Psihopedagogul Ilona Chiriac, expert în sănătate mintală, atrage atenția că în special părinții copiilor mici au tendința de a umple constant și continuu timpul copiilor, din nevoia de a fi perfect. „Nu există perfecțiune, nimeni nu e perfect, nu există un ideal”, spune Ilona Chiriac într-un webinar al World Vision în data de 16 iunie, „Vacanța în care copiii se joacă”. La webinar a participat și psihoterapeuta Diana Stănculeanu.
Ilona Chiriac, psihoterapeut și psihopedagog, expert în sănătate mintală, spune că părinții de azi simt nevoia să le umple timpul copiilor „constant și continuu”. Această nevoie vine din faptul că părinții au în ziua de azi la dispoziție multe informații și simt o presiune să fie perfecți.
„Părinții nu mai sunt la fel ca părinții noștri, care nu aveau de unde să-și tragă informație și să structureze activități, să știe informații din știință, cum ar putea funcționa lucrurile și ce fel i-ar putea ajuta pe copiii lor să fie cei mai buni pe termen lung. Și undeva din perfecțiunea aceasta este și dorința de a structura și de a veni cu noi idei a umple timpul constant și continuu al copilului. Și ce ar fi bine pentru părinți să știe: Nu există perfecțiune, nimeni nu e perfect, nu există un ideal. Cea mai mare nevoie o au de noi ca și prezență și nu doar una fizică, ci una absolut focusată pe ei care nu trebuie să fie toată ziua, explică Ilona Chiriac.
Ea subliniază și că în această presiune pusă asupra părinților de a fi perfecți, un rol important îl joacă și rețelele sociale „care ne arată variante perfecte despre cum ar trebui să arate o vacanță sau cum ar trebui să fie un părinte„, dar care, „nu sunt neapărat realitatea de zi cu zi a oricărui părinte”.
La rândul său, psihoterapeuta Diana Stănculeanu, prezentă la webinar, confirmă presiunea venită din partea social media: „Această îngrijorare o aud și eu de la foarte mulți părinți care vor trage pripit concluzia că așa arată în permanență ritmul în familia respectivă”.
Redăm fragmente din webinar pe acest subiect
Mihaela Nabăr, World Vision: De ce crezi că părinții simt tot timpul această presiune permanentă de a fi creativi în timpul vacanțelor?
Ilona Chiriac: Părinții în general, mai ales părinții copiilor mici au această nevoie de a face totul perfect. Ei nu mai sunt la fel ca părinții noștri, care nu aveau de unde să-și tragă informație și să structureze activități, să știe informații din știință, cum ar putea funcționa lucrurile și ce fel i-ar putea ajuta pe copiii lor să fie cei mai buni pe termen lung. Și undeva din perfecțiunea aceasta este și dorința de a structura și de a veni cu noi idei a umple timpul constant și continuu al copilului. Și ce ar fi bine pentru părinți să știe: Nu există perfecțiune, nimeni nu e perfect, nu există un ideal. Lucrul cel mai bun pe care îl putem face pentru copiii noștri este să fim prezenți, să fim atenți, să fim curioși de curiozitățile copiilor și să le oferim prezența copilului nostru interior atunci când interacționăm și noi jucăm cu ei. Ei cea mai mare nevoie o au de noi ca și prezență și nu doar una fizică, ci una absolut focusată pe ei. Și această prezență nu trebuie să fie toată ziua. E de ajuns o oră pe zi în care suntem complet acolo cu sufletul ca ei să se simtă iubiți și apreciați. Să le oferim șansa să exploreze lucruri alături de noi, să le punem întrebări curioase, să le arătăm că și noi suntem curioși așa cum sunt și ei, astfel încât ei să învețe că greșeala are și o rezolvare. Nu tot timpul e o problemă și practic ei ne vor învăța la rândul lor pe noi că am făcut o dată greșit, a doua oară, a treia oară mi-a ieșit.
Și mai este și partea aceasta de social media în care ne arată variante perfecte despre cum ar trebui să arate o vacanță sau cum ar trebui să fie un părinte. Ce trebuie să fim noi conștienți că acestea sunt idealuri cumva jucate, nu sunt neapărat realitatea de zi cu zi a oricărui părinte.
Diana Stănculeanu, psihoterapeut: Această îngrijorare o aud și eu de la foarte mulți părinți care pot vedea în social media momentele de perfecțiune ale altor familii și vor trage pripit concluzia că așa arată în permanență ritmul în familia respectivă, că nu e neapărat un moment prins într-o poză sau într-un video care poate că a fost precedat de un tantrum de 40 minute, care poate că va fi urmat de 2 ore în care un copil se uită la desene animate și un părinte își trage sufletul că atât mai poate. Și vedem într-adevăr crâmpeiele acelea de perfecțiune din social media care vin și ne dau mesajul că „dacă zilele mele în totalitatea lor nu arată așa, înseamnă că eu nu fac o treabă suficient de bună”.
