Profesoara Magdalena Dorcioman de la Colegiul Național „Dinicu Golescu” Câmpulung Muscel, județul Argeș, despre subiectele primite de elevi la Sociologie, simulare Bacalaureat 2025: Cei care au trecut dincolo de noțiuni și s-au implicat cu gândul și cu sufletul vor fi simțit că nu a fost doar o simulare, ci un exercițiu de a deveni

Simularea de Bac 2025 la Sociologie a deschis pentru elevii de la profilul umanist nu doar un set de subiecte, ci și o ușă către introspecție, responsabilitate și umanitate, arată într-un comentariu trimis Edupedu.ro, profesoara Magdalena Dorcioman, directorul Colegiului Național „Dinicu Golescu” Câmpulung Muscel, județul Argeș. Aceasta spune că subiectele primite de elevi au fost cu un grad mediu de dificultate și fără capcane.

Testul din acest an a avut curajul să pună întrebări care nu se regăsesc întotdeauna în manuale: Cine suntem? Cum ne raportăm la ceilalți? Ce fel de cetățeni vrem să fim?, se arată în analiza profesoarei. „Cei care au trecut dincolo de noțiuni și s-au implicat cu gândul și cu sufletul vor fi simțit că nu a fost doar o simulare, ci un exercițiu de a deveni”, punctează cadrul didactic.

• Consultați aici și baremele pentru Logică, Geografie, Psihologie, Sociologie, Economie și Filosofie, publicate de Ministerul Educației și Cercetării.

Redăm comentariul integral:

„Sociologia ne cere să fim oameni înainte de a fi absolvenți”

Miercuri, 26 martie, elevii de la profilul umanist au deschis testul de simulare la Sociologie. Dincolo de foi, subiecte și bareme, dincolo de emoții sau tăceri, unii dintre ei poate că au simțit că nu este vorba doar despre „a învăța o lecție”, ci despre a învăța să fii cetățean, om, parte a unei comunități. Subiectele de anul acesta sunt o invitație subtilă la privirea în oglindă. Nu ne întreabă doar ce înseamnă un status prescris, ce funcție are familia sau ce rol joacă partidele politice. Ne întreabă, de fapt, cum ne poziționăm în lume. Cum ne construim viitorul, cum alegem, cum judecăm realitatea în care trăim. 

Primul subiect, cel grilă, le-a cerut elevilor să răspundă despre familie, secularizare, discriminare sau relații de autoritate. Sunt teme din viață – pe care le întâlnesc în comunitatea lor, în media, în propriile familii. Nu poți răspunde fără să te fi gândit măcar o dată la ce înseamnă să fii crescut de un singur părinte sau la cum te simți când ești exclus dintr-un grup pentru că „nu ești ca ceilalți”. A fost un set de întrebări corect calibrat, din programa pentru clasa a XI-a, cu accent pe înțelegerea conceptelor și pe asocierea lor cu realitatea. A punctat foarte bine dimensiunea normativă și reflexivă a sociologiei, învățându-i pe elevi că „a ști” nu este suficient – trebuie și să „înțelegi”, să „relaționezi”. 

Al doilea subiect a fost, după părerea mea, cel mai valoros. Tema socializării anticipative – frumos prezentată, clar, cu un exemplu din viața reală – deschide drumul către reflecție. Cum învățăm să fim ceea ce vrem să devenim? Ce modele urmăm? De ce copiii visează să fie doctori, artiști sau profesori? Cine sunt eroii lor și cine ar trebui să fie? Cerințele au fost diverse – de la identificarea ideii principale până la formularea unei ipoteze și exprimarea unui punct de vedere personal. Însă, dincolo de cerințe, subiectul le-a oferit elevilor șansa de a-și spune povestea. Așa cum o fac unii adolescenți care, deși provin din medii fragile, își asumă rolul de lideri, învățând din timp să-și construiască un drum. A fost o bună ocazie pentru ca gândirea sociologică să devină introspecție personală.

 Subiectul al III-lea a închis cercul. I-a dus pe elevi înapoi în laboratorul sociologiei: ipoteze, statusuri, enunțuri teoretice, parteneriate public-private, relații sociale. Însă poate cea mai frumoasă parte a fost ultima cerință: aceea în care elevii trebuie să argumenteze de ce grupurile ne dau un sentiment de apartenență, de „noi”. Și cred că aceasta este și cheia examenului. Nu vom ști niciodată totul despre societate, dar putem învăța să nu fim indiferenți. Sociologia le-a reamintit elevilor că fiecare om contează, fiecare rol social este important și că înțelegerea nu e doar știință – este compasiune, gândire critică și responsabilitate.

Per ansamblu, consider că subiectul de la simulare a fost bine structurat, echilibrat și încurajator pentru elevii care s-au pregătit serios. Nivelul de dificultate a fost mediu, cu formulări clare, fără capcane. Un elev atent și conștiincios poate atinge cu ușurință 70-80 de puncte. Iar cei care au trecut dincolo de noțiuni și s-au implicat cu gândul și cu sufletul vor fi simțit că nu a fost doar o simulare – ci un exercițiu de a deveni.

Și dacă m-ar întreba cineva: „Ce ai vrea să învețe un elev din ora de sociologie?”, aș răspunde simplu: Să nu uite niciodată că, în orice grup, societate sau sistem, fiecare individ contează. Și că schimbarea începe, uneori, cu o întrebare bine pusă”.