VIDEO Recomandări de lectură de la profesorii de la Facultatea de Litere din București. Mircea Vasilescu, despre „Jurnal” de Paul Cornea: Am trăit până de curând cu senzația că îl cunosc. Oricând poți lua totul de la început

Profesorul universitar Mircea Vasilescu este primul invitat al noii serii de recomandări săptămânale de lectură lansate de Facultatea de Litere a Universității din București (FL-UB), pe canalul său de YouTube. În intervenția sa, acesta propune „Jurnalul” lui Paul Cornea și vorbește despre redescoperirea unei figuri emblematice a școlii literare românești.

Vasilescu a fost studentul și doctorandul lui Paul Cornea, pe care l-a cunoscut personal timp de mai multe decenii. Cu toate acestea, spune că lectura jurnalului i-a schimbat perspectiva: „Am trăit până de curând cu senzația că îl cunosc. Se vede treaba că nu l-am cunoscut destul”. El subliniază că volumul poate fi citit ca o confesiune întinsă pe mai multe decenii, dar și ca o istorie subiectivă a epocilor traversate de autor, incluzând reflecții personale, impresii despre muzică și notații de viață cotidiană.

Pentru Vasilescu, care este și directorul departamentului de studii literare din facultate, jurnalul funcționează și ca exemplu de text polifonic, deschis mai multor interpretări – o demonstrație a ceea ce, spune el, ar trebui să învețe orice student la Litere: „Uite că oricând se poate reciti și se poate lua totul de la început. De asta e bună Facultatea de Litere”. VIDEO – mai jos în articol.

Comentariul profesorului universitar Mircea Vasilescu, integral:

„Paul Cornea a fost profesor la Facultatea de Litere, a fost și decan la un moment dat, dar pentru mine este și a rămas profesorul cu care mi-am dat lucrarea de licență, care mi-a coordonat teza de doctorat și cu care am tot vorbit, am povestit zeci de ani, de prin 1982 încoace. Sigur că i-am citit cărțile. Are, de exemplu, o carte foarte importantă – «Originile romantismului românesc». Mai are o carte care se cheamă «Introducere în teoria lecturii» și la vremea când a apărut, după părerea mea, cred că era cea mai bună sinteză pe această temă. Nu din România, ci de peste tot. Asta e părerea mea. A scris și altele. A fost istoric literar. Mai târziu, în ultimele decenii de viață, a scris cărți care se îndreaptă mai degrabă spre teoria literară, spre hermeneutică. A acoperit și literatură comparată, deci un spațiu foarte larg.

În aceste condiții, am trăit până de curând cu senzația că îl cunosc sau măcar pot spune că îl cunosc. Și nu numai eu – și alții. El a fost profesorul nostru, al multor studenți. Am colegi de generație care și ei, sunt convins, au crezut că îl cunosc. Îl cunoșteam pe domnul profesor. Iată că nu; de curând a apărut această carte, «Jurnal». Se vede treaba că nu l-am cunoscut destul. Acest jurnal acoperă decenii întregi. Primele însemnări sunt de când era copil. Și a tot însemnat și a tot notat, până în ultimii ani de viață. Așa că m-am apucat să citesc «Jurnalul». Domnul profesor Paul Cornea spune așa: «ceea ce voiesc e să mă pot apleca asupra lumii care ne umple cu zarva și forfota ei încăperile sufletului, reinventându-mi în fiecare clipă felul de a privi obiectele și de a le rosti sensul secret și inalterabil».

«Jurnalul acesta e substitutul romanului pe care n-am timp să-l scriu și al versurilor pe care n-am harul să le fac». Cum se citește jurnalul? Eu l-am citit, pe de o parte, ca pe un fel de istorie – sigur subiectivă – a acestor decenii și a vremurilor prin care a trecut și prin care am trecut și în bună parte, deși sunt mult mai tânăr, desigur. Poate fi citit ca pe o lungă confesiune – și așa se poate. Poate fi citit și în alt fel: identificăm aici gusturile, preferințele profesorului, redescoperim pasiunea lui pentru muzică, de pildă. Nu numai că se ducea la concerte, dar își nota despre ele impresii foarte interesante – și așa se poate citi. Pe de altă parte, ne îndeamnă să-l citim ca pe un roman pe care n-a avut timp să-l scrie sau în locul versurilor pentru care considera că n-are har.

Iată în câte feluri se poate citi o carte și se poate și reciti o carte. Pe scurt, cam asta se întâmplă la Facultatea de Litere. Cine vine la Facultatea de Litere învață să citească în mai multe feluri, în foarte multe feluri, tot felul de texte și tot felul de cărți. Eu am crezut până de curând că am citit bine ce am citit și că l-am citit chiar și pe domn, maestrul meu, profesorul Paul Cornea. Uite că oricând se poate reciti și se poate lua totul de la început. De asta e bună Facultatea de Litere”.