Profesoară: Elevii pot fi captați ușor, de profesori implicați este nevoie. Încerc să le ofer o plajă cât mai largă și mai diversificată de activități, atât în cadrul orei de dirigenție, cât și în cadrul săptămânii „Școala altfel” / Interviu cu un elev, un părinte și un cadru didactic despre orientarea în carieră a tinerilor

Făcută în mod profesionist, orientarea în carieră devine cheia pentru un viitor profesional stabil și o viață cu satisfacții. Odată ce se apropie momentul pentru o decizie, fie că este vorba de alegerea profilului unui liceu, fie a facultății, atât elevii, cât și profesorii și părinții lor se confruntă deseori cu incertitudini. Și, chiar dacă le anticipau, pregătirea pentru ele și rezolvarea lor rămân de cele mai multe ori sub presiunea timpului sau a consilierii insuficiente. Robert Avram, elev de clasa a XII-a, Cătălina Gardescu, mama unui băiat de 16 ani și Octavia Popescu-Gavrilă, profesor de Limba germană la un colegiu din București explică, din experiența personală, cum se poate realiza eficient o consiliere în carieră și ce fac ei pentru a contribui la un „tablou profesional” bine realizat.

Cel mai important element pe care l-au subliniat atât Robert, elev în ultimul an de liceu, Cătălina, mama unui băiat de clasa a IX-a, dar și Octavia, profesoară de Limba germană în București, a fost faptul că o bună cunoaștere a adolescentului îl va ajuta să găsească un domeniu de activitate potrivit. Dar, spun ei, dacă nu există efort din partea elevului, înțelegere din partea părinților și pricepere din partea profesorului, mecanismul se împotmolește, iar rezultatele nu sunt cele dorite.

În România, platforma Joblandia recent lansată își propune să aducă mai aproape companiile de elevi și profesori, pentru a le arăta concret ce înseamnă o zi de muncă. Până în luna iunie, profesorii își pot înscrie clasele în prima fază a proiectului, „Săptămâna Joblandia”, prin care pot vizita companiile și pot petrece câteva ore pe zi la una dintre acestea. Una din condiții este posibilitatea de a aduce elevii la unul dintre sediile companiei alese, în ziua programată pentru întâlnire. Coordonatorii proiectului spun că cei mai mulți profesori au luat legătura cu Joblandia în Săptămâna „Școala altfel” pentru a experimenta o zi de lucru împreună cu elevii lor.

• Dacă ești profesor, vezi catalogul de companii din platformă, alegi una și înscrie grupul tău de liceeni. Pot avea astfel o experiență de neuitat în Joblandia și poate o viziune mai bună pentru viitoarea viață profesională.

• Dacă ești elev, prin „Săptămâna Joblandia” ai ocazia să înțelegi ce înseamnă să lucrezi într-o companie și ce se află în spatele carierelor de succes, potrivit organizatorilor. Ai acces la profesioniști din diverse domenii și posibilitatea unui dialog direct cu aceștia. Ce poți face? Du informația legată de Joblandia în liceul tău și pune-i pe profesorii tăi în legătură cu coordonatorul de proiect.

Ce poate face cel mai mult un adolescent pentru visul său profesional? Elev: să depună efort să afle cât mai multe lucruri

Robert Avram are 19 ani și este în clasa a XII-a la profilul Științe sociale de la un liceu din orașul Ploiești. Visul lui, spune el, este să urmeze o carieră în sociologie. În perioada ianuarie 2022 – ianuarie 2023 a fost președintele Consiliului Național al Elevilor (CNE), iar faptul că s-a implicat în organizație l-a ajutat să-și dea seama că sociologia îl pasionează. „Și asta pentru că am descoperit disciplina asta în clasa a XI-a, atunci când se și studiază. Pentru că am văzut că este foarte aplicabilă în viața de zi cu zi. Și cumva și experiența pe care am avut-o în Consiliul Elevilor, în cercetările pe care le-am făcut și demersurile pe care le-am avut în colaborare cu diverși sociologi, m-a făcut să înțeleg cât de important este să cunoști cum funcționează societatea, care sunt fenomenele din spate și cum poți să contribui, având o bază teoretică, la o schimbare. Și de aceea, imediat după bac, mai ales și pentru că am fost la Olimpiada Națională de Sociologie, o să-mi depun dosarul pentru Facultatea de Sociologie în București”, explică Robert, încurajându-i și pe ceilalți elevi să încerce măcar experiențe de voluntariat în asociații.

Mai spune că până acum s-a gândit și la alte domenii în care să lucreze. În gimnaziu, de exemplu, când era pasionat de istorie, se vedea ceva în zona aceasta, iar după ce a intrat la liceu și a început să se implice în consiliul elevilor, s-a gândit că ar putea aplica la drept, după ce termină liceul.

„Prin clasa a XI-a, undeva pe la jumătate, mi-am dat seama că nu mi-ar plăcea atât de mult să profesez în drept, deși era un domeniu cu care am interacționat destul de mult, motiv pentru care am ales sociologia. Și asta pentru că eram pasionat în continuare de sociologie, îmi plăcea foarte mult, înțelegeam foarte repede toate aspectele, m-am informat foarte mult despre tot ce înseamnă munca unui sociolog, ce poate face un sociolog în România și care sunt domeniile de expertiză și ramurile din sociologie”, spune Robert.

În cazul lui, părinții i-au înțeles dorința și îl sprijină în orice domeniu urmează să lucreze. „Din fericire am avut norocul să am niște părinți care n-au vrut să-și impună cumva prin mine atingerea unor scopuri pe care și le fixaseră, dar nu le-au atins ei în viață. M-au susținut întotdeauna și au fost alături de mine pentru orice am vrut să fac și pentru orice domeniu în care credeam eu că mă potrivesc. Practic au mers pe premisa mea. „Dacă ție îți place atunci ok, fă-o, dar s-o faci bine”, pentru că până la urmă acesta este și fundamentul oricărei activități, dar atâta timp cât îți place, o faci bine în primul rând și o faci cu plăcere. Nu simți greutăți, nu simți obstacole și poți să performezi, ceea ce nu se întâmplă dacă te duci undeva unde ți-a fost impus. Cum sunt foarte multe cazuri de altfel: vedem elevi care ajung studenți în anul I la facultăți pe care nu și le doresc, dar care le sunt cumva impuse de părinți. Pe lângă faptul că urăsc din suflet ce se face acolo, ajung la un moment dat și să fie atât de nemulțumiți de ce fac, încât fie renunță, fie o fac doar cât să se mențină cumva acolo, pe o linie de mediocritate și nimic mai mult”, explică tânărul, care în vară va susține Bacalaureatul.

Întrebat dacă are pe cineva în familie care l-a inspirat pentru această decizie, Robert spune că un unchi lucrează în domeniul umanist, în mediul universitar, și spune că de la el a înțeles „că față de liceu, cumva în facultate ajungi să faci cel mai mult studiu individual, trebuie să-ți găsești un anumit stil, deci să-ți găsești modalități prin care să asimilezi mai multe cunoștințe și competențe care să te ajute ulterior. Dacă la liceu vorbim de cunoștințe generale, în facultate discutăm deja despre o specializare ceva mai avansată, pe o singură ramură, și atunci e important să-ți dai seama care sunt preocupările tale, încât să poți excela în domeniul pe care ți-l alegi”.

Mulți elevi nu știu ce să facă după liceu, iar o posibilă cauză ar fi aceea că „nu există realmente consiliere școlară în România”, crede Robert.

„E o oarecare confuzie vizavi de ce domeniu să aleagă, fie că e vorba de facultate, fie că e vorba de o academie militară, fie că e vorba de inserție direct în piața muncii, fără studii superioare. Cumva e o întreagă confuzie generată de faptul că e foarte greu, ca elev, să te informezi pentru că nu ai acces la informații, deși vorbim de consiliere școlară, consiliere profesională ș.a.m.d. Nu, nu există asta realmente în școlile din România.

Și atunci elevii sunt puși într-o situație ingrată de a se informa singuri, din diverse surse, care mai de care mai necredibile. Așa ajung să-și aleagă, nu pentru că vor neapărat un domeniu în care să activeze, ci pentru că îl văd poate popular, poate merg mai mulți prieteni acolo și atunci vor să rămână alături de prieteni, ajung să aleagă un domeniu în care își vor da seama că nu se regăsesc”, continuă el.

„Atunci ne trezim în situația în care avem o rată a abandonului universitar enorm de mare și aceasta este o consecință directă a inacțiunii sistemului preuniversitar, pentru că nu te pregătește în așa fel încât să îți poți da seama către ce vrei să tinzi în momentul în care ieși de pe băncile liceului. Și apoi ești lăsat de izbeliște”, atrage atenția Robert.

„Dacă ai norocul să fii într-o școală mai bună, undeva din centrul urbanului mare, unde să existe un consilier școlar care nu petrece doar câteva minute cu fiecare copil și vine și se ocupă puțin de ce înseamnă orientarea aceasta profesională a elevilor și ai și acces la resurse, că vorbim de vizite prin facultăți, vizite prin diverse companii, cum e cazul proiectul Joblandia, atunci da, poate că ai un oarecare noroc și reușești să-ți găsești o pasiune și un domeniu, dar în marea majoritate a cazurilor avem elevi care sunt confuzi, care ajung la Bac, dau Bacul, după care în acele două-trei săptămâni când se face înscrierea la facultate, sunt pur și simplu într-o situație deloc plăcută, să aleagă între diverse domenii unde de fapt  nu se regăsesc”, continuă el.

Cred că cel mai important este să ne schimbăm puțin paradigma în sistem, astfel încât să ne dăm seama că rolul școlii nu e numai acela de a transmite sec niște informații din programe școlare învechite și că are un rol foarte important de a se adapta la cerințele actuale ale societății în general și de a pregăti elevii astfel încât să se poate informa singuri și să-și poată alege un domeniu, practic să-i formeze în așa fel încât să-și găsească pasiunea. Și cum poți face asta e destul de simplu: mărești numărul de consilieri școlari, fără ei nu ai cum să faci asta. Adică trebuie să găsești persoane care să fie dispuse să intre în școală, să lucreze cu elevi. Și asta faci prin creșterea finanțării.

Nu e o soluție unică, dar tot ce vorbim aici pornește într-o perspectivă sau alta și din zona finanțării. În momentul în care crești finanțarea și intri în școală cu programe de consiliere și orientare în carieră mai ales pentru liceeni, chiar și pentru gimnaziu (…), în momentul în care sunt făcute așa cum trebuie în școală – luând exemplul altor state de top -, lucrurile se schimbă substanțial. Ai elevul și, de când intră în liceu, îi poți da teste de personalitate, dar care să nu fie interpretate doar cu niște rezultate seci, de genul „da, tu te încadrezi foarte bine la categoria umanistă”, fără niciun fel de interpretare, mai în detaliu. Trebuie să ajuți elevii să descopere în primul rând ce înseamnă o profesie. Îi duci să viziteze facultăți, companii, pentru că ai Săptămâna „Școala altfel”, ai Săptămâna „Verde”, ai o grămadă de posibilități prin care să faci asta. Atunci lucrurile o să vină de la sine. De aici trebuie să pornim: să înțelegem că în liceu elevul trebuie să-și folosească capacitatea de a de a alege singur ce-i place, pentru că este major, nu mai depinde de părinte”, subliniază Robert.

„Cu cât ai un nivel mai mare de cunoaștere în rândul elevilor vizavi de ceea ce vor să facă pe viitor, cu atât ai mai multe efecte pozitive pe termen mai lung în societate, pentru că n-o să mai existe abandon universitar atât de mare, o să ai mai mulți specialiști pe domenii cheie, o să ai oameni care chiar știu ce fac și care nu ocupă un post doar de dragul de a-l ocupa și care chiar vor să facă o schimbare acolo, în bucățica lor, în domeniul în care lucrează, astfel încât să-l schimbe în bine”, a mai spus elevul.

Un elev poate să se ajute singur și să caute cât mai multe informații despre domeniul în care poate lucra, pentru că sunt multe resurse pe internet și videoclipuri, mai spune Robert. „Cred că cel mai important este să înțelegem că tinerii au în mâinile lor puterea asta de a-și influența viitorul, că dacă din partea lor nu vine o dorință clară de a înțelege ce vor să facă cu viitorul lor, atunci nici altcineva nu va veni către ei”.

„Ar trebui să ieșim puțin din starea asta de hibernare pe care o vedem în rândul tinerilor de cele mai multe ori, să încercăm pe cât posibil să-i ajutăm, ca stat, în general”, încheie liceanul, care mai atrage atenția și asupra faptului că, deși este foarte important ca un job să aducă și venituri mari, „mai ales acum când prețurile cresc și lumea caută locuri de muncă bine plătite”, o meserie se face înainte de toate cu pasiune, „altfel riști ca individ să nu ai randament, să nu fii performant, ceea ce nu aduce plusvaloare nimănui”.

Experiența unei mame. „Pot pleca de la o singură certitudine pe care o am ca părinte: fac și voi face greșeli”

Cătălina Gardescu este mama unui băiat de 16 ani, Matei. A lucrat în administrația unei școli private timp de 21 de ani, iar acum și-a schimbat jobul, intrând în domeniul resurselor umane. Crede că cel mai important lucru pe care trebuie să îl transmită fiului său este să se cunoască pe sine însuși și recunoaște că a avut, ca mamă, o evoluție în ceea ce privește raportarea la orientarea în carieră. Ea spune că nu s-a gândit până acum ce vrea ca fiul ei să facă în viitor, însă știe sigur că își dorește ca el să-și găsească un loc de muncă unde să-i placă să se ducă, iar în acest sens dă ca punct de plecare exemplul personal:

”Am în minte concepția părinților mei care spuneau, când am dat la Facultatea de Comunicare, „de aici ce ieși? ce te faci? nu te duci la o facultate să ieși și secretară”. Apoi m-am întrebat – „ce face copilul meu?”. Eu, prin experiențele mele profesionale, am văzut că în primul rând a fost nevoie de foarte mult efort să mă țin la curent cu tot ce presupune acea ocupație, am văzut cum un job în care am fost 21 de ani s-a terminat, s-a stins iubirea dintre noi și a trebuit să mă reorientez. Mi-am dat seama că există alte elemente importante pe care ar trebui să i le transmit copilului meu decât ”fă-te doctor că e bine” sau „fă-te inginer că e bine”, anume „cunoaște-te că e bine”. Pentru că dacă te cunoști și dacă te duci către zonele care te atrag, atunci există mai multe șanse să fii împlinit profesional”, spune Cătălina.

Întrebată dacă simte că îl ajută destul pe fiul său, elev de liceu, să se cunoască, și prin ce metode face asta, Cătălina spune că „putem să pornim de la singura certitudine pe care eu o am ca părinte: fac și voi face greșeli (…) Părinții mei au făcut unele, eu o să fac altele”.

”Unul dintre lucrurile pe care încercăm să-l învățăm este acela că este ok să fii tu, chiar dacă presiunea din jur și părerile celorlalți, chiar cei mai apropiați, de multe ori îți vor spune că e greșit cum ești și că ar trebui să te schimbi. Și un lucru pe care eu încerc să-l spun tot timpul este „ok, dar tu ce simți? Dar tu ce crezi?”. Pentru că mai ales la vârsta aceasta există foarte multă presiune din partea celor din jurul lui, prieteni sau mai puțini prieteni, legat de ce să facă, cu ce să se îmbrace, ce să mănânce, ce să zică ș.a.m.d.

Și atunci încercăm, deși și noi mai cădem câteodată în capcana asta de a-i spune „uite, fă așa sau nu fă așa”, să întrebăm „dar tu ce părere ai?”. ”Am luat nota cutare. Și cum ți se pare?” – față de ceea ce îmi spunea mie mama: „Am luat 9. Cutare cât a luat? 10. Păi s-a putut. Tu de ce n-ai putut?”. Și știu ce traume mi-a făcut chestia asta și atunci încerc să merg să-l ajut să se cunoască, în acest stil. Nu întotdeauna îmi iese pentru că, am vrut, n-am vrut, cumva tot simte o presiune să fie bun, să ne facă plăcere cu ceea ce face, dar încercăm să-i ținem o oglindă. Să-i spunem „uite, știu că ești supărat, poți să ne explici de ce? Așa văd eu. Tu spui că ești nervos, eu văd că ești supărat. Hai să vedem”.

Și, bineînțeles, încercăm să fim modele. Adică în momentul în care eu mi-am dat demisia din postul în care eram, la școala unde învăța el și unde știa mereu că e în siguranță cu mine alături de el, am fost onestă și i-am spus că nu mai pot să stau pentru că nu mai simt pasiunea de care eu am nevoie să fiu într-un job. În afara unei situații în care nu ai ce să mănânci și trebuie să faci ceva ce nu îți place, nu trebuie să stai într-un loc unde ești profund nefericit”, consideră Cătălina, pe baza experienței proprii.

Fiul Cătălinei, Matei, nu s-a gândit la o viitoare meserie, dar Cătălina crede că i s-ar potrivi zona de umanism digital, adică partea de conținut online pentru rețelele de socializare, spune ea. ”Cred că este încă la o vârstă la care să exploreze lucruri și mai degrabă ne gândim la facultatea potrivită, pentru moment, decât direct la un loc de muncă”, povestește mama. La școala lui, elevii sunt implicați în diverse activități și devin, pe rând, lideri pentru elevii mai mici, ceea ce este un avantaj, pentru că poate indica o potrivire cu o eventuală funcție de conducere în viitor, mai spune Cătălina.

Întrebată dacă crede că va fi pe aceeași frecvență cu fiul ei atunci când își va alege un domeniu de aprofundat, Cătălina spune că nu, aici intervenind diferența dintre generații, care „nu este o vorbă goală”. Și continuă: „Ca să pot să performez în domeniul în care am lucrat până acum, marketing educațional, a trebuit să citesc mult și să mă țin la curent cu tot ce apare, ca să am cum să rămân în top, pe când la băiatul meu nu văd această disponibilitate și acest efort de a studia pentru a-și asigura un succes”.

”Nu prea văd foamea asta (n.r. de informare) și cred că va începe cu ceva mai superficial. Așa că, deși poate n-am să fiu de acord, am să susțin orice dorește să facă. Pentru fiecare sunt niște lecții. Eu am început la 15 ani vânzând suc și popcorn la un chioșc. Bine, e adevărat că era 1993 și erau vremurile acelea când abia apăruseră, după care am continuat să fac curat în case. Din orice se poate învăța”, consideră Cătălina, încurajând și alți părinți să experimenteze cât mai multe situații de viață cu copiii lor.

„Copilul este alt individ, unul pe care am onoarea să îl ajut să crească, nu e o parte din mine”

”Din poziția în care sunt eu, zic că dacă am 30% influență, e bine. Este o influență extrem de mare a anturajului. Pornind de la, cum spuneam, modul în care se îmbracă, ce mănâncă, până la ce activități alege”, spune Cătălina despre cât de mult contează prietenii pentru fiul ei. De exemplu, spune că un „conflict” recent dintre ea și băiatul ei a fost legat de locația unei excursii. „Am dorit ca el să meargă în călătorie în Deltă și el a ales ceva în altă parte pentru că prietenul lui se duce acolo și mi s-a părut o îngrădire, o limitare”.

„Am zis că „domne, ce oportunitate extraordinară ai și n-o iei”. Dar modul în care văd eu oportunitatea și modul în care o vede el sunt complet diferite. După părerea mea, există două momente extrem de grele ca părinte: când trebuie să taci în gură și să înțelegi că al tău copil vede viața altfel, pentru că este alt individ, nu e „o parte dintre mine”, nu, este un alt individ pe care eu am onoarea să-l ajut să crească. Și a doua chestie: să stai pe margine și să vezi cum se dă cu capul de pereți pe diferite subiecte – cum greșește, cum cade pe jos, că o să trebuiască să facem asta. De la momentul în care cădea de pe tobogan când avea doi ani până acum când lucrurile cresc odată cu el. De aceea, singurul lucru pe care putem să-l facem ca părinți este să îi cunoaștem prietenii”.

Cum ar putea un părinte să îl ajute pe copilul lui în cultivarea abilităților de viață? ”Să încerci cât mai multe experiențe”, punctează Cătălina. Ea exemplifică și spune că „eforturile noastre sunt către a ne asigura că nu face lucrurile superficiale. Adică dacă toți suntem în școală, dacă tot investim niște timp acolo și energie, hai să vedem: „Ok, ai făcut, ai răspuns așa, de ce? Ce-ai învățat acolo? Poți să-mi spui și mie ceva despre asta? Ca să nu treacă timpul ăsta în zadar. Că oricum trece. Și foarte repede”, mai spune ea. O piedică pe care ea a avut-o de trecut a fost să își combată instinctul de mamă, mărturisește Cătălina. Dacă la început se oferea să îl ajute pe Matei, acum când vine vorba de căutat activități, de înscris în proiecte sau de angajat, de exemplu, îl încurajează și îi spune să dea telefoane și să se ocupe singur de aranjarea programului.

Mama mai spune și că adolescenții de azi ar trebui să încerce cat mai multe lucruri în pregătirea pentru viață, în timpul în care sunt în familie și pot cere sprijin și înțelegere cuiva apropiat. „Pentru că pe toate lucrurile astea le-am învățat în câmpul muncii, greu, cu bobârnace, „cum, nu știi să faci o copie xerox?”. Încercăm să îl pregătim cât se poate de mult de acasă și să încerce acum, cât este în mediu protejat, în care are doi părinți care sunt aproape și la care merge acasă. Că după aceea când va merge pe cont propriu și va fi mai greu”.

Profesoară: Elevii pot fi captați ușor, de profesori implicați este nevoie

Octavia Popescu-Gavrilă este profesoară de Limba germană cu experiență de peste 15 ani. De anul acesta, predă la Colegiul Național Tudor Vianu din Capitală, în anii trecuți a fost dirigintă de pentru 4 serii de elevi la gimnaziu, în Ploiești și spune pentru Edupedu.ro că, pentru clasele V-VIII, orientarea în carieră se poate face la clasele de gimnaziu prin a invita diverși oameni cu responsabilitate la orele de dirigenție, să le vorbească elevilor.

”Elevii sunt orientați în carieră chiar de mici. Activitățile le sunt adaptate vârstei și, bineînțeles, sunt la orele de dirigenție. Am avut invitați tot felul de persoane din diferite domenii, de la medici, avocați, scriitori, profesori ș.a.m.d. Și asta tot orientare în carieră este, indirect spus. Ei sunt cumva familiarizați cu domeniile de activitate de mici, evident, totul adaptat vârstei lor”, explică cadrul didactic.

Un exemplu care funcționează eficient pentru elevii de gimnaziu este jocul de rol, spune profesoara, mai ales că limba străină îi permite să împletească cunoștințele de gramatică și comunicare cu cele de teatru și de situație de viață.

„Încerc să-i fac întâi și întâi să își descopere domeniile de interes, pentru că de la asta pleacă totul, precum și să-și exploreze preferințele personale. Și asta în mod ideal fără să fie influențați de pasiunea colegului sau a prietenului, pentru că vorbim de o vârstă vulnerabilă, au făcut tranziția de la gimnaziu la liceu, dar dacă îi întrebi ce le place, s-ar putea să stea puțin pe gânduri și atunci trebuie să fie ajutați să-și descopere pasiunile și implicit ce ar vrea să studieze mai departe.

Și plecăm de la ce toate aceste lucruri și de la domeniile lor de interes, de la preferințele, de la ideile și conceptele care îi atrag, pot descoperi care sunt indicatorii cu care rezonează, astfel încât să știe încotro se îndreaptă și, plecând de la aceste premise, pentru că toți suntem diferiți, cu pasiuni diferite, încerc să le ofer o plajă cât mai largă și mai diversificată de activități, atât în cadrul orei de dirigenție, cât și în cadrul săptămânii „Școala altfel”, spre exemplu, sau pur și simplu ca activități extrașcolare, să facă cunoștință cu diverse domenii”, continuă ea.

„De aceea nici nu am stat pe gânduri când am aflat de proiectul Joblandia, mi s-a părut foarte interesant și am aplicat de îndată la el și le-am stârnit interesul și curiozitatea, motiv pentru care în fiecare săptămână mă întreabă la ce companie mai mergem”, povestește Octavia Popescu-Gavrilă.

Întrebată cum ar putea să arate consilierea școlară făcută în mod ideal și profesionist în școli, profesoara a spus că „atunci când vorbim de ideal, întâlnim și diverse piedici. Pentru că vorbim aici de timp, vorbim de resurse. Din păcate, suntem într-o perioadă în care copiii au o programă școlară extrem de aglomerată, pe lângă care, din păcate, nu mai au timp de hobby-uri”.

Un rol foarte important în gestionarea acestui timp pentru a lăsa loc și de activități extrașcolare îl are profesorul, este de părere aceasta. „Dacă există profesori implicați – nu vorbesc despre deschiderea elevilor, pentru că ei, dacă sunt captați, sunt deschiși – trebuie doar să le aprinzi flacăra. Depinde desigur de resurse și trebuie să aibă și profesorul timp, pentru că a desfășura o activitate extrașcolară presupune foarte mult timp pentru profesori, să caute resurse, să organizeze activitatea astfel încât să iasă totul bine și elevii să rămână cu ceva din acest lucru.

Dar eu cred că ora de dirigenție, pentru care există o programă de consiliere și orientare la nivel de liceu – și la fiecare clasă în parte, a IX-a, a X-a, a XI-a, a XII-a există și acest capitol numit „orientarea și planificarea carierei” -, este de potențat. Deci practic și o oră pe săptămână este o cărămidă și, dacă ora aceasta se respectă, cred că elevii pot rămâne cu ceva și de aici. Cumva, ideal am putea pleca de la ora de dirigenție, care să fie făcută temeinic”, mai spune Octavia Popescu, profesoară de Limba germană.

Întrebată ce ar trebui să conteze mai mult în orientarea în carieră a unui elev, părerea părinților sau sfaturile unui specialist de la școală, profesoara a spus că „Ponderea este desigur o variabilă și nu putem să generalizăm, pentru că fiecare copil este unic și, mai mult decât atât, fiecare copil are părinți unici, dar este o variabilă importantă și ecuația despre care discutăm are clar trei factori: copil, părinte, și pun pe ultimul loc, în cazul acesta, profesorul. Copilul este elementul principal care trebuie să fie consiliat și influențat, cu ghilimele de rigoare, de părinte. În sensul bun mă refer, influențat, nu obligat, trebuie să facem diferența între cele două cuvinte în discuția de bază. Nu profesorul este cel care decide, ci profesorul îl consiliază și îl sprijină pe copil atunci când este nevoie. Decizia o vor lua, evident, copilul, plus părintele, însă idealul aici este ca părintele să îl lase pe copil să studieze ce îi place și nu doar să impună o meserie doar pentru că părintele este medic și își dorește ca și copilul să fie medic. Este o realitate tristă, dar există foarte multe cazuri de acest de acest fel, dar și cazuri în care părintele medic își încurajează copilul să dea la Drept, de exemplu, pentru că ei consideră împreună că i se potrivește copilului mai bine această meserie. Este discutabil”, subliniază profesoara.

Pentru Octavia cel mai mult contează să îți placă meseria: „M-am făcut profesoară datorită profesoarei mele de Limba română din gimnaziu și a fost ca un exemplu pentru mine. Când am terminat facultatea, țin minte că m-a întrebat tata: „Sigur nu vrei să lucrezi într-o multinațională? Știi germană și engleză, ai câștiga de 10 ori mai bine decât un profesor”. Iar eu nu m-aș vedea făcând altceva. Nu m-aș vedea făcând muncă de birou, nu m-aș vedea stând în fața unui laptop cu orele. Deci dacă vorbim de financiar și de plăcut, în cazul meu e plăcut”, mai povestește aceasta.

Despre experiența cu Joblandia, profesoara spune că a vizitat un platou de televiziune și Banca Națională a României cu elevii săi în săptămâna „Școala Altfel”, iar aceștia au fost receptivi, au pus întrebări, iar acum sunt nerăbdători să mai meargă la încă patru companii.

Citește și:

Profesorii pot să aducă elevii mai aproape de piața muncii, în trei pași simpli dar esențiali, iar la final primesc diplome de participare (P)

Tinerii pot avea acces mai ușor la experiență practică în companii în cadrul programului ”Săptămâna altfel”, prin platforma Joblandia / Companiile și liceele se pot înscrie gratuit