Proiectul de programă pentru disciplina Limba și literatura română – clasa a IX-a, care a stârnit deja critici cu privire la conținuturile literare recomandate și modalitatea de abordare a acestora, se remarcă prin faptul că nu face absolut nicio mențiune cu privire la inteligența artificială. Această lipsă devine cu atât mai vizibilă cu cât AI este abordată, chiar „imperativ” în unele cazuri, în mare parte dintre disciplinele centrale din planurile-cadru pentru liceu. La Limba și literatura română, însă, AI lipsește cu desăvârșire, deși, potrivit unei foarte recente analize a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare, AI este descrisă drept o realitate și o sursă de transformare peste care curriculumurile școlare nu mai pot trece – iar exemplul oferit este cel al scrierii.
Scrierea este o competență folosită la aproape toate disciplinele școlare, dar este parte a uneia dintre cele trei „competențe-cheie” pe care Limba și literatura română urmărește să le dezvolte în mod definitoriu, conform proiectului de programă pentru Limba și literatura română – trunchiul comun, clasa a IX-a. Acesta menționează:
- „Limba și literatura română contribuie la Profilul de formare a absolventului de liceu prin dezvoltarea, în principal, a următoarelor trei competențe-cheie: (1) competența de citire, scriere și înțelegere a mesajului, (2) competența de sensibilizare și de exprimare culturală, respectiv (3) competența personală, socială și a învăța să înveți”.
Același document menționează că disciplina contribuie la dezvoltarea competențelor digitale (în cadrul relației cu Profilul absolventului), însă toate elementele de utilizare a instrumentelor digitale sunt primare, precum consultarea unor surse online sau conceperea unor e-mailuri. Mai precis, proiectul prevede activități precum:
- „crearea unei prezentări multimedia, sub forma unui produs digital (poster, material video etc.), pentru a expune propria interpretare a unui tip de text studiat”
- „realizarea unui colaj tematic/portofoliu (digital sau pe suport fizic) care surprinde principalele idei, valori, credințe ale unei epoci literare/culturale prin includerea unor imagini și citate”
- „consultarea variantelor digitale ale unor dicționare, pentru monitorizarea propriei exprimări, în scopul însușirii normei academice”
- „stabilirea etimologiei unor cuvinte, în funcție de tipul de împrumut lexical (vechi sau neologic), prin recurs la dicționare, consultate în variantă clasică sau digitală”
- „redactarea unei postări dintr-un jurnal digital, urmărind coeziunea și coerența textului”
- „Elevii vor fi îndrumați de profesor să apeleze, în documentare, la surse istorice, literare și multimedia pe care le vor analiza și le vor prelua critic (volume, texte de critică și de istorie literară, articole disponibile în mediul online, imagini, clipuri video etc.) și să folosească tehnici de citare conform normelor”
- „elaborarea unui răspuns critic sub forma unui e-mail”
Altfel spus, sunt „dezvoltate”, teoretic, elemente predate în bună măsură încă din gimnaziu sau chiar școala primară (redactarea unui e-mail, consultarea unor surse online) și pe care, în cea mai mare parte, elevii le fac în mod curent înaintea perioadei de liceu.
Iar proiectul de programă a atras atenția, de la bun început, prin conținuturile legate de resursele literare folosite – vezi aici, aici sau aici.
AI și competențele de scriere: ce e esențial pentru alții lipsește în proiectul de programă la Limba și literatura română
Lipsește, însă, orice fel de abordare a acestei discipline prin prisma modalității de aborsare a învățării, mai ales în ceea ce privește emergența inteligenței artificiale, despre care OCDE arată, într-o recentă analiză, că produce transformări fundamentale în acumularea de competențe, dar și în ceea ce privește competențele care îi sunt necesare omului, atât în viața și dezvoltarea personală, cât și în câmpul muncii. Iar punctul de plecare este Scrierea, competență de bază afectată în mod fundamental de instrumentele IA actuale – și care este bifată doar ca mențiune în proiectul de programă pentru Limba și literatura română în prima clasă de liceu.
Analiza despre „Evoluția capacităților AI și curriculumul școlar: Implicații emergente și un studiu de caz despre Scriere”, semnată de expertul OCDE în educație Marc Fuster Rabella, pleacă de la un recent articol Financial Times, „Devenim o societate post-alfabetizată”, pentru a argumenta că schimbările produse de AI în ansamblul competențelor acumulate în școală – dar cu accent pe Scriere, în cazul de față – sunt fundamentale.
Potrivit sursei citate, toate strategiile de învățare care includ elemente de scriere au, în prezent, alternative susținute de AI – inclusiv strategii ce afectează și celelalte competențe vizate în cazul disciplinei Limba și literatura română, precum competența de sensibilizare / exprimare culturală sau cea de a învăța să înveți.
Strategii de învățare care implică scrierea și care au în prezent alternative susținute de AI, conform analizei OCDE:
- Sumarizarea
- Cartografierea
- Desenul
- Imaginea unor scenarii sau gânduri
- Autotestarea
- Autoexplicarea
- Cum să-i înveți pe alții
- Punerea în aplicare a unor concepte
Aceeași analiză prezintă toate funcționalitățile unuia dintre instrumentele majore de AI, ChatGPT, care sunt relevante pentru scriere și care sunt larg folosite la ora actuală, inclusiv în școli:
- Producerea de texte complete în diverse forme – eseu, poveste, raport, dialog etc..
- Dezvoltarea de conținuturi (sugestie de teme și resurse, sumarizare, culegere de informații)
- Căutare
- Modificarea textelor în funcție de dificultate, ton folosit, grad de formalitate
- Feedback și revizuire
- Răspunsuri la întrebări
- Traduceri și generare de tipuri de frază
- Sprijin pentru vocabular și gramatică
- Parafrază/sumar
De aici, fără să exprime o opinie categorică referitoare la importanța introducerii elementelor AI în școli sau în conținuturi asociate Scrierii, analiza OCDE descrie cum inteligența artificială produce un cutremur în formarea, structura și nevoia competențelor – cu studiu de caz Scriere. În acest sens, documentul prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje ale folosirii AI în cazul Scrierii, ca parte a curriculumului școlar, începând de la clase mici (echivalentul primelor clase de gimnaziu în România, conform unui exemplu oferit).
Oportunități:
- Eliminarea transcrierilor – care permite elevilor să se concentreze mai mult pe discursuri, pe îmbunătățirea scriiturii, în general pe conținuturi scrise mai solide. Este folosită, aici, o comparație cu folosirea aparatelor de calcul la Matematică, ce permite elevilor să se concentreze mai puțin pe calcule simple și mai mult pe a găsi modalități de a soluționa probleme.
- Asistență în formularea textelor – de la stabilirea unor obiective în scrierea acestora la generarea de idei sau structură, livrare de feedback sau dezvoltarea competenței de autoreglementare a elevilor.
- Dacă instrumente AI preiau sarcini de bază precum transcrierea, elevul se poate concentra pe planificarea, structurarea sau regândirea conținuturilor – ei pot să „funcționeze mai rapid”.
În același timp, sunt prezentate trei posibile riscuri asociate folosirii AI în acest domeniu, fapt pentru care este necesar un echilibru în abordarea acestor lucruri la clasă.
Posibile probleme:
- AI poate introduce noi obiective de învățare, ce pot să determine decalaje în performanța elevilor și să-i deturneze de la obiectivele lor, ceea ce anulează avantajele aduse de transcriere sau alte beneficii
- Dependența de AI pentru scriere poate să submineze capacitatea studentului de a se angaja mai profund și critic în relație cu diversele conținuturi, ceea ce afectează cunoștințele reținute și înțelegerea lor
- O dependență prea mare de folosirea AI ca asistent pentru scriere poate să afecteze dezvoltarea altor competențe, precum citirea.
Din toate acestea, arată analiza, apar noi necesități curriculare: ce fel de cunoștințe sunt necesare dincolo de obiectivele curriculare tradiționale? Potrivit sursei citate, apar nevoi precum aceea ca elevii să poată să interacționeze în mod relevant cu AI – de exemplu, să cunoască metode potrivite pentru a determina răspunsuri adecvate din partea programelor de acest fel.
Iar aici se pune, deja, problema alfabetizării în domeniul AI, ce vizează formarea tuturor competențelor afectate de aceste tehnologii și care presupune:
- Cunoștințe despre folosirea AI – să știi când e folosit AI, cum să găsești și să interpretezi rezultate AI, să evaluezi relevanța, acuratețea sau gradul de părtinire
- Crearea cu ajutorul AI – să colaborezi cu AI pentru a discuta idei, elabora proiecte, transforma sau rafina conținuturi
- Administrarea AI – să decizi când și de ce să folosești AI
- Dezvoltarea de AI – să știi cum funcționează AI, să explorezi date, modele și să evaluezi impactul asupra societății prin activități aplicate