„Putem spune că firul comun al acestor proteste în diverse țări și contexte este sentimentul că instituțiile și deciziile publice nu răspund suficient nevoilor și preocupărilor generației actuale de tineri”, crede Alina Cosma, lector universitar pentru Sănătate Globală la Trinity College London, specializată în studiul sănătății și stării de bine a adolescenților. Ea a răspuns întrebărilor transmise de Edupedu.ro pe tema presiunilor care alimentează presiunile diverse alte elevilor și studenților din numeroase țări europene – sau care, dimpotrivă, limitează apetitul pentru protest al tinerilor din România.
Protestele din Franța, care au atras în ultima vreme participanți din diverse medii și au dus la violențe, au fost inițial manifestații ale elevilor nemulțumiți de condițiile din școli. Ele s-au extins în ultima vreme în Grecia, au coincis cu proteste ale studenților din Albania, cu participarea masivă a tinerilor la proteste din Italia și din alte țări, nemulțumiți fie de probleme specifice ale tinerilor, de situația locuințelor, de corupție în general – citește pe larg despre valul de proteste ale tinerilor din Europa.
- Iar acest val de proteste vine după altele care, între altele, în Serbia, au dus la schimbarea radicală a peisajului politic, după alegerile de săptămâna trecută, câștigate de Lista Studenților.
Între timp, în România, proteste ale tinerilor au existat în ultima perioadă, mai ales după tăierile aplicate în educație anul trecut, însă acestea au fost mai degrabă limitate, ca manifestări de stradă. Este vorba despre apatie în România?
„Aș fi prudentă în a vorbi despre apatie. Faptul că tinerii din Romania nu participă la proteste de amploare nu înseamnă automat că sunt dezinteresați de problemele publice”, apreciază Alina Cosma în răspunsurile ei pentru Edupedu.ro.
Alina Cosma este lector pentru Sănătate Globală în cadrul Școlii de Psihologie a Trinity College din Dublin. Este cercetătoare specializată în sănătatea adolescenților și are experiență în realizarea de studii extinse pe teme legate de sănătatea copilului și a adolescenților. Ea conduce grupurile de cercetare pentru sănătate mintală și stare de bine a copiilor în cadrul studiului internațional al Organizației Mondiale a Sănătății – Comportamentul de Sănătate pentru Copii cu Vârstă Școlară (Health Behaviour in School-aged Children – HBSC).
Recent, într-o analiză realizată pentru The Conversation, publicația internațională dedicată popularizării cercetării, Alina Cosma a argumentat că datele oferite de diverse studii semnalează protestele adolescenților și tinerilor din Europa au, în fundal, o serie de crize ce afectează Gen Z (generația celor născuți între 1997 și 2012). Ea arată, între altele, că studiul HBSC menționat mai sus sugerează că presiunile școlare s-au accentuat în ultimele două decenii, dar și alte presiuni, de la cele economice și societale, la cele legate de așteptările părinților s-au accentuat.
Dar, argumentează ea, protestele actuale demonstrează că, în loc să fie o generație definită de anxietate și pesimism, Gen Z dorește să influențeze deciziile ce țin de viitorul său.
Alina Cosma a răspuns pe larg întrebărilor Edupedu.ro cu privire la motivația protestatarilor tineri din multe țări europene – și a celor care protestează mai puțin în România.
Ea crede că nu crede „că putem afirma că tinerii de astăzi sunt, în mod inerent, mai protestatari decât generațiile precedente. Generațiile anterioare de tineri, in multe tari, inclusiv Romania, au fost inițiatorii multor mișcări sociale”.
Dar, apreciază specialista, dacă în prezent există diferențe între cauzele protestelor și felul de a reacționa la presiune, în cazul României „aș fi prudentă în a vorbi despre apatie. Faptul că tinerii din Romania nu participă la proteste de amploare nu înseamnă automat că sunt dezinteresați de problemele publice. Participarea depinde de încrederea în instituții, de percepția eficienței protestului, de resursele disponibile și de existența unor structuri de organizare (…)”
De notat, în context, că tinerii români participanți la ultimul Eurobarometru privind „Tinerii și democrația”, publicat săptămâna aceasta, se consideră la fel sau mai implicați decât alți tineri europeni în acțiuni de schimbare a societății: întrebați dacă în ultimul an au participat la vreo acțiune care să aducă schimbare în societate, de la semnarea la petiții la participarea la mitinguri, 57% dintre tinerii români (15-30 de ani) au răspuns pozitiv, peste cei 55% raportați în medie la nivel UE. – Vezi Fișa pentru România a ultimului Eurobarometru „Tinerii și democrația”
Alina Cosma apreciază că actuala generație „se confruntă cu un cumul de presiuni care se potențează reciproc”, de la educație la problemele de sănătate mintală, la incertitudinea economică și la nevoia de locuințe. Dar în același timp se potențează și comunicarea, prin tehnologii: „comunicarea și conținutul partajat pe rețelele de socializare facilitează mobilizarea, dar amploarea mobilizării și a protestelor depinde și de cultura națională, oportunitățile politice, de organizarea colectivă și de răspunsul autorităților”.
În cazul României, ca abordare de politici publice privind problemele tinerilor, ea apreciază că „provocarea nu este doar să măsurăm dificultățile raportate de tineri, ci să dezvoltăm politici de prevenție care sunt ancorate în dovezi științifice, școli care susțin starea de bine și servicii accesibile de sănătate mintală. Sănătatea mintală a adolescenților si tinerilor nu este doar o problemă individuală sau medicală”.
Răspunsurile Alinei Cosma la întrebările transmise de Edupedu.ro, pe larg:
Rep.: Care este firul care leagă protestele elevilor, studenților și tinerilor din țările europene, de la cele privind condițiile din școli la cele anti-corupție? Ce îi leagă, ca trăsături generaționale, pe protestatarii tineri?
Alina Cosma: Ceea ce vedem în prezent este o manifestare a frustrării adolescenților și tinerilor. Global, putem spune că firul comun al acestor proteste în diverse țări și contexte este sentimentul că instituțiile și deciziile publice nu răspund suficient nevoilor și preocupărilor generației actuale de tineri. Chiar dacă diferă cauzele imediate: de la subfinanțarea educației și corupție, la costul vieții și accesul la locuințe, la prețuri accesibile și decente, în spatele lor regăsim preocupări comune privind echitatea și dreptatea în societate, oportunitățile lor de viitor și încrederea în instituții.
Este important să recunoaștem că tinerii de astăzi cresc într-un context marcat de crize suprapuse: insecuritate economică, schimbări climatice, presiuni educaționale și preocupări legate de sănătatea mintală.
Nu aș vorbi despre o generație omogenă, ci despre tineri care, în contexte naționale și culturale diferite, împărtășesc sentimentul că viitorul lor este influențat de decizii asupra cărora au prea puțin control. În limba engleză se folosește termenul de „nedreptate/injustiție intergenerațională” (eng. – „intergenerational injustice”) care se referă exact la acest fapt: că resurse, oportunitățile, costurile economice și de mediu pe termen lung sunt inegal distribuite între generații.
Rep.: Cu ce se diferențiază actuala generație de liceeni și studenți față de cele anterioare, din ultimele 2 decenii, care au ieșit, la rândul lor, pentru a-și exprima revendicările în stradă, dar departe de a atinge proporțiile protestelor de acum, din diverse țări europene?
Alina Cosma: Nu cred că putem afirma că tinerii de astăzi sunt, în mod inerent, mai protestatari decât generațiile precedente. Generațiile anterioare de tineri, în multe țări, inclusiv România, au fost inițiatorii multor mișcări sociale.
Dar, dacă ne gândim la generația actuală, o diferență importantă este contextul în care această generație crește și se formează: sunt „digitally native”, au acces rapid la informație, pot vedea aproape în timp real ce se întâmplă în alte țări/contexte și pot identifica mai ușor probleme și revendicări comune. Una dintre consecințele globalizării si tehnologizării este ca lumea a devenit un sat global.
În același timp, aceasta generație se confruntă cu un cumul de presiuni care se potențează reciproc: competiție educațională și pe piața muncii, alături de o creștere a stresului și presiunii academice, incertitudine economică, dificultăți privind accesul la a cumpăra locuințe (sau chirii rezonabile) și preocupări pentru sănătatea mintală și viitorul planetei. Comunicarea și conținutul partajat pe rețelele de socializare facilitează mobilizarea, dar amploarea mobilizării și a protestelor depinde și de cultura națională, de oportunitățile politice, de organizarea colectivă și de răspunsul autorităților.
Rep. În ceea ce îi privește pe liceenii și studenții de acum, discuțiile publice se leagă, de obicei, de efectele tehnologiei, de presiunea acesteia asupra stării lor de bine, asupra educației etc.. Vedeți o legătură între această preocupare și cauzele de „viață reală” care îi scot pe tineri în stradă – condiții de studiu, bani, cazare etc.?
Alina Cosma: Da, putem spune că există o legătură, dar aceasta nu trebuie înțeleasă ca una exclusiv negativă. Tehnologia sau mai bine spus conținutul care circulă pe platformele de socializare poate amplifica presiunea socială, comparația cu ceilalți și expunerea la informații alarmante. Cam astea ar fi unele dintre efectele negative. Dar trebuie să recunoaștem că tehnologia le oferă tinerilor și instrumente pentru a se informa, organiza, mobiliza și a-și face vocile auzite.
Mai important, problemele digitale și cele materiale nu sunt separate. Starea de bine este influențată simultan de relațiile sociale, experiențele școlare, situația economică și mediul digital. Un student care nu își permite cazarea sau un elev care se confruntă cu presiune școlară nu are o problemă exclusiv individuală, ci una legată și de condițiile sociale și instituționale în care trăiește. De aceea, nici soluțiile pentru sănătatea mintală nu se pot limita la intervenții individuale.
Rep.: În cercetările la care ați participat, se simte o diferență, calitativă sau cantitativă, în presiunile resimțite de tinerii de acum, față de cele resimțite de precedentele generații?
Alina Cosma: Fiecare generație are presiuni unice care sunt circumscrise temporal si spațial. Ceea ce pare deosebit de relevant pentru Gen Z este cumulul presiunilor și faptul că acestea se potențează reciproc.
În studiul internațional Health Behaviour in School-aged Children (HBSC) 2021–2022, care a inclus peste 280.000 de adolescenți din 44 de țări și regiuni, inclusiv din Romania, am observat niveluri ridicate ale presiunii școlare, în special în rândul fetelor, precum și tendințe îngrijorătoare privind sprijinul social.
De exemplu, 63% dintre fetele de 15 ani și 43% dintre băieții de aceeași vârstă au raportat că se simt presați de activitatea școlară și aceste tendințe au crescut semnificativ în ultima decadă. De asemenea, aceleași date arată că indicatorii de sănătate mintală s-au înrăutățit, din nou efectul fiind mai puternic pentru fete. Aceste rezultate sugerează că trebuie să analizăm nu doar problemele individuale, ci și mediile în care cresc adolescenții.
Rep.: Care dintre aceste presiuni credeți că au cel mai puternic efect asupra disponibilității lor de a ieși în stradă, pentru a revendica public decizii care să răspundă problemelor lor?
Alina Cosma: Cred că un factor important este percepția că problemele care le afectează viața sunt nedrepte și că instituțiile nu răspund acestor probleme. Costurile ridicate ale vieții de zi cu zi, inflația, costul educației, lipsa perspectivelor profesionale sau prețul chiriilor sau locuințelor devin mobilizatoare atunci când tinerii simt că șansele lor de viitor sunt compromise.
Totuși, nemulțumirea nu duce automat la protest. Contează dacă tinerii cred că vocea lor poate produce o schimbare și că participarea civică poate duce la schimbare socială colectivă.
Rep.: În România au existat, în ultimul deceniu, proteste de amploare, de la cele anticorupție, din 2016-2018, la greva profesorilor, de acum 3 ani. Au participat și tineri, dar nu au fost proteste „ale tinerilor”, ca recunoaștere generală. Iar elevii și, mai ales, studenții au participat la manifestații în ultimul an, față de tăierile aplicate de guvern în educație, inclusiv la nivelul burselor, dar protestele publice au fost mai degrabă limitate. Cum se explică apatia care se simte în țări precum România, când în alte țări tendința este inversă?
Alina Cosma: Din păcate, nu este un răspuns simplu și clar la această întrebare destul de complexă. Aș fi prudentă în a vorbi despre apatie. Faptul că tinerii din Romania nu participă la proteste de amploare nu înseamnă automat că sunt dezinteresați de problemele publice. Participarea depinde de încrederea în instituții, de percepția eficienței protestului, de resursele disponibile și de existența unor structuri de organizare.
Pentru a explica diferențele dintre România și alte țări, ar trebui să analizăm sistematic mecanisme la niveluri multiple (ex., individual, social, cultural), fără să atribuim diferențele unor presupuse trăsături naționale ale tinerilor.
Rep.: Aveți date relevante cu privire la principalele presiuni asupra sănătății mintale și stării de bine în cazul tinerilor din România? Cum se compară acestea cu cele care se resimt în alte țări europene?
Alina Cosma: Avem date relevante prin studiul internațional HBSC, care permite compararea adolescenților din România cu cei din zeci de alte țări și regiuni. Rezultatele arată că sănătatea mintală trebuie analizată împreună cu presiunea școlară, relațiile părinții și cu colegii, inegalitățile socio-economice și experiențele din mediul digital.
De exemplu, în datele HBSC din 2021–2022, 32% dintre fetele de 15 ani si 21% dintre băieții din România au indicat că s-au simțit mereu singuri în ultimul an. 57% dintre fetele de 15 ani și 39% dintre băieții de aceeași vârstă din România au raportat iritabilitate sau stare de spirit proastă mai mult de o dată pe săptămână. Toate aceste valori sunt mult peste media celorlalte țări incluse. Dar, în același timp, trebuie să recunosc că adolescenții din Romania au raportat niveluri crescute comparativ cu media celorlalte țări în ceea ce privește satisfacția față de viața lor, ceea ce este un lucru bun.
Este important să subliniem și diferențele de gen sistematice care sunt observate global, dar și în România: adolescentele raportează frecvent mai multe dificultăți emoționale și o presiune școlară mai mare decât băieții. În același timp, comparațiile internaționale arată variații considerabile între țări, ceea ce sugerează că factorii sociali, culturali și instituționali contează și definesc realitatea în care acești tineri cresc, studiază și încearcă să facă o diferență.
Pentru România, provocarea nu este doar să măsurăm dificultățile raportate de tineri, ci să dezvoltăm politici de prevenție care sunt ancorate în dovezi științifice, școli care susțin starea de bine și servicii accesibile de sănătate mintală. Sănătatea mintală a adolescenților si tinerilor nu este doar o problemă individuală sau medicală.
