Mama mea este o femeie simplă, absolvind un liceu industrial în perioada dinaintea anului 1989. Are însă un simț incredibil al măsurii și al bunului-simt, pe care sper că l-am moștenit și eu. De câte ori veneam mândru acasă cu un 9 sau 10, mă felicita, dar imediat după aceea mă întreba: dar câți alți colegi au luat 9 sau 10? Și eu răspundeam 25 din 30, și ea îmi spunea doar: de ce crezi asta? Multă vreme nu am înțeles rostul întrebării mamei mele.
- Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului.
Dragi părinți, cu toată căldura, când copilul nostru vine acasă cu 9 sau 10 (deși nu toți elevii merită aceste note), dar restul clasei a luat de asemenea 9 sau 10, ceva nu este bine. Ceva, undeva, s-a stricat atât de rău, încât nici nu ne pare că este atât de greșit pentru mentalitatea copiilor noștri, adică cei care vor avea sarcina să facă țara asta mai bine…
Dragi părinți, când un profesor acordă doar note de 9 și de 10, ceva este profund în neregulă. Profesorul este ori mediocru (folosit ca eufemism pentru slab/ lipsit de har/ chemare), ori este bun, dar este încolțit de reacția directorilor de școală, a colegilor profesori, sau a noastră, a părinților.
Dacă este mediocru, atâta știe, însă dacă un profesor bun este sfătuit să facă acest lucru, atunci se transformă dintr-un om dedicat, cu chemare, cu pasiune pentru educația copilului, într-un lefegiu, care așteaptă 14 ale lunii, căci știe că indiferent ce vrea să facă și care este situația din clasă, trebuie să dea 9 sau 10. Și atunci chemarea din sufletul profesorului se stinge. Iar un profesor cu pasiunea pentru educația copilului stinsă nu este prea diferit de un profesor mediocru. Copiii au un simț extraordinar să distingă profesorii dedicați de profesorii mediocri. Iar când un profesor dedicat este sfătuit să dea doar note de 9 și de 10, respectul pe care îl poartă copiii noștri pentru dascăli, se stinge și el, câte puțin în fiecare zi.
Dragi directori de școală, când cohorte de elevi au medii finale de 10, și media clasei este peste 9, dar la Evaluarea Națională media pe școală este de 7, iar la testele PISA 4/10 nu înțeleg ceea ce citesc, ceva, undeva s-a stricat rău de tot, sub directa oblăduire a d-voastră și a inspectoratului. Dragi directori de școală ce rost are să fii șef de promoție, cu 10 pe linie, când din 90 de elevi în acea generație, 30 termină cu 10 pe linie? Atât de mult greșesc eu? Mi-am pierdut atât de mult simțul măsurii?
Dragi conducători ai Ministerului Educației, în momentul în care principalul criteriu de finanțare se bazează pe numărul de elevi, directorii școlilor își vor face publicitate prin mediile mari pe care le iau copiii pe parcursul anului școlar, nefiind mulți părinții care să urmărească situația notelor de la Evaluarea Națională. Mă întreb ce raționament au directori de școli când echivalează notele de la clasă cu faptul că sunt sau nu o școală bună? Oare la Sf. Sava sau Colegiul Mircea cel Bătrân, dacă se dau note de la 3 la 10, înseamnă că sunt școli slabe?
Dragi profesori de Geografie, materia noastră este la fel de importantă ca toate celelalte materii. Nu vă subminați propria materie. Când noi ne subminăm importanța materiei, elevii cum credeți că vor reacționa? Când noi acordăm doar note de 9 și de 10, cât de motivați credeți că vor fi elevii noștri? Îi subestimăm puternic pe elevii noștri, ei înțeleg mult mai multe decât credem noi, iar nedreptatea îi doare mult mai mult decât o notă mică. Pentru mentalitatea viitorului om matur un 9 sau 10 nemuncit are consecințe mult mai grave decât un 5 muncit.
Dacă elevii mediocri se bucură că au luat 9 neînvățând nimic, elevii sârguincioși și pasionați o să se simtă batjocoriți că ei au învățat și au luat doar cu 1 punct mai mult. Credeți că data viitoare o să se mai străduiască să învețe? Aceasta este atitudinea pe care dorim să le-o însuflețim? Că indiferent ce fac, ce rost are să învețe pentru că la final tot 9 sau 10 vor lua? 90% din olimpicii de la Geografie nu urmează o specializare de Geografie la facultate. Oare e și vina noastră pentru că le distrugem pasiunea? Oare pe câți elevi cu pasiune pentru Geografie i-am pierdut pe drum pentru că au văzut că materia nu este una serioasă?
Și în acest context ajung la Facultatea de Geografie studenți care nu sunt pasionați de Geografie, care nu au reușit să intre la alte facultăți, sau care au impresia că la Geografie e mult mai ușor decât la alte facultăți.
Care sunt consecințele acestei abordări din gimnaziu în mediul universitar? Haideți să vedem două cazuri de studenți la Geografie, ambii în ani terminali (da, nu toți studenții sunt așa, însă este incredibil ca există mai mulți studenți în anul 3 care să nu știe județele țării și nici măcar punctele cardinale…).
De când cu pandemia, multe facultăți au renunțat la examenul de licență scris. E mai ușor așa pentru toată lumea.
Cea mai mare facultate de Geografie din România nu a făcut excepție. Din 8-10 comisii de licență, o bună parte a acestor comisii a acordat note cuprinse între 9 și 10.
Credeți că studenții care au completat cele două hărți mute, au terminat facultatea? Eu zic că sunt 44% șanse că da (cunoscătorii rezultatelor PISA știu ce reprezintă procentajul).
Suntem la finalul anului 2022, și din păcate zicala: “noi ne facem că muncim, iar ei se fac că ne plătesc” este atât de actuală. Nu am învățat nimic în tot acest timp și ce e trist…e că nici vrem să schimbăm ceva.
Dragi profesori de Geografie, mă doare foarte rău să zic asta după ce v-am încurajat atât vreme să deveniți profesori de Geografie, faceți un program de conversie pentru educator-învățător. Sunt mult mai multe posturi disponibile și acolo, micuții, dacă se străduiesc măcar un pic, chiar merită cu toții FB.
Prietenul meu cel mai bun a luat nota cea mai mare la titularizare. S-a dus în prospecție la școlile care aveau posturi titularizabile înainte să aleagă școala/liceul în ședința publică. A ales o școală la țară, la 40 de km de unde locuia. Am râs cu lacrimi când am văzut că a lăsat postul de la școala “bună” din oraș pe care toți ceilalți ne-o doream. Acuma plâng eu, căci nu mai sunt posturi complete la țară, unde directorii, colegii și părinții mai au în mare măsură onoarea muncii cinstite și te lasă să predai așa cum știi tu că e cel mai bine pentru mentalitatea viitorilor maturi ai țării. Oh, cum ne merităm soarta. Implicarea și seriozitatea cu care am dat curs chemării noastre ne-au adus aici, prin ce facem noi în fiecare zi.
Dragi profesori de istorie, nu cedați lupta, voi mai aveți o șansă ca materia voastră să fie considerată serioasă și obligatorie la BAC (la Evaluarea Națională ați pierdut și voi lupta). Dar atenție, drumul este foarte scurt, și mereu pavat cu intenții bune. Învățați de la noi, colegii de Geografie (materie la care în viitor vom acorda nu note, ci calificative de genul: satisfăcător/nesatisfăcător).
Și ne mai întrebăm de ce ne-am pierdut respectul în societate? Dar ne plângem că suntem plătiți la mișto? Ne întrebăm de ce nu este Geografia o materie obligatorie la BAC? Ne întrebăm de ce (cu puține excepții) numărul de ore de Geografie a scăzut de la 2h săptămână la 1h pe săptămână? Eu zic că e totuși o mare victorie că Geografia mai e materie școlară. Leafa merge mai departe.
Dar demnitatea noastră?… Domnule Simion Mehedinți, îmi pare rău!
R.P.
Alexa Stănescu
Redacția
23 comments
Sunt prof.univ.dr., / o expirata/si as completa urmatoarele:inteleg ca ” BUN” are semnificatia de “bonom, empatic,milos etc.”,dar “BUN”, mai inseamna, si “Bine pregatit profesional” si atunci, apare problema” invidiei” , cata vreme Colegii pizmasi te acuza ca ti s-au dat Bani sau Cadouri, ca sa dai 9 si 10! Eu, din 1974-2014,am dat numai 17 note de 10 si un pic mai multe de 9, desi am trudit “si-n rugaciune” cu ai mei Cursanti, publicand, si 2 “Manuale” etc. si am fost recunoscuta, national, ca am excelat, “pastorind cu brio <>”, dar, dar, dar DE TEAMA de a nu fi barfita ca am luat $ sau Cadouri, de la Arabi, Greci s.a., am nedreptatit bietii Studenti straini, facand mari Pacate cu ei ca sa ma salvez pe mine!!! DA,afirm cu tarie ca” Exista Dascali – “Modele umane”, reusind sa modeleze caractere, precum si exagerat de buni profesionisti, care pot sa dea numai 9 si 10, Cursantilor sai! Acum, eu regret ca mi-am nedreptatit Adolescentii mei, care stiau – pe de rost – “Manualul” meu, de 147 pag. si, dupa nici 4 luni de “Predare” , vorbeau curent “LR uzuala”( LR” de strada”, cum ziceau ei!)! PACATE,mari PACATE mi-am facut ca sa ma salvez pe mine! Ooooof!
într-adevăr, sunt și loaze de profi (nu-mi scuz expresia), mai loaze și mai indolenți decât loazele noastre, dar sunt și profesori care chiar se străduiesc să scoată ceva din “materialul clientului”, atât cât e, câtă vreme de acasă puțini vin “mobilați la mansardă” cu ceva educație. maimuța face, astfel, ce vede.
însă, problema este… manualul.
câți dintre noi, părinții, deschidem manualele copiilor, așa, de curiozitate, să vedem și noi ce “prostii” li se mai predau copiilor noștri… geniali?
ați rămâne surprinși. spre deosebire de ale noastre, cele de dinainte de ’90, care erau tipărite aproape doar în negru pe alb, ale lor sunt… colorate. și foarte bine structurate: noțiunile de bază, cu pasaje accentuate îngroșat sau italic, în casete colorate, eye catching, cum s-ar zice. după lecția propriu-zisă urmează “ce am înțeles”, un rezumat recapitulativ, pentru ca înainte de exerciții (cel puțin la mate sau la fizică) să mai fie inserat și un “cum rezolvăm”, un fel de mură ‘n gură.
lecturarea unei lecții durează mai puțin de o jumătate de oră, cca 15-20 de minute. nu-i mult. deloc.
ei bine, câți dintre copiii noștri (mai) deschid manualele…? dacă o facem noi, părinții, atunci… face și “maimuța” ce vede.
și… pe de altă parte, pe câți dintre noi ne (mai) văd copiii noștri cu o carte în mână?
Tot ce se întâmplă în România mi as dori sa fie un vis urat,care a devenit un coșmar .Dar,grav este că ce se întâmplă nu sunt vise ,este realitate ,este distrugerea României de 30 de ani .
Bravooo domnule profesor aveți mare dreptate
Va doresc mult succes și răbdare!
Predau în școala în care am facut clasele 1-8. Eu predau desen, mă rog, educație plastică.
Primul lucru care li s-a spus copiilor în fața mea a fost că voi fi obligat să le dau nunai 10, indiferent de ce fac, că nu-i o materie importantă. Normal că nu făceau nimic și tot mie mi se cerea socoteală, asta până i-am ars cât m-am priceput, au venit părinții și lucrurile s-au schimbat. Mi-au luat și alți colegi modelul. Norele mari se merită mai întâi și după se vor.
Idea este că în fiecare zi profesorul este subminat de drepturile elevilor. Elevilor li se dă nas, profesorii sunt legați de mâini și de picioare.
Dacă la anul vor fi scoase notele la desen muzică și sport, deja stiu câțiva colegi buni care vor pleca, printre care și eu.
Deja noi nu avem cum să ne facem meseria pentru că este promovată desconsiderarea față de materiile noastre. Personal nu am de gând să mă las umilit de minister.
Dragă domnule profesor care acordați note copiilor noștri, vă adresați copiilor noștri în limba română. O limbă pe care, cu toate pretențiile dv., o vorbiți și o scrieți incorect. A vrea și “a merita” nu sunt verbe reflexive, nu există “a se vrea” sau “a se merita”. “Idea” e ideea. Plus sintaxa frazei și vocabularul sărac. Cred că nu e nicio tragedie dacă părăsiți sistemul de învățământ. Copiii noștri au nevoie de profesori care să le transmită informațiile într-o limbă corect vorbită. Nu au ce să învețe de la dv.
Ce trist și dureros că din aceste vorbe transmise din suflet, de un profesor care se vede că are vocație și își iubește disciplina, dvs. țineți să remarcați “sintaxa frazei și vocabularul sărac”. Așa suntem noi construiți, să criticăm orice intenție a cuiva de a spune ceva.
Domnule profesor, sistemul nostru de învățământ are nevoie de dvs., vă rugăm să continuați să inspirați!
O zi frumoasă!
Putem rămâne anonimi, nu asta contează atât timp cât ne dorim să scoatem învățământul din anonimat. Bravo !
Geografia este în tot și toate !
Interesant articol, mai ales ca in clasa lui fi-meu (a Va) toti au fost arsi la Geografie si Biologie (adica sub 5). Era de 4 una dintre cele mai bune clase din Bucuresti? (s-a intrat cu examen). Cu siguranta nu! De ce afirm cu siguranta? Pentru ca noi nu am vazut testul si nu il putem vedea; in plus la ore li se spune ca manualul nu se foloseste, dar intrebarile erau toate din manual. As fi vrut sa spun ca profesorul are respect pentru materia pe care o preda si pentru elevi, dar ceea ce a facut deja, nu dovedeste nimic. Le-a demonstrat ca le poate da note mici cand are chef, oricand, neascultandu-i din ce a predat sau cerand amanunte inutile. Or sa invete, dar in scarba si de frica. Este un pedagog bun? ‘Cu siguranta da’ -> doar are manuale si carti de pedagogie scrise. Dar rezultatul pe termen lung este fix cel pe care il observa autorul: cei care indragesc o materie sunt indepartati de ea fix de atitudinea profesorilor. Predarea prin teroarea notei a existat mereu si nu va disparea. Mai conteaza? Nu mai conteaza; din punctul meu de vedere ambele materii sunt la categoria ‘junk’ din cauza profesorilor respectivi.
Un articol ce parea promițător, si pleca de la un raționament corect. Însă în final devine o pledoarie pentru obligativitatea disciplinelor de Istorie / Geografie la Bacalaureat. Presupun ca se doreste obligatoriu si la liceele cu o ora pe saptamana? Cat despre studenti la Geografie de anul 2 sau 3 (din 3) care nu identifica locația județelor pe o hartă muta, ma iertați, dar vina nu e a sistemului cu o ora pe saptamana, nici a profesorului mediocru sau indulgent care da 10 la toti, ci a profesorului de la facultate, care l-a trecut în anul 2, si al metodologiei de admitere care îi permite să intre la Geografie fără examen / test de admitere la disciplina de specialitate…
Bun articol. Eu m-am regăsit…Facultate de geografie terminată la Iași promoția 2005…15 ani profesor geografie, grad I, conversie pe educatori 2020, pentru că mă săturasem de examene de titularizare unde notele peste 8 nu își mai aveau sensul. Semnam mereu la depunerea dosarului că am luat la cunoștință că nu sunt posturi. De 3 ani sunt educator și-mi e bine, văd bucuria din ochii celor mici când ajung la grădiniță, iar la sfârșitul săptămânii când îi evaluez am satisfacția muncii. A fost greu la început, dar sistemul nu mi-a lăsat altă variantă, din păcate.
Aceasta este România Educată cu care se laudă chiriașul de la Cotroceni. Politicieni sunt vinovați, dar în special noi cei ce votăm. Niciodată nu am întrebat un candidat aflat în campanie electorală ce are da gând să facă pentru un anumit domeniu de interes național precum educație, sănătate, ordine publică, finanțe publice, asistență socială și altele. Le-am dat votul ca este de la partidul pe care îl simpatizez sau lăsa ca este băiat bun. Numai că odată ajunși la ciolan partidele și băiatul bun ne-au trădat așteptările, noi am rămas cu buza umflată iar ei cu buzunarele pline de bani obținuți din indemnizațiile din parlament, comisii, comitete și din șpăgi. Ne merităm soarta!
Pentru mulți părinți contează doar obiectele de bac și de la evaluarea națională, la fel și pentru mulți profesori care predau astfel de obiecte, de aceea îi îndeamnă pe elevi să nu mai acorde atenție altor discipline. Ei nu acceptă însă și notele pe care le merită copiii lor sau chiar faptul că nu pot promova la anumite obiecte. Cum profesorii verticali sunt pe cale de dispariție, se ajunge ușor la situația descrisă în articol când toți elevii primesc note mari. Situația pare fără ieșire pentru că profesorii acceptă până la urmă compromisul, mai ales că nimeni nu-i trage la răspundere pentru note prea mari. Situația s-ar putea schimba doar dacă, la sfârșitul anului școlar ar exista o evaluare standardizată la fiecare obiect. Atunci s-ar putea face și o evaluare realistă a calității profesorilor iar prestigiul celor buni va crește și poate de aici și posibilitatea salarizării diferențiate.
Directoratul politic a stricat toată educația din școli!
Foarte bun articol. Cine stie ia 10, cine nu, ia 9 este la moda de când directorii sunt puși politic. Niciun partid nu doreste rezultate slabe. La tara, a fost odată ca niciodată… Acum dacă te trezești ca vrei sa aduci lumina în mediul rural, un profesor cu rezultate excepționale, te vei trezi cu susoteli… ca ai venit sa iei postul lui cutarica din combinația locala. Nu recomand sa mergeți în mediul rural daca nu sunteti din zona. Vor face tot posibilul sa plecați dezamăgiți, asta dacă nu reduc postul ca sa-l reinfiinteze dupa ce plecati.
Așa este. DIRECTORI PUȘI POLITIC, LA ȘCOALA LA CARE PREDAU DIRECTOAREA ESTE ANALFABETA. Este un dezastru in școala…
Avem miniștrii de doi lei…
Avem MINISTRI de doi lei…
Tot ceea ce scrieți aici, domnule profesor, este valabil pentru toate materiile de studiu. Fiind adevăruri, nu trebuie să rămânem anonimi. Impactul acestor idei ar fi mai mare dacă sunt asumate “pe cnp”, cred eu. Succese!
trist dar adevărat
Din pacate mai este o problema, cand elevul”aterizeaza “la un liceu cu un profil pentru care nu are chemare, nu si-a dorit si nu-si doreste sa mearga pe filiera respectiva, profesorul de specialitate ce face?
Il lasa repetent, corigent, ii da o nota de trecere sau o nota mare incurajand elevul sa invete la materiile de care este pasionat , dar care nu se studiaza in liceul respectiv?
Buna ziua Domnule Profesor!
Doamne, cata dreptate aveti! Locuiesc in apropierea unei scoli “bune”din Bucuresti. In aceasta scoala au invatat 3 (trei) generatii de copii din familia mea. Cu tristete am observat cum, de-a lungul timpului a scazut nivelul de predare in aceasta scoala. Am intrat de foarte multe ori in incinta acestei scoli si, la un moment dat aproape m-a bufnit plansul, cand trecand pe langa o clasa (goala) in care erau depozitate o gramada de harti intr-un stadiu foarte avansat de degradare. M-am tot intrebat; cum este posibil sa predai geografie fara harta? Este adevarat ca suntem deja in era tehnologica in care ne lasam ghidati de GPS dar, daca, nu mai avem GPS ce facem? Cum ne mai orientam? Cum este posibil sa predai punctele cardinale fara a le arata pe harta? Cum sa inteleaga copiii unde se afla aceste puncte cardinale? Este normal ca elevi, absolventi de gimnaziu, sa se exprime la modul “in dreapta, in stanga, sus sau jos” cand vor sa localizeze o zona? Si cam la atat se reduc cunostintele lor de geografie. Si cam la fel, cu mici exceptii, pot fi rezumate cunostintele elevilor care absolva un gimnaziu. Nu este permis asa ceva, dar, din pacate, este posibil si, foarte frecvent! Astazi, totul se rezuma la niste cifre reportate pe hartie care, nu au nici o legatura cu TRISTA realitate. Tot respectul pentru dumneavoastra, Domnule Profesor Cu deosebita stima, Lucia Petroiu
Râd și plâng, vedem, susținem atitudinea pt că suntem lipsiți de atitudine, dacă se impune respect sau:
-Colegii tăi cum pot da note…..
Dacă directorul, prof diriginte, te întreabă copiii ăștia nu știu mai mult de opt, are șapte pe linie, doar șapte alte note el chiar nu a meritat , nu a răspuns…
Poți spune nu a răspuns nici de7?Nu, e director, îmi spune că părinții pot retrage copilul de la ora de religie și cu el vor pleca alții!
Minunat. Totul este, din păcate, așa cum o spune acest profesor. Mă bucur, nespus, că mai există și astfel de profesori, cum este acest acest profesor de geografie, cu siguranță deloc ”anonim”. Și știu că există. Un gând bun tuturor profesorilor care nu vor să rămână pentru amintirea elevilor niște ”anonoimi”, cei care îi vor convinge pe elevii de gimnaziu și liceu că toate materiile sunt importante la aceste nivele pentru că fac parte din cultura lor generală și, mai ales, le vor trezi pasiunea de a afla lucruri noi, de a cunoaște, de a învăța cu adevărat la fiecare materie.