Problema este motivația, nu greutățile. Te antrenezi și nu știi de ce – Loredana Toma, 24 de ani, campioană mondială la haltere care se antrenează la parterul blocului unde stă

Campioana mondială și europeană la haltere Loredana Toma a declarat, într-un interviu acordat Agerpres, că a continuat antrenamentele de acasă, în contextul pandemiei de coronavirus, însă a povestit că după două zile de antrenamente a rupt podeaua, cu greutățile. Cu toate astea, “în perioada asta problema este motivația, nu greutățile”, spune Loredana Toma.

În vârstă de 24 de ani, Loredana Toma se antrenează astăzi la parterul blocului în care locuiește, unde și-a amenajat cu acordul administratorilor o încăpere pentru că nu se putea pregăti cu halterele în apartamentul de la etajul 4. Campioana mondială din 2017 se pregătește câte patru ore pe zi.

Loredana Toma, care concurează la categoria 64 de kilograme, susține că în perioada aceasta problema nu o reprezintă greutățile pe care să le ridice, ci motivația. Sportiva speră ca măcar Campionatele Europene, amânate pentru 13-21 iunie din cauza pandemiei, să se mai desfăşoare în acest an. Dar visul său este legat de Jocurile Olimpice, scrie agenția de presă.

AGERPRES: Cum te simţi în perioada asta, te-ai obişnuit cu statul în casă?

Loredana Toma: Primele două-trei zile au fost mai grele după ce am plecat din cantonament, dar m-am obişnuit până la urmă şi cu izolarea. Totul a venit pe nepregătite, dar între timp am aranjat şi sala de acasă, dacă îi pot spune aşa. Acum îmi desfăşor activitatea în condiţii normale, e ca şi cum aş fi în cantonament. Adică mă antrenez tot la fel, de două ori pe zi câte două ore.

AGERPRES: Ai sală de antrenament acasă, să înţeleg că stai la casă?

Loredana Toma: Nu, stau la bloc, la etajul 4. Vecinii nu zic nimic pentru că nu mă antrenez în apartament … dacă aş începe să ridic greutăţi cred că aş cădea cu balcon cu tot. Ca halterofil nu te poţi antrena în apartament, asta e clar. Nu, am găsit o soluţie, un spaţiu la parter în ansamblul rezidenţial în care locuiesc. Administratorii au fost foarte drăguţi şi mi-au dat o încăpere unde să mă mut cu tot ce trebuie, de la platformă, la discuri, echipamente, absolut tot, ca la sală. Dar am avut probleme şi cu spaţiul ăsta la început.

AGERPRES: În ce sens?

Loredana Toma: Păi încăperea respectivă nu a fost gândită şi nici construită pentru a fi sală de haltere. Şi după două zile de antrenamente am rupt podeaua. Când am început să trântesc bara, podeaua care e din lemn a cedat. Şi după două zile simţeam că sunt ca într-o groapă când ridicam haltera. Şi atunci mi-am dat seama că e ceva în neregulă cu podeaua, s-a întâmplat ceva. Eu pusesem platforma peste podea şi nu vedeam ce se întâmplă dedesubt. Când m-am uitat ajunsesem la beton… Până la urmă am rezolvat problema, am pus plăci Tego (n.r. – placaj rezistent folosit în construcţii), una peste alta, apoi cauciucuri şi la final platforma. Aşa că situaţia este în regulă acum, nu mai am ce să sparg.

(…)

AGERPRES: Mai găseşti motivaţie pentru a continua să te antrenezi?

Loredana Toma: Sper să se ţină totuşi Campionatele Europene, care au fost amânate pentru sfârşitul lunii iunie. Asta mă mai ţine acum motivată. Mai am o speranţă că totuşi lucrurile se vor rezolva până atunci şi Europenele se vor ţine. Dacă nu, nu ştiu… În perioada asta problema este motivaţia, nu greutăţile. Cu greutăţile mă descurc, nu e problemă, le ridic… dar ai nevoie de motivaţie. Pentru că te antrenezi şi nu ştii de ce te antrenezi. Pentru ce să tragi? Dacă erau anulate înţelegeai un lucru… dar noi stăm în suspans. Poate da, poate nu…

AGERPRES: Ce părere ai despre amânarea Jocurilor Olimpice, cum te afectează pe tine?

Loredana Toma: Până la urma urmei cred că a fost o decizie înţeleaptă, deşi eu nu am primit-o prea bine. Dar asta este. Eu recunosc, mi-aş fi dorit să se ţină Jocurile Olimpice anul ăsta, chiar şi fără spectatori. Eu eram într-o formă nu bună, ci foarte bună când am plecat din cantonament. Eram pe creştere. Urma să plecăm la Campionatele Europene, chiar zilele astea ar fi trebuit să concurez în Rusia. Şi eram foarte bine, super motivată, dar asta este. Deci la momentul ăsta se poate spune că e un dezavantaj pentru mine… dar, cu cât trece timpul, încep să cred că la anul voi fi într-o formă şi mai bună. Însă în primele zile după anunţ am fost terminată, de ce să mint.