UNITER a transmis că proiectul ministerului Culturii, prin care actorii ar trebui să raporteze numărul de ore zilnic, este „un demers profund imoral”, în contextul în care în ultimii ani au fost reduse „substanțial fondurile în ultimii ani”. Uniunea Teatrală din România cere o administrație „care să înțeleagă că actul artistic se întemeiază pe libertate, responsabilitate și vocație, nu pe suspiciune, control și constrângere administrativă”.
- Amintim, actorii Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti (TNB), alături de personalul care deserveşte scena din toate sectoarele teatrului, vor organiza marţi, 10 februarie, la ora 14.30, în faţa TNB, un protest paşnic, potrivit unui comunicat de presă transmis Edupedu.
„UNITER pune sub semnul întrebării actualul proiect pilot elaborat de Ministerul Culturii, ca urmare a unei directive a Curții de Conturi, care impune normarea timpului de muncă a artiștilor și a personalului din teatrele naționale. Considerăm că proiectul nu este altceva decât un proces de birocratizare, destabilizare și devalorizare a rolului artei și artiștilor în societate, o formă de anulare a vitalității creației artistice”, potrivit UNITER.
„Demersul este și unul profund imoral, cunoscută fiind reducerea substanțială a fondurilor în ultimii ani. A reglementa în aceste condiții o pondere minimă de activități de un anumit fel, în instituții adesea lipsite de mijloace suficiente pentru a realiza spectacole, reprezintă un act de cinism”, mai spune UNITER în comunicatul de presă.
- Actorii reclamă un program pilot primit de la Ministerul Culturii, o directivă a Curții de Conturi privind evidența timpul de lucru și spun că proiectul „ucide creativitatea în cultură şi îi transformă pe artişti în «scriitori de rapoarte zilnice», iar pe directorul artistic sau pe manager – în «raportorul» nostru, al tuturor”.
Comunicatul de presă integral
„Un Om = Un Om“ – piesa din 1926 a lui Brecht – se dovedește vizionară și dureros de actuală. Când toți devenim interșanjabili într-un sistem cultural în care munca artistică nu există decât dacă este brutal normată, prezentul și viitorul comunității noastre artistice sunt puse în pericol. Jocul anihilării culturale are gravitatea unei lovituri de teatru cu efecte dezastruoase în timp. O cultură solidă este o cultură care există și prin raportarea la viitor.
UNITER pune sub semnul întrebării actualul proiect pilot elaborat de Ministerul Culturii, ca urmare a unei directive a Curții de Conturi, care impune normarea timpului de muncă a artiștilor și a personalului din teatrele naționale. Considerăm că proiectul nu este altceva decât un proces de birocratizare, destabilizare și devalorizare a rolului artei și artiștilor în societate, o formă de anulare a vitalității creației artistice. Problema Ministerului Culturii este aceea că vrea să măsoare nemăsurabilul: starea de grație, căutarea, cercetarea, îndoiala, emoția – stări care, alături de altele, toate la un loc sau separat, însoțesc și fundamentează actul creației și al interpretării artistice.
Într-un context teatral vulnerabilizat de bugete substanțial reduse, de interimate prelungite și de instabilitate crescută, actualele măsuri de organizare unitară și de evidențiere a timpului de lucru contribuie la decredibilizarea instituțiilor de spectacole și la înțelegerea lacunară a muncii artistice. Și, mai periculos, dezbină intenționat, fiind un atac împotriva unor valori și principii inalienabile. Calitatea muncii artistice nu poate să depindă de o cuantificare pe modelul eficienței imediate tocmai pentru că are specificități și particularități neîncadrabile în paradigma de normare obișnuită.
Cele 1.800 de ore, dintre care 900 de repetiții, sunt cifre care demonstrează o necunoaștere specifică a muncii artistice, o muncă în care orele propriu-zise de lucru sunt, de cele mai multe ori, greu de calculat în cifre precis stabilite.
Demersul este și unul profund imoral, cunoscută fiind reducerea substanțială a fondurilor în ultimii ani. A reglementa în aceste condiții o pondere minimă de activități de un anumit fel, în instituții adesea lipsite de mijloace suficiente pentru a realiza spectacole, reprezintă un act de cinism.
Dincolo de asta, rolul administrației culturale ar trebui să fie acela de a asigura condițiile-cadru pentru dezvoltarea culturii din România și nicidecum de a interveni în micro-managementul instituțiilor culturale, prin impunerea de formulare-tip și programări săptămânale.
Aceste Instrucțiuni – scrise parcă după textele și principiile de guvernanță economică ale lui Frederick Winslow Taylor – par textele unui spectacol regizat de un creator care a locuit într-o clădire cu multe birouri, de unde nu a mai ieșit ani de zile. Un artist care a început să urască teatrul.
Ne mai aducem aminte câte ore am rezistat închiși în case în timpul pandemiei alături de artiști și artiste care atunci ne-au salvat sufletul? A contabilizat cineva rolul social major pe care arta l-a avut și în acele momente de cumpănă?
Resimțim șocați un parfum de nostalgie a anilor ’80, când politruci care nu aveau habar de fundamentele muncii artistice încercau să o reglementeze aberant. Ba chiar mai mult, am îndrăzni să reamintim: nici măcar în perioada comunistă reglementările nu erau atât de rigide birocratic. Nu există, de fapt, niciun precedent în cultura noastră instituțională pentru reglementarea fixă a orelor de muncă pontate pe zile pentru artiști.
E momentul să alegem dacă vrem să trăim în continuare în sistemul de ridicolă normare a muncii sau să trecem la elaborarea unei legi a teatrelor (de stat și independente) în concordanță cu sistemul în care trăim și cu valorile civilizației europene din care teatrul românesc face pe deplin parte.
Atunci când în limbajul autorității, care ar trebui să fie cea dintâi apărătoare a culturii, creația și interpretarea artistică ajung să se numească „fond anual de timp de muncă”, care urmează a face obiectul „repartizării angajamentului anual de ore”, iar compartimentele teatrului devin „structuri funcționale”, putem alege între a fi răpuși de birocrație sau, din contră, a cere acelei autorități nu doar să admită, ci să înțeleagă și să acorde valoarea cuvenită specificului actului artistic.
Cerem o administrație care să recunoască, la nivel de legitimitate intrinsecă domeniului, faptul că arta nu poate fi redusă la tabele și unități orare. Cerem o administrație care să recunoască valoarea umanistă, formativă și simbolică a artei, o valoare ce nu se supune logicii producției industriale și nici rigorilor contabilizării mecanice.
Cerem urgent o administrație care să aibă încredere în artiști și în instituțiile culturale, care să respecte autonomia decizională a celor care conduc instituțiile de cultură și care să înțeleagă că actul artistic se întemeiază pe libertate, responsabilitate și vocație, nu pe suspiciune, control și constrângere administrativă. În lipsa acestei înțelegeri, orice reglementare riscă să devină nu un instrument de bună guvernare, ci un factor de descurajare, uniformizare și, în cele din urmă, de degradare a vieții culturale, a educației și a societății.
Și asta numai împreună!
Senatul – Consiliul Director UNITER
Dragos Buhagiar, scenograf, președinte
Aura Corbeanu, manager cultural, vicepreședinte
Victor Rebengiuc, actor
Marcel Iureș, actor
Marina Constantinescu, critic de teatru
Emil Boroghină, actor
Radu Afrim, regizor
George Mihăiță, actor
Vlad Zamfirescu, regizor
Virginia Mirea, actriță
Felix Alexa, regizor
Ana Ciontea, actriță
Miklos Bacs, actor
Alice Georgescu, critic de teatru
Puiu Antemir, scenograf
Doina Modola, critic de teatru
Adrian Damian, scenograf
Adi Carauleanu, actor”
Photo © Aerogondo | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Ștefan Lefter
Redacția
Matei Pop
Dan Tăpălagă și Cristian Pantazi