Arta reformei prin amputare sau când bisturiul contabilității ține loc de viziune / Profesorul anonim

288 de vizualizări
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Să reduci întreaga filosofie de guvernare la un simplu bisturiu și să te autoproclami marele chirurg reformator al administrației publice este, fără îndoială, cea mai comodă formă de viziune politică. În noul ghid de bune practici al austerității supreme, Ilie Bolojan pare că a descoperit piatra filosofală a administrației: amputarea veniturilor. Cu cât tai mai repede și mai adânc, cu atât ești considerat un lider mai curajos. Iar dacă profesorii sau angajații din sistemul public resimt din plin efectele acestei reduceri drastice, înseamnă că medicina contabilă își face datoria de minune.

Există însă o eroare fundamentală de logică în tot acest entuziasm al scăderilor: a tăia nu înseamnă a reforma. Să elimini din cifre pe o hârtie poate oricine are o minimă îndemânare contabilă; să construiești ceva funcțional, eficient și sustenabil în loc necesită însă o viziune care depășește cu mult nivelul unui tabel Excel.

Eficiența prin minus: Matematica redistribuirii sărăciei

Limbajul austerității a fost ridicat în ultimul timp la rang de mare virtute managerială. În această paradigmă fascinantă, logica este de o simplitate dezarmantă: dacă veniturile scad, înseamnă că sistemul automat se eficientizează. Iar dacă de la profesori se poate lua fără ezitare, de la unități și structuri greoaie lucrurile stau exact pe dos — acolo schemele rămân intacte, iar cifrele mari nu se ating.

Economiile realizate pe seama veniturilor profesorilor sunt prezentate triumfalist drept mari victorii de etapă în lupta cu risipa. În tot acest timp, adevăratele găuri negre ale administrației sunt ocolite cu grijă și eleganță. Se confundă deliberat diminuarea veniturilor cu procesul complex de modernizare instituțională, deși adevărata reformă presupune debirocratizare, digitalizare reală, simplificarea procedurilor și optimizarea fluxurilor de lucru.

Succesul unei guvernări nu ar trebui să se evalueze prin cât de mult s-a reușit redistribuirea sărăciei sau prin mulțumirea contabilă de la final de trimestru, ci prin calitatea și valoarea adăugată a serviciilor publice puse la dispoziția cetățeanului.

Motorul fără piese nu rulează mai repede

A confunda amputarea bugetară cu reforma este ca și cum ai încerca să îmbunătățești performanța unei mașini scoțându-i piese din motor și sperând că va rula mai rapid doar pentru că a devenit mai ușoară. Sistemul educațional și administrația publică au nevoie de o regândire din temelii a modului în care funcționează, nu doar de o curațenie contabilă prin eliminare de venituri.

Câtă vreme chirurgia bugetară se oprește doar la tăieri de salarii și venituri fără a pune nimic durabil în loc, așa-zisul reformator nu face altceva decât să administreze penuria. Iar când singura unealtă din trusă este lama reducerilor, orice problemă a statului ajunge inevitabil să arate ca o cheltuială ce trebuie pur și simplu eliminată.

___

Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro care încurajează și sprijină profesorii să-și facă cunoscute opiniile. Vrei ca gândurile tale să ajungă la ceilalți profesori, la părinți, elevi și decidenți? Trimite pe adresa redactie@edupedu.ro textul prin care vrei să semnalezi problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *