La un concurs pentru conducerea școlilor, este firesc să le cerem candidaților rigoare, capacitate de analiză și pricepere în organizare. Dar cred că avem dreptul să cerem aceleași lucruri și instituțiilor care îi examinează. Altfel, exigența funcționează într-un singur sens.
După proba din 13 octombrie 2026, au rămas întrebări care merită răspunsuri publice. Unele privesc timpul de lucru și relevanța subiectelor. Altele, mai concrete și mai urgente, privesc felul în care au fost evaluate lucrările.
Scriu aceste rânduri și din postura de candidată. Tocmai de aceea, țin să fac o distincție: nemulțumirea față de un rezultat nu dovedește că evaluarea a fost greșită. Dar nici rezultatul comunicat de o instituție nu ar trebui să închidă discuția despre corectitudinea procedurii. Aceasta trebuie să poată fi verificată.
Douăzeci de întrebări, șaizeci de minute și o notă care decide accesul la etapele următoare. Într-un asemenea examen, fiecare răspuns contează. La fel de mult ar trebui să conteze și garanția că răspunsul dat de candidat este cel care a fost efectiv punctat.
Din relatările candidaților reiese că evaluarea digitală a întâmpinat dificultăți. O participantă descrie o sală cu 17 candidați în care numai trei lucrări ar fi putut fi evaluate digital, pentru celelalte 14 fiind necesară evaluarea umană. Au fost semnalate situații similare și în alte săli. Cât de răspândită a fost problema pot spune, cu exactitate, organizatorii. Deocamdată, relatările nu țin locul unei situații oficiale, dar justifică solicitarea ei.
Intervenția umană nu este, în sine, un motiv de suspiciune. O procedură de rezervă poate fi necesară. Întrebarea este cum a fost aplicată și ce anume s-a verificat.
Potrivit unor candidați, această evaluare s-ar fi desfășurat în alt spațiu, în absența lor și fără consultarea foii originale, rămasă în sala de examen. Dacă lucrurile s-au petrecut astfel, este necesară o explicație limpede: ce au avut în față evaluatorii? Imaginea scanată? Răspunsurile recunoscute de aplicație? Un alt document?
Diferența contează. Dacă aplicația nu a recunoscut corect un marcaj, verificarea răspunsurilor deja extrase de aceeași aplicație poate păstra eroarea. Dacă s-a lucrat pe imaginea scanată, trebuie să existe posibilitatea verificării fidelității ei față de original.
Un candidat nu trebuie să fie specialist în informatică pentru a înțelege cum i s-a calculat nota. Are nevoie de o explicație accesibilă: ce răspunsuri au fost citite, cum au fost comparate cu baremul și cum s-a ajuns la punctaj. Faptul că o lucrare „a fost scanată” nu răspunde tuturor acestor întrebări.
Nu afirm că punctajele sunt greșite. Cer ca, acolo unde există obiecții, corectitudinea lor să poată fi demonstrată prin confruntarea cu foaia originală. Pentru un concurs eliminatoriu, aceasta mi se pare o cerință firească.
Există apoi problema celor șaizeci de minute. Împărțirea este simplă: trei minute pentru fiecare întrebare. Numai că un test nu se rezolvă prin împărțirea timpului la numărul de itemi.
În aceste minute intră citirea enunțului, înțelegerea condițiilor, examinarea variantelor, calculele, raționamentul, verificarea și completarea foii de răspuns. Uneori, trebuie să revii asupra textului. Un cuvânt poate schimba sensul unei condiții sau poate face diferența dintre două variante apropiate.
Lectura atentă face parte din rezolvare. Iar la un concurs pentru directori, grija de a înțelege toate datele unei situații ar trebui să fie o calitate.
De aceea, ar fi util să știm cum a fost stabilită durata probei. A fost testată pe un grup relevant și pentru profilul candidaților? Câți participanți au lăsat întrebări fără răspuns și unde se află acestea în test? O concentrare a omisiunilor spre final ar merita analizată. Nu ar demonstra singură că timpul a fost insuficient, dar ar oferi un indiciu pe care organizatorii ar trebui să îl examineze.
Mai rămâne o întrebare: cât de bine identifică această probă oamenii capabili să conducă o școală?
Raționamentul logic, înțelegerea unui text și interpretarea datelor sunt, fără îndoială, necesare unui director. Dar caracterul eliminatoriu al testului face cu atât mai importantă explicarea legăturii dintre ceea ce măsoară și activitatea pentru care selectează candidații.
Calcularea unei medii a absențelor este utilă. În școală, directorul trebuie să înțeleagă și de ce lipsesc copiii, ce poate face pentru ei și dacă măsurile luate au vreun efect. Alcătuirea unei comisii după anumite restricții poate verifica un raționament. În practică, alegerea echipei cere și cunoașterea oamenilor, aprecierea competenței lor și capacitatea de a construi o colaborare.
Simpla prezență a cuvintelor „școală”, „elevi” sau „comisie” într-un enunț nu este suficientă pentru a-i demonstra relevanța managerială. Organizatorii ar trebui să explice de ce performanța la acest test, în timpul acordat, justifică excluderea unui candidat de la evaluările următoare.
În acest context, contestațiile au un rol esențial. Ele trebuie să ofere o verificare reală a obiecțiilor formulate: răspunsurile de pe original, fidelitatea scanării și operațiunile prin care s-a stabilit punctajul. O simplă reconfirmare a notei, fără lămurirea problemei semnalate, lasă îndoiala acolo unde era.
Cred că organizatorii le datorează candidaților câteva răspunsuri precise: câte lucrări au necesitat evaluare umană, ce dificultăți au apărut, ce procedură s-a aplicat și cum a fost verificată concordanța cu originalele.
Sunt întrebări legitime, indiferent de nota celui care le formulează.
Candidaților li se cere să își asume rezultatele. Organizatorilor trebuie să li se ceară să își asume, la fel de clar, procedurile și eventualele deficiențe. Când o notă închide accesul la etapele următoare, instituția care o comunică trebuie să poată arăta, fără echivoc, cum a obținut-o.
Despre autor:
Claudia OSICEANU este profesoară de limba și literatura română la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod”, București.
Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.
Foto: © Fizkes | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educația din România și oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro își poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
