Inspectoratul Școlar Galați a trimis luni, 27 aprilie, o adresă către 18 școli și licee din județ și le-a solicitat acestora ca până marți, 28 aprilie, ora 16, să trimită mai multe documente, potrivit unui adrese consultate de Edupedu.ro. Printre documentele cerute se află și sentințele judecătorești definitive, foia de prezență, decizia gradației de merit, decizia pentru dirigenție.
Amintim că Ministerul Educației a declanșat o serie de controale de audit intern ad-hoc în mai multe inspectorate școlare din țară, într-o acțiune amplă care vizează modul în care sunt gestionate fondurile publice, litigiile și mecanismele de control intern, potrivit documentelor obținute de Edupedu. Sursele Edupedu au arătat că printre județele vizate se află Alba, Argeș, Buzău, Bacău, Hunedoara, Mureș, Neamț și Sălaj.
„Având în vedere misiunea de audit public intern ad-hoc, care se desfăşoară de către Ministerul Educatiei și Cercetării în perioada 21.04-08.05.2026, având ca temă: “Evaluarea sistemului de management și control instituit la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Galaţi pentru aparatul propriu al inspectoratului școlar, unitățile conexe și unitățile de învăţământ din judeţul Galaţi”, vă solicităm următoarele documente:
1. Sentința/sentințele judecătorești definitive și irevocabile;
2. Mod de calcul debit principal (inflație și dobândă);
3. Decizie PCO, unde este cazul;
4. Raport REVISAL și CIM PCO + normă de bază;
5. Foaie de prezență;
6. Decizia gradației de merit, unde este cazul;
7. Decizia pentru dirigenție, unde este cazul”, se arată în documentul consultat de Edupedu.ro.
Unitățile de învățământ din Galați trebuie să aducă documentele de mai sus până marți, 28 aprilie, ora 16.
Documentul Inspectoratului Școlar poate fi consultat mai jos:
Citește și:
SURSE Toate școlile din județul Argeș, obligate să trimită de azi pe azi, în doar 3 ore, toate datele cu sumele recalculate pentru sporul de condiții periculoase, la cererea Inspectoratului Școlar Argeș aflat în plin audit al Ministerului Educației
Alexa Stănescu
Redacția
Mihai Peticilă
5 comments
Ce se observă tot mai des în aceste controale este apariția unui mecanism administrativ în care auditorii interni ajung să funcționeze într-un adevărat „foc încrucișat” instituțional.
Auditori dintr-un județ verifică alte județe, formulează FIAP-uri, stabilesc măsuri, iar apoi alte echipe de audit trebuie să verifice implementarea măsurilor și să aducă „neregularitățile la zi”, astfel încât ceea ce ieri era considerat corect să devină astăzi problemă administrativă.
Se creează astfel un cerc birocratic aproape perfect: un control generează alte controale,
o constatare generează alte raportări,
o interpretare administrativă generează alte obligații administrative.
Iar în final, sistemul riscă să consume mai multă energie pentru a administra hârtii despre probleme decât pentru a rezolva efectiv problemele.
Paradoxul este că auditorii ajung, fără voia lor, să lucreze unii pentru alții și apoi contra, într-un mecanism care se autoalimentează permanent.
Succes, colegi auditori, în această luptă administrativă în care fiecare control produce materia primă pentru următorul control. Uneori ai impresia că nu mai audităm sistemul… ci audităm auditul.
În contextul controalelor recente declanșate în sistemul de educație, o problemă de fond începe să iasă la suprafață: extinderea nejustificată a auditului public intern în zona activității juridice propriu-zise.
Documente analizate la nivelul inspectoratelor școlare arată că auditorii interni formulează aprecieri privind conținutul întâmpinărilor, strategia procesuală, invocarea excepțiilor și chiar oportunitatea exercitării căilor de atac. Cu alte cuvinte, auditul nu se mai limitează la verificarea legalității și regularității operațiunilor administrative, ci intră direct în „laboratorul” apărării juridice.
Această abordare ridică serioase probleme de legalitate.
Potrivit Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, misiunea auditului vizează evaluarea sistemelor de management și control intern, nu analiza fondului strategiilor juridice sau a opțiunilor procesuale. Activitatea consilierului juridic este una specifică, reglementată distinct prin Legea nr. 514/2003, și se desfășoară în baza principiului independenței profesionale.
A aprecia dacă o excepție a fost sau nu corect invocată, dacă o întâmpinare este „suficient de solidă” sau dacă o cale de atac trebuia exercitată reprezintă, în esență, o evaluare de specialitate juridică. Or, aceasta nu intră în competența auditului intern, ci ține exclusiv de responsabilitatea și autonomia profesională a consilierului juridic.
Mai mult, o astfel de practică riscă să creeze un precedent periculos: transformarea auditului într-un „supervizor” al apărărilor în instanță. Într-un sistem în care soluțiile judiciare sunt deja validate de instanțe independente, introducerea unui filtru administrativ asupra strategiei de apărare nu doar că este nelegală, dar afectează echilibrul instituțional.
În mod corect, auditul poate verifica dacă:
* instituția a fost reprezentată legal,
* au fost respectate procedurile interne,
* au fost gestionate corespunzător riscurile juridice.
Dar nu poate și nu trebuie să stabilească „cum trebuia apărată cauza”.
În consecință, astfel de aprecieri nu pot constitui constatări de audit în sensul legii. Ele rămân simple opinii, fără relevanță juridică în cadrul misiunii de audit public intern.
Pe scurt, auditul poate verifica dacă ai intrat în teren. Dar nu poate dicta cum joci meciul. Iar în justiție, strategia nu se face în rapoarte de audit, ci în fața instanței.
Auditul „rescrie” hotărârile judecătorești
O nouă idee apărută în controalele din educație: sporul pentru condiții vătămătoare ar trebui recalculat în funcție de timpul efectiv lucrat în astfel de condiții.
Sună tehnic. Este, de fapt, greșit juridic.
O hotărâre judecătorească definitivă nu se ajustează administrativ. Se execută exact așa cum a fost pronunțată. Dacă instanța a dispus acordarea unui spor de 15% la salariul de bază, acel drept nu poate fi fragmentat ulterior pe „ore de birou” sau reinterpretat prin formule inventate în rapoarte de audit.
Confuzia este simplă: una este stabilirea inițială a sporului, alta este executarea unei sentințe. În faza executării nu mai recalculăm, nu mai reinterpretăm și nu mai „corectăm” ceea ce instanța a stabilit deja.
Prin introducerea criteriului „timp efectiv lucrat”, auditul adaugă, în realitate, o condiție care nu există în hotărâre. Cu alte cuvinte, nu verifică executarea, ci modifică titlul executoriu.
Iar asta nu este atribuția auditului.
Consecința? Litigii noi, executări silite și costuri mai mari pentru buget. Economie pe hârtie, pierdere în realitate.
Pe scurt: hotărârile judecătorești nu se recalculează. Se execută.
Restul este… improvizație administrativă.
Juristul a ajuns sclavul tuturor din sistem! Aloooo, este cel mai mare ABUZ pe care această instituție, MEC, îl face asupra unei categorii de salariați din sistem. Cum este posibil fizic și psihologic ca un singur angajat să fie OBLIGAT să muncească pentru zeci sau, în unele județe, chiar sute de persoane juridice, așa cum este obligat juristul, deși el are contract de muncă doar cu ISJ?…. Păi, eu zic să le facă ministerul pe toate! SUCCES
MEC e în stare să cheltuie bani publici fără număr pentru a da vina pe directori și juriști.
Nu mai vrea nimeni director în atare condiții.