Experiențele educaționale calitative pentru copiii lor sunt în vizorul părinților de pretutindeni. Construirea unei relații solide profesor-elev joacă un rol esențial în anii formativi ai micuților, contribuind la crearea unui mediu în care copiii se simt în siguranță, sprijiniți și entuziasmați. Un profesor dedicat, implicat, cu care elevii rezonează le oferă juniorilor imboldul de a se bucura de școală, de a fi curioși și a da tot ce au mai bun – lucru care nu poate decât să-i liniștească pe părinți.
Subiectul acesta a reprezentat și obiectivul unei analize Novakid, platforma de engleză pentru cei cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani. Mai jos găsiți principalele argumente:
Creșterea încrederii și a nivelului de implicare
Încrederea este fundamentul oricărei relații puternice, iar legătura profesor-elev nu face excepție. Ea îi determină pe școlari să își asume riscuri, să pună întrebări și să se exprime. Acest sentiment este extrem de important pentru învățare, deoarece îi ajută pe copii să se simtă confortabil, știind că nu vor fi judecați sau criticați pentru că fac greșeli.
Atunci când cei mici simt că profesorul este cu adevărat interesat de ce se întâmplă cu ei, se creează o atmosferă pozitivă și încurajatoare, un sentiment de comunitate care vine la pachet cu dorința de a progresa.
Sporirea motivației și a angajamentului
Un alt motiv pentru care cadrele didactice ar trebui să formeze relații strânse cu juniorii îl constituie îmbunătățirea rezultatelor academice. Cercetările au descoperit că atunci când școlarii se simt conectați cu cei din spatele catedrelor, sunt mai predispuși să participe activ la ore, să finalizeze temele și să obțină note mai bune.
Desigur, motivația joacă un rol imens în capacitatea de asimilare a informațiilor, dar aceasta crește adesea atunci când există o conexiune autentică între părțile implicate. Un profesor care arată interes pentru progresele învățăceilor îi poate inspira să continue, chiar și atunci când se confruntă cu provocări.
Facilitarea adaptării sociale și emoționale
Așa cum era de așteptat, efectele sunt resimțite și pe plan personal. Explicația e simplă: când profesorii creează un mediu de susținere și grijă, ei le oferă elevilor un spațiu sigur pentru a-și exprima emoțiile și a-și dezvolta încrederea în sine. Aceste relații îi învață pe micuți cum să comunice eficient, să-și gestioneze sentimentele și să interacționeze cu respect.
Atenția pentru preocupările specifice sau alinarea în momentele dificile ajută la construirea unui sentiment puternic de stimă de sine și la gestionarea situațiilor delicate. Sala de clasă devine astfel un loc în care bunătatea, empatia și munca în echipă sunt apreciate.
Explorarea potențialului prin învățare personalizată
Cunoașterea elevilor la nivel personal permite profesorilor să personalizeze maniera de predare. Atunci când cadrele didactice înțeleg pasiunile, stilurile de învățare și dificultățile juniorilor, acestea își pot adapta lecțiile în funcție de necesitățile sau atuurile lor. Așa se procedează și în sesiunile 1-1 de la Novakid, atenția fiind concentrată pe un singur cursant și conturându-se un climat de încredere.
Un profesor care știe că un copil are probleme la citit ar putea oferi resurse suplimentare. Pe de altă parte, unui elev care excelează într-o anumită materie i se pot oferi provocări avansate, pentru a-l menține implicat și motivat. Prin această abordare, fiecare micuț este susținut să crească în ritmul propriu.
Sprijin pentru medierea și clarificarea disputelor
Relațiile strânse sunt esențiale și când vine vorba de prevenirea și rezolvarea conflictelor. De ce? Pentru că atunci când elevii se simt apreciați și înțeleși de profesorul lor, sunt mai predispuși să se comporte într-un mod pozitiv. În plus, oferă profesorilor resursele necesare pentru gestionarea situațiilor cu calm și echitate.
Merită subliniat că beneficiile conexiunilor pozitive cu profesorii nu se termină odată cu absolvirea școlii, întrucât viitorii adulți poartă cu ei lecțiile, încrederea și competențele dobândite. Ca atare, ai toate motivele să optezi pentru cursuri care se axează pe dezvoltarea abilităților cheie, așa cum sunt cele de la Novakid.
Dacă îți dorești să descoperi cum arată o astfel de sesiune și să observi în mod direct impactul unei relații solide profesor-elev, îți poți înscrie juniorul la o lecție de probă gratuită.
Mai jos, câteva informații interesante dintr-o analiză realizată de platforma EdTech despre studiul limbii engleze în țara noastră:
- orele de engleză reprezintă cea mai populară activitate extracurriculară – 85% dintre copii studiază engleza în prezent sau au făcut-o în ultima săptămână;
- 93% dintre părinți consideră limba engleză ca fiind esențială sau foarte importantă pentru succesul viitor al copiilor lor și fundamentală pentru oportunitățile de viață;
- 45% dintre părinți apelează la meditatori online, școli online sau aplicații ca instrument principal pentru a-și ajuta copiii să învețe limba engleză.
Citește și:
Metode concrete de identificare și depășire a barierelor psihologice pe care copiii le pot avea în învățarea limbilor străine / Recomandări de la profesorii Novakid.ro – instrumente digitale dinamice, căi de învățare adaptative, revizuiri periodice și consolidarea cunoștințelor prin joc (P)
Încurajarea dezvoltării limbajului la copii în funcție de grupa de vârstă: de la etapele ce urmează a fi parcurse, la metodele prin care vorbirea poate fi stimulată – recomandări date de platforma Novakid (P)
Se poate învăța o limbă străină prin jocuri aplicate: joc de rol, simulări sau chiar scenarii din viața reală, ce solicită aplicarea abilităților lingvistice (P)
Profesorii și părinții sunt cei care contribuie la dezvoltarea abilităților de lider la copii / Campania „Boss” vine în sprijinul acestora cu situații inspirate de viața reală, prezentate cu umor (P)
Practici utile în noul an școlar pentru performanțe academice trainice / Chimia elev – profesor relaxează atmosfera din clasă și crește performanțele pe termen lung (P)
Redacția
Raluca Pantazi
1 comment
Profesorul contează, deci este un cont acolo, undeva, unde punem sau ar fi necesar să punem!
E contul acela din inimioara oricărui copil!
E contul din marea inimă a societății!
Și e contul din inima lui, a profesorului anonim, astăzi profund rănită!
Intr-o lume normală, profesorul trebuie sprijinit de către sistem, ca el să poată oferi, să poate pune la dispoziție multul bine pentru care a făcut efort cu mintea și sufletul!
In sistemul românesc nu se mai pune preț de mult pe asta!
Oare e o strategie pentru ca un profesionist să fie doar un veșnic acar Păun?
Ce randament poate da un profesor care are distribuite orele într-o săptămână haotic pe zile și de la 7.00 la 19.00/20.00, fără ca el să își dea acordul măcar? ( Și dacă și-ar da acordul la un așa haos , tot ilegal ar fi – altă discuție; pentru că ar pune în pericol capacitatea sa de a onora beneficiarul cu randament bun).
Domnule ministru, vi se pare uman? Că legal nu e!
Este uman ca orarul să transmită doar indiferență, influență, plătire de polițe?
Este posibil ca tot aceleași persoane să fie agreate ani și ani la comisia de orar, tocmai pentru întărirea acestor grupuri de interes?
Este posibil ca nimic din devenirea firească a unui individ să nu conteze în raport cu ceea ce apreciază grupul compact din management? ( Așa cum a ajuns să nu conteze pentru C.A. nimic d.p.d.v. al criteriilor de competență în distribuția orelor în norma didactică).
E normal ca un program informatic pentru orar în care pui if-uri multe să crape!
Manipulezi groaznic, mimând optimizări de condiții egale de muncă, punându-i pe toți să își manifeste anumite opțiuni pentru corelări cu viața privată, apoi …iese , culmea, doar ce vrei tu (,,așa a făcut programul”)! Mai mult, dai vina apoi pe ,,veșnica grabă care ni se impune de sus”!
S-a ajuns să ni se spună, după o viață de muncă, ,,nu vă convine, mergeți la privat”, cu exemplificări de firme (unde, probabil, se fac abuzuri dacă e tot așa)! ,,Noi am raportat terminarea orarului!” e scuza lipsei de deschidere spre găsirea unor soluții!
Ce tupeu grozav!!!!
Ei ( și ai lor) rămân acolo, cu reguli strâmb construite în sistemul de stat – numite eventual ,,management descentralizat”- fără principii de muncă aplicate corespunzător! Să se joace veșnic cu mințile și trupurile noastre, ale tuturor- angajați, beneficiari!
Cât de ușor se pot face cercetări asupra condițiilor de muncă ale angajaților din învățământ!
Ați făcut, încrucișat cu ITM, controale, spre a urmări cum arată ambientul de lucru din școli?
•De la cum arată scaunul de la catedră (de câți ani și cu câți bani achiziționat), la numărul scaunelor/ spațiilor dedicate pauzelor de lucru, a intimității necesare la locul de muncă; •De la modul în care suntem obligați să monitorizăm abuziv elevii care nu au uniformă (știindu-se că uniforma nu este obligatorie), până la modul în care trebuie toți (profesori, elevi) să devenim Houdini în caz de evacuare rapidă, căci cartelele individualizate pot fi optimizate în acel moment doar să numere automat pe cei ce nu au reușit să scape;
• de la numărul/ distribuția spațială de toalete ale profesorilor, la numărul/ distribuția punctelor de folosire a apei potabile (degeaba există o lege care spune că obligatoriu trebuie afișat în școală, peste tot, dacă apa de la chiuvetă este potabilă);
•de la numărul și calitatea device-urilor pe cap de profesor, până la distribuția egală în instituție a resurselor curente;
•de la temperatura din clasă ( și aici distribuție inegală pe săli, recurent), la modul în care sunt amplasate instrumentele de lucru în sălile de clasă (din nou, diferit și neergonomic) etc.etc.
De aici pleacă totul!
Grija față de resursele sistemului e mică!
Obs.
Veghea (sau lipsită de veghe) asupra tuturor mijloacelor de învățământ și asupra situațiilor- de către toți: angajatori, angajați, asociații de părinți, sindicate – e la fel de importantă!
Probabil se știe acest lucru, dar soluția ,,găsită repede”- cooptarea în echipe de lucru/ decizionale a unor idivizi de paie sau care tac, pentru avantaje de toate felurile – e perdantă!
De aici pleacă răul unei societăți!
Soluția este simplă: transparentizarea maximă- obligarea oricărei instituții să pună pe site ce pune la dispoziție – pentru angajați și beneficiari! După aceste enumerări (eventual, ierarhizari), să fie dat rangul instituției!
Să existe corelații între evaluarea, plata profesorului și rangul instituției!
Asta ar însemna o nouă paradigmă!
Dacă tu hăituiești niște oameni de pică precum muștele, de nu iși mai pot ordona nici viața profesională, nici pe cea privată , iar la pachet creezi condiții favorabile de muncă doar pentru unii (exemplificând inductiv cât le e tuturor de bine/ medaliindu-i pe cei numiți), tu ai distrus, prin management, fibra statutului român!
S-a făcut asta!
Vrem sau nu să mai conteze profesorul zece ani pentru un copil?
Ce alegem noi, ,,cei mari”, să punem în cont pentru a mai conta pentru copii?
E uman să ne întrebăm, domnule ministru!