România se numără printre statele membre UE cu cea mai lentă implementare a Regulamentului privind inteligența artificială (AI Act), potrivit unei analize realizate de Deloitte Legal, actualizată în iulie 2026. Țara noastră este inclusă în categoria „late – partial implementers”, alături de Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Estonia și Slovacia, state care se bazează încă pe cadre legale existente, precum protecția datelor sau siguranța produselor, în lipsa unei legislații naționale de implementare a AI Act.
Conform raportului, România a propus Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) drept autoritate reziduală de supraveghere a pieței și punct unic de contact pentru AI Act, însă legislația națională de implementare nu a fost încă adoptată, iar autoritățile prevăzute la articolul 70 din regulament nu au fost formal desemnate.
Ce este AI Act-ul și de ce contează articolul 70
Regulamentul UE 2024/1689, cunoscut drept AI Act, este prima lege cuprinzătoare din lume care reglementează inteligența artificială. A intrat în vigoare în august 2024 și se aplică gradual, pe etape, până în 2027. Clasifică sistemele AI pe niveluri de risc, de la inacceptabil, categorie interzisă prin lege, până la risc minim, și impune obligații diferite producătorilor și utilizatorilor de AI în funcție de categoria în care se încadrează un sistem.
Articolul 70 din regulament le cere statelor membre să desemneze cel puțin o autoritate de notificare, care verifică organismele ce evaluează conformitatea sistemelor AI, și cel puțin o autoritate de supraveghere a pieței, cea care controlează efectiv respectarea legii și aplică sancțiuni. Aceeași autoritate de supraveghere a pieței trebuie desemnată și ca punct unic de contact, prin care Comisia Europeană și cetățenii sau companiile comunică cu statul respectiv. Termenul limită pentru această desemnare a fost 2 august 2025. România nu l-a respectat integral, ANCOM fiind doar propusă, nu și desemnată formal prin lege.
Un alt reper relevant este articolul 77, care reglementează puterile autorităților ce protejează drepturile fundamentale, precum instituțiile pentru egalitate de șanse sau protecția datelor, atunci când un sistem AI cu risc ridicat afectează drepturi fundamentale. La acest capitol, majoritatea statelor UE, inclusiv România, sunt mai aproape de conformitate, întrucât pot folosi instituții deja existente.
Trei viteze în Uniunea Europeană
Situația României contrastează cu grupul de state numite de Deloitte „frontrunners”, format din Cipru, Finlanda, Ungaria, Irlanda, Italia, Malta și Slovenia, unde cadrul de la articolul 70 este deja în vigoare, punctul unic de contact este funcțional, iar sancțiunile specifice AI Act sunt operaționale sau aproape operaționale. Un grup intermediar, mai numeros, format din state precum Germania, Franța, Polonia, Spania sau Țările de Jos, are legislație avansată, dar elemente cheie de aplicare, precum autoritățile de notificare, mecanismele de cooperare, sancțiunile sau sandboxurile de testare, nu sunt încă pe deplin funcționale.
Raportul Deloitte mai menționează propunerea de Digital Omnibus on AI, adoptată de Parlamentul European la 16 iunie 2026 și aflată în acord provizoriu cu Consiliul UE, care amână și eșalonează aplicarea obligațiilor pentru sistemele cu risc ridicat și extinde facilitățile pentru întreprinderile mici către cele cu capitalizare medie mică. Autorii analizei subliniază însă că obligațiile privind practicile interzise, transparența și modelele de inteligență artificială cu scop general rămân neschimbate și aplicabile deja acum, indiferent de întârzierile privind sistemele cu risc ridicat.
