Alexia Petrovai, studentă în anul V la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, afirmă că obligarea absolvenților de Medicină să lucreze în România nu ar rezolva problemele reale din sistem, în condițiile în care posturile sunt insuficiente, iar accesul la angajare în spitale este adesea perceput ca lipsit de transparență. Într-o postare publică, aceasta subliniază că viitorii absolvenți se pregătesc încă din facultate pentru ideea că „nu este loc pentru toți”.
„O să se rezolve problemele dacă obligăm medicii să stea în România? Spoiler alert: nu :)”, scrie studenta. Alexia Petrovai este și președinta organizației de tineret a USR.
Aceasta spune că în 2026 va fi parte din aproximativ 6.000 de absolvenți de Medicină Generală, care vor concura pe „locuri” și „posturi”, însă posturile ar fi în jur de 500 anual, iar cele din orașele mari sunt extrem de rare. „Posturile din orașele mari (unde vrem toți) sunt atât de puține, încât am putea spune că sunt zero. Nu este loc pentru toți”, afirmă ea.
Alexia Petrovai reclamă și lipsa de transparență în ocuparea posturilor, despre care spune că ar fi adesea „cu dedicație”: „Din păcate, însă, pe cât de rare sunt, pe atât de «dubios» se ocupă (…) se știe că majoritatea posturilor de la stat sunt «cu dedicație», fără să conteze că poate tu ești cel mai bun și cel mai pregătit”.
În același timp, studenta descrie problemele legate de pregătirea practică din facultate și rezidențiat, susținând că rezidenții ajung adesea „rezident de foi” și nu sunt lăsați să facă intervenții simple, ceea ce îi determină să plece în alte țări pentru experiență reală. „Așa că fugi în locuri unde medicina se face pe bune: prin Franța, prin UK, aproape oriunde, doar ca să «furi meserie». Acolo vezi ce este normal și înveți, deseori, mai mult în 6 luni decât în câțiva ani ca rezident în România”, afirmă aceasta.
- Problema a mai fost semnalată în 2022 și de președinta de la acea vreme a Societății Studenților la Medicină din București (SSMB), Ileana Spătaru: La practică, studenții de la medicină „vin să sprijine pereții”, a spus ea într-o dezbatere la Parlament – „există locuri unde nu ne bagă nimeni în seamă” (detalii aici).
Studenta mai semnalează și condițiile de muncă ale rezidenților, inclusiv veniturile și gărzile insuficient plătite: „Să mai zic și de gărzi? 4-5 gărzi pe lună, dintre care doar una este plătită (…) Asta nu este deloc ok. Atunci, măcar să nu ne mirăm când vedem știri cu medici care mor prin spitale sau își iau viața din cauza problemelor de sănătate mintală”.
Alexia Petrovai propune o serie de soluții, precum concursuri naționale transparente pentru ocuparea posturilor, creșterea numărului de posturi, plata mai bună a gărzilor, beneficii pentru cei care aleg zone deficitare și facilitarea echivalării diplomelor. „PS: Nu trebuie să obligi pe nimeni să lucreze, doar dați-le oportunitatea să o facă”, conchide aceasta.
Redăm integral postarea Alexiei Petrovai:
„O să se rezolve problemele dacă obligăm medicii să stea în România?
Spoiler alert: nu 🙂
Tocmai am terminat examenele din sesiunea asta și am avut timp să pun în notițe niște gânduri. Anul următor termin facultatea și o să fiu parte din cei aproximativ 6.000 de absolvenți de Medicină Generală din țară. La anul, toți cei 6.000 o să concurăm pe două tipuri de poziții: locuri și posturi. Posturile, cam 500 pe an, vin cu un loc de muncă la pachet, pe când locurile, cam 5.000 pe an, sunt doar pe perioada rezidențiatului. Posturile din orașele mari (unde vrem toți) sunt atât de puține, încât am putea spune că sunt zero.
Nu este loc pentru toți.
Facultatea ne pregătește mental din anul I cu ideea că nu este loc pentru toți. Apar discuții între colegi: unii învață franceză (ca mine), alții germană, nu pentru că vor să plece, ci pentru că vor să aibă o plasă de siguranță. Nu am întâlnit niciun rezident care să nu-și dorească un loc de muncă în spitalul în care și-a făcut rezidențiatul.
Din păcate, însă, pe cât de rare sunt, pe atât de „dubios” se ocupă. Se înscriu doar câteva persoane, câteodată doar una, pentru că se știe că majoritatea posturilor de la stat sunt „cu dedicație”, fără să conteze că poate tu ești cel mai bun și cel mai pregătit.
Nu o dată, o singură persoană care a candidat pe un post a ajuns pe locul 2, pentru că posturile sunt „păstrate” pentru pile, iar „piloșii” primesc ponturi.
Atunci, care îți sunt opțiunile?
- Pleci din țară
- Pleci în privat (multă baftă să te bage cineva în seamă)
- Casier la Kaufland, cu diplomă
Calitatea educației în România
Nu zic că stăm rău. Tot timpul se poate și mai rău 🙂
Eu, la Cluj, am o experiență, per total, decentă. Sunt două tipuri de profesori: cei excepționali și cei care mai mult te încurcă. Dacă sunt colegi care citesc asta, știți voi la cine mă refer…
Adevărul este, însă, că nu facem destulă practică, iar cea puțină se face cu multă înghesuială, fără vestiare și cu foarte mult sprijinit de pereți, de pe vremea lui Dej.
Problema mai mare este tipul de educație pe care o primești ca rezident. După 3-6 ani ajungi „rezident de foi”, iar în ultimul an nu poți să faci nicio intervenție simplă singur, pentru că în 95% din cazuri nu ți se dă voie. Garda veche îți taie aripile, ca nu cumva să înveți și tu și să le iei din pacienți. Așa că fugi în locuri unde medicina se face pe bune: prin Franța, prin UK, aproape oriunde, doar ca să „furi meserie”. Acolo vezi ce este normal și înveți, deseori, mai mult în 6 luni decât în câțiva ani ca rezident în România.
Dacă faci greșeala să te întorci, sistemul te blochează. Diplomele durează prea mult să fie echivalate, iar intrarea în spitalele publice este practic imposibilă, deși pregătirea ta i-ar putea ajuta pe toți.
După ce te-ai plimbat să muncești prin lume, ai peste 30 de ani, vrei o anumită stabilitate și o familie. Deja nu prea îți mai permiți să te lupți cu o țară care constant te respinge. Astfel, ori rămâi afară, ori pleci iar. Uneori mai dai un telefon acasă la colegi și te minunezi de ce Cernobîl de infecții nosocomiale s-a mai găsit printr-un spital din fundul României. Frustrarea este inevitabilă, pentru că tu voiai să rămâi acasă să schimbi ceva, însă restul societății ți-a dat o palmă și ți-a zis că nu are nevoie de tine.
Am tot auzit că învățământul este gratuit. Well, nu chiar.
Aproape totul se plătește în facultate: de la halate, cărți, costume de clinică, stetoscop, workshop-uri, congrese, până la absențe, asta în timp ce tragi să rămâi la buget, pentru că facultatea costă 10.000-15.000 de lei pe an. Este justificat? Din punctul meu de vedere, nu.
În rezidențiat muncești cot la cot cu toată lumea. Este un job full-time, cu responsabilități, și mult prea des se stă peste program. Deja nu mai ești „student”, ești doctor. Iar banii sunt departe de a fi mulți: salariul este, în medie, cam 3.500-6.000 lei net/lună, bani pe care mulți colegi de-ai mei îi fac în alte domenii de la 21-23 de ani. Uneori este atât de rău, încât sunt rezidenți care își iau un al doilea job ca să se întrețină.
Să mai zic și de gărzi? 4-5 gărzi pe lună, dintre care doar una este plătită, că, mna, așa este contractul. Asta nu este deloc ok. Atunci, măcar să nu ne mirăm când vedem știri cu medici care mor prin spitale sau își iau viața din cauza problemelor de sănătate mintală.
V-am umplut de problemele din sistem. Însă hai să vorbim și dintr-o perspectivă mai pozitivă. Pentru că adevărul este că medicina s-a îmbunătățit constant. Greu, dar progresul există. Sunt prea mulți medici eroi care, singuri, au schimbat total spitalele unde lucrau, deseori din banii proprii. În fața lor mă înclin.
Care sunt soluțiile pe care le văd eu?
- Concursuri naționale de ocupare a posturilor, anunțate pe site-ul oficial al Ministerului Sănătății
- Creșterea numărului de posturi și, posibil, scăderea numărului de studenți la Medicină (nu ar trebui să fie un business, ci să pregătești atâția pe câți ai resurse)
- Plătirea gărzilor mai bine și pe grade de dificultate. Un medic rezident nu trebuie să fie aproape de a face foame în fiecare lună
- Facilitarea echivalării diplomelor și a supraspecializărilor făcute în afară
- Beneficii pentru cei ce aleg să profeseze în deșerturi medicale (salariale, profesionale)
- Trimiterea voită și organizată a rezidenților în stagii în afară și în hub-uri de cercetare, finanțată de spitale, și recompensarea celor care o fac
- Posibilitatea de a fi rezident și într-un spital privat
Este un subiect complex și nu se pot rezolva toate dintr-o singură lege sau declarație politică. Ce cred eu că este important să ne amintim este că marea majoritate a doctorilor intră în sistem ca să facă un bine și ei, de la noi/voi, merită măcar un pic de empatie și o ureche care să asculte perspectiva din interior.
PS: Nu trebuie să obligi pe nimeni să lucreze, doar dați-le oportunitatea să o facă”.
Context: dezbatere deschisă de premier și susținută de rectori UMF
Declarațiile premierului Ilie Bolojan, potrivit cărora absolvenții de Medicină la buget și medicii care au făcut rezidențiat plătit de stat ar trebui să aibă obligația de a lucra câțiva ani în România, au generat reacții în mediul academic și medical.
- Ministrul Sănătății spune că, în acest moment, la nivelul ministerului nu există niciun proiect legislativ sau grup de lucru care să pregătească o reglementare privind obligativitatea absolvenților de Medicină sau a medicilor rezidenți de a lucra o perioadă în România. Oficialul a subliniat într-o declarație pentru Euronews România că profesia de medic este reglementată la nivelul Uniunii Europene, iar mobilitatea personalului medical este garantată prin legislația europeană.
În declarații exclusive pentru Edupedu.ro, rectorul UMFST Târgu Mureș, Leonard Azamfirei, a declarat că o astfel de obligativitate ar putea fi implementată printr-un „contract de angajament de serviciu” semnat la intrarea în rezidențiat, cu o bază juridică solidă și cu posibilitatea unei clauze de tip „pay-back”.
La rândul său, rectorul UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Anca Buzoianu, a susținut că ideea este „legitimă” și „merită discutată serios”, cu reguli clare și aplicabile.
Dezbaterea are loc pe fondul unui deficit de medici în sistemul public, în special în medicina de familie și în zonele rurale, dar și în contextul datelor care arată că, în 2024, peste 90% dintre medici lucrau în orașe, în timp ce România se află pe primul loc între țările OCDE la numărul de absolvenți de Medicină.
Pe de altă parte, Liga Studenților din Iași a criticat propunerea, calificând-o drept o „legare de glie” și susținând că soluția la deficitul de personal medical nu este constrângerea, ci stimulente precum deduceri fiscale, sporuri, prime de instalare și locuințe de serviciu. Organizația a invocat și argumente constituționale privind libertatea profesiei și libertatea de mișcare.
O poziție similară a fost exprimată și de Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenți (SMMR), care a transmis că retenția personalului medical trebuie realizată prin motivație și investiții în condițiile de muncă, nu prin măsuri coercitive.
Redacția
Laura Cononenco
