptul că proiectul de programă schimbă radical paradigma curriculară, revenind la un model diacronic, istoric, pe care îl consideră elitist. „Modelul curricular e, în principiu, diacronic, cunoscut în didactica maternei ca modelul cultural sau istoric dominant în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. E considerat, în general, un model elitist și pune accentul pe înțelegerea fenomenului literar, mai puțin pe întâlnirea cititorului cu textul,” declară cadrul didactic.
Comparată cu programa încă în vigoare, cea propusă acum vine cu o schimbare majoră: „Programa școlară pusă în dezbatere mută accentul, la clasa a IX-a, de pe abordarea tematică, cum era în vechea programă, pe evoluția istorică a literaturii,” spune profesoara. De asemenea, aceasta observă modificări importante la nivel de competențe și domenii de conținut, unele dintre ele fiind incompatibile cu nivelul elevilor de 14–15 ani.
Eliminarea textului nonliterar, prezent în viața cotidiană a elevilor, este văzută de Monica Halaszi ca o disfuncție majoră a proiectului de programă: „Marele absent la nivelul conținuturilor din noua programă este textul nonliterar, cel cu care noi și elevii noștri ne întâlnim cel mai des în existența de zi cu zi.” Ea descrie acest tip de text ca fiind esențial pentru formarea unei competențe de lectură funcțională: „Unul dintre scopurile disciplinei Limba și literatura română este pregătirea elevilor pentru lumea reală. Cum? Învățându-i cum să proceseze informația, cum să facă discriminarea dintre fapte și opinii, cum să se ferească de manipulare, cum să deconstruiască mesajele din media.”
- Reamintim, Ministerul Educației și Cercetării a publicat recent în dezbatere publică, până pe 12 decembrie 2025, noua programă de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, prima actualizare majoră după mai bine de două decenii. Documentul marchează trecerea de la modelul tematic, introdus în anii 2000, la un model diacronic, centrat pe evoluția istorică a limbii și literaturii române.
- Schimbarea a stârnit numeroase critici din partea profesorilor, cercetătorilor și autorilor de manuale, care avertizează că programa este insuficient adaptată nivelului cognitiv al elevilor de 14–15 ani, ignoră literatura contemporană, reduce prezența textelor nonliterare și multimodale și nu creează legături cu programa de gimnaziu sau cu celelalte discipline. În plus, mulți profesori atrag atenția că accentul excesiv pe istorie literară și pe conținuturi erudite riscă să accentueze dificultățile de lectură ale elevilor și să crească gradul de analfabetism funcțional.
- Profesoara Mădălina Chitez, specializată în lingvistică aplicată, arată într-o analiză publicată pe Edupedu.ro că noua programă are un profil lingvistic învechit, bazat pe termeni academici abstracți și pe un vocabular metalingvistic dificil, care poate bloca învățarea reală și împinge elevul într-o pedagogie a conspectului, nu a competențelor. În ansamblu, criticii susțin că programa nu creează continuitate cu gimnaziul, nu răspunde nevoilor generației actuale și riscă să accentueze problemele deja grave de înțelegere a textului la adolescenți.
Întrebată ce ar ști elevul la finalul clasei a IX-a dacă programa ar fi adoptată în forma actuală, profesoara Monica Halaszi răspunde că acesta riscă să acumuleze cunoștințe fără a-și forma competențe reale. „Va avea la purtător multe cunoștințe despre istoria limbii și a literaturii române, despre dialectologie, despre istoriografie, despre evoluția formelor literare, dar nu știu dacă va fi un adolescent căruia i s-au dezvoltat competențe.” Ea pune sub semnul întrebării chiar realismul competențelor asumate în proiect. „Dacă ne uităm la prima competență… nu știu dacă este realistă. Elevii care finalizează ciclul gimnazial vin cu un anumit bagaj, iar liceul le pune în față o altă abordare, îi trimite pe un alt drum, iar ei nu vor putea face foarte multe legături.”
Halaszi atrage atenția și asupra lipsei de coerență între discipline. Observă, de pildă, că programa de Istorie pentru clasa a IX-a se oprește la Renaștere, în timp ce limba română începe tot cu această perioadă, dar mai devreme. „Firesc ar fi ca elevii să studieze mai întâi Umanismul și Renașterea la istorie și abia după aceea la literatura română. Am tot visat la realizarea legăturilor pe orizontală… dar se pare că va rămâne un vis.”
Referindu-se la conținuturile literare propuse, cadrul didactic spune că mulți dintre autorii recomandați nu sunt potriviți nivelului cognitiv al unui elev de clasa a IX-a. „Autorii propuși, cu mici excepții, nu răspund nivelului de dezvoltare cognitivă a elevilor din clasa a IX-a. De exemplu Ion Neculce, Ion Budai-Deleanu, Dinicu Golescu, Radu Ionescu.” Halaszi subliniază totodată absența autorilor contemporani și, în general, lipsa obligației explicite de a pune textele în rețea. „Lipsesc scriitorii din interbelic, scriitori din a doua jumătate a secolului XX, scriitorii din secolul XXI, lipsește precizarea obligației de a pune în rețea texte diverse – literare, nonliterare, multimodale.”
În ce măsură programa este adaptată la ce citesc copiii azi? Monica Halaszi estimează – „să zicem 50%.” Exemplifică prin textele pe care le folosește la clasă, care sunt accesibile elevilor, dar observă că noua programă rupe legătura cu cotidianul. „Lipsește din programă legătura cu cotidianul… lipsește obligația de a identifica relevanța pe care o valoare specifică unei epoci o are în prezent.”
Ea consideră că un model hibrid ar fi o soluție viabilă, în care cronologia nu este abandonată, dar este dublată de teme și problematici. „Putem să punem sub aceeași umbrelă texte care urmăresc tema școlii din secolul XIX până în secolul XXI… Poate sta foarte bine literatura contemporană pentru adolescenți alături de literatura veche. Trebuie să stea.”
În legătură cu rezultatele PISA, profesoara este directă: „Programa propusă nu rezolvă problema analfabetismului funcțional. Aș îndrăzni să spun că, dimpotrivă, va crește gradul de analfabetism funcțional.” Ea explică faptul că PISA măsoară competențe, nu cunoștințe istorico-literare, iar noua programă pune exact accentul pe ceea ce PISA nu evaluează. „Lipsa nonliterarului și a multimodalului… nu pot să corecteze sau să producă o schimbare,” potrivit profesoarei.
Halaszi își exprimă și temerile legate de impactul programei asupra elevilor cu rezultate mai scăzute, care intră în liceu cu medii mici. „Această programă are toate șansele să îi lase în urmă pe acei copii. Cine nu a fost capabil să obțină la finalul clasei a VIII-a nota cinci… nu știu cum va elabora un eseu despre influența viziunii ideologice asupra artelor… Cred că înainte de rafinarea unei programe școlare ar fi binevenit un job shadowing într-un liceu tehnologic.”
În final, profesoara avertizează asupra riscului pierderii elevilor ca cititori. „Privind programa propusă, am senzația că riscăm să-i pierdem pe copii – îi vom pierde ca cititori, îi vom pierde ca elevi.” Ea spune că literatura dificilă, introdusă prea devreme și fără punți spre prezent, va produce adulți vulnerabili la manipulare. „Aș vrea să mă înșel, dar consecințele implementării acestui proiect… se vor regăsi mai târziu, în adulți care nu au deprins gustul pentru lectură, pentru nuanță, pentru gândire critică.”
Monica Halaszi spune că speră ca proiectul de programă să fie revizuit sau chiar rescris, nu din motive personale, ci „dintr-un simț al responsabilității față de generațiile care vin”.
G4Media.ro
C.I.
Redacția
