Nici bine nu s-a răcit receptarea studiului despre rezultatele globale ale testării PISA 2025 cu atenția îndreptată spre cele românești, că au început să se înroșească neputincios tastele comentatorilor, avizați sau amatori, încercând scuze sau acuze, dând-o când în politic, când în social, când în fatalism.
Se clamează „Împăratul e gol!”, se blamează starea precarissimă a învățământului românesc de la origine (Scrisoarea lui Neacșu?) și până în eternul, imobilul prezent. Îmi aduc aminte de o distinsă ministră a Educației din anii 2000 care, confruntată fiind cu punctajele pe discipline ale României, a încercat să schimbe regulile jocului, valabile pe tot mapamondul, și să-i tragă un algoritm original, punând în lumină doar doar rezultatele liceelor și școlilor de frunte. Or asta nu se poate. A spus-o și OCDE, care a descalificat atunci România, astfel că țara noastră apare fără rezultate în acel an, deși testarea fusese derulată, iar elevii fuseseră evaluați.
Am început comentariul meu în notă pamfletară. Dar cifrele și procentele spun, ca întotdeauna, totul. Și situarea României la coada penibilă a clasamentului din UE, și analfabetismul funcțional depășind cotele precedente. Iar dacă mai adăugăm și statisticile despre absenteism și abandon școlar avem a face cu o oglindă pe care putem să o așezăm de-a lungul și de-a latul, ea tot va reflecta realitatea: finanțarea precară, resursa umană în devălmășie, confortul culturii video, lehamitea și oboseala de sistem.
Revin asupra maladiei endemice numită analfabetism funcțional, din care „ciupim” fără voie chiar și noi, ăștia culții. La școala noastră urmărim lectura veritabil profundă a textelor literare și non literare, încercând permanent să depășim capcana lecturii la suprafață, a înțelegerii textului, conexiunilor culturale, gândirii critice, discernământului. Dar îmi aduc aminte de atâtea și atâtea situații când eu, personal, nu citesc o factură până la capăt și nu răsfoiesc măcar vreodată un manual de utilizare a vreunui articol electrocasnic. În afară de toți factorii pe care îi va enumera și comenta lumea până ce se va plictisi și va trece la altă dezbatere de tipul croissant sau merdenea, un germene de superficialitate și ușurătate e și în noi, cei care citim romane-fluviu, dar nu ne obosim să citim, darămite să înțelegem o factură, un contract, o notă de subsol.
Am parcurs studiul cu analiza rezoltatelor PISA, am încercat, de data asta funcțional, să înțeleg clasamentele și procentele. Sunt multe de zis și se va zice. Dar cum uneori un simplu procent sau cifră sunt mai grăitoare din varii motive, rezultatele Chinei rup șabloanele despre armatele de furnicuțe care constituie populația școlară chineză. Ei bine, armatele de furnicuțe citesc și înțeleg mai bine decât multe țări civilizate. O fi ordin de partid sau respectul secular cu care China tratează educația?
____________
Despre autor: Dana Papadima este director educațional și membru al boardului executiv al Avenor College. Absolventă a Facultății de Litere a Universității din București, a predat în învățământul primar, a lucrat ca cercetător în lingvistică și ca lector universitar, iar din 1995 a coordonat programe editoriale și proiecte de carte didactică la Humanitas și Humanitas Educațional. La Avenor a fost, de-a lungul anilor, profesor de limba română, coordonator de gimnaziu și director educațional.
Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.