Ministerul Finanțelor a pus în transparență un proiect de lege privind relansarea economică și modificarea unor acte normative în domeniul fiscal-bugetar (Lege privind instituirea unor măsuri de relansare economică, creștere a investițiilor productive și a competitivității, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul fiscal – bugetar). În cadrul acestui proiect, Articolul XIII modifică modul de finanțare al Planului Național de Cercetare-Dezvoltare și Inovare (PNCDI), principalul instrument prin care sunt finanțate proiectele de cercetare din România. Modificarile propuse pot avea consecințe majore, nu doar administrative, ci și strategice, la nivel european.
Până în prezent, legea prevedea explicit că cercetarea din România (prin Planul Național) se
programează exclusiv în sistem multianual. Acest principiu al programării multianuale reprezintă un angajament asumat de România la nivel european, inclusiv prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Comisia Europeană a solicitat în mod expres asigurarea unei finanțări multianuale și predictibile pentru sistemul de cercetare, aceeași recomandare fiind făcută și de OCDE în avizul formal favorabil primit de România (în 2025) pentru componenta de cercetare.
Cerința Comisiei Europene este reflectată în jaloane pe care România trebuie să le îndeplinească prin PNRR.
Noua formulare elimină obligativitatea finanțării multianuale și introduce posibilitatea ca Planul Național să fie finanțat anual sau multianual. Practic, Planul poate deveni un instrument de finanțare strict anual, dependent integral de bugetul aprobat pentru fiecare an, fără ca acesta să mai țină seama de o estimare multianuală prealabilă, eliminând astfel predictibilitatea.
Această lege ar putea afecta angajamentele României față de UE și OCDE:
- Jaloanele PNRR. Această schimbare poate intra în contradicție cu angajamentele asumate prin PNRR privind stabilitatea și predictibilitatea finanțării cercetării, în special cu ținta 271, o recomandare a Comisiei Europene prin raportul de țară PSF fiind asigurarea unei finanțări doar multianuală pentru cercetare. În contextul monitorizării continue a reformelor, o asemenea modificare poate genera semne de întrebare privind îndeplinirea și menținerea jaloanelor asumate și poate crea vulnerabilități în raportarea către Comisia Europeană.
- OCDE. În același timp, România se află în proces de aderare la OCDE. Una dintre
recomandările explicite formulate de experții OCDE a fost creșterea predictibilității finanțării sistemului de cercetare. Transformarea Planului Național, care era singurul instrument multianual, într-un instrument posibil anual ar merge în sens contrar acestor recomandari și ar putea afecta credibilitatea României în acest proces. - Fonduri structurale. Există și un risc legat de fondurile structurale. Strategia națională de specializare inteligentă 2022–2027, care condiționează accesul la fonduri europene importante din politică de coeziune, prevede organizarea de competiții multianuale și asigurarea continuității finanțării. O schimbare a cadrului legal care slăbește caracterul multianual al finanțării poate crea incoerențe între legislația națională și angajamentele asumate față de Comisia Europeană, cu riscuri asupra menținerii îndeplinite a condițiilor favorizante.
Pe lângă aceste riscuri sistemice, există și un efect imediat, foarte concret.
În anii în care bugetul de stat a fost / este aprobat cu întârziere (inclusiv în 2026, probabil în martie), ministerele pot efectua plăți provizorii în limita a 1/12 din bugetul anului precedent pentru fiecare lună (Legea finanțelor publice nr. 500/2002). Acest mecanism a permis până acum continuarea finanțării proiectelor de cercetare și plata salariilor în primele luni ale anului.
Prin noua formulare a Articolului XIII, există riscul să se blocheze posibilitatea efectuării acestor plăți lunare de tip 1/12 pentru proiectele din Planul Național, până la aprobarea bugetului de stat și emiterea ordinelor de alocare, de vreme ce nu se știe care vor fi sumele alocate pe diversele programe în respectivul an bugetar.
Consecințele ar fi imediate:
- întârzieri sau blocaje în plata salariilor cercetătorilor;
- suspendarea temporară a proiectelor aflate în derulare;
- întreruperea experimentelor și a activităților de cercetare care nu pot fi puse pe pauză
fără costuri majore; - afectarea contractelor internaționale și a colaborării cu parteneri externi.
În numeroase domenii, cercetarea implică procese continue, experimente de lungă durată, utilizarea de materiale perisabile sau funcționarea permanentă a unor instalații complexe. O întrerupere de câteva luni poate genera pierderi financiare și științifice semnificative.
Nu este vorba despre o dezbatere birocratică, ci despre stabilitatea unui sector strategic pentru dezvoltarea României și despre respectarea unor angajamente europene asumate la nivel guvernamental. Considerăm necesară o analiză publică atentă a Articolului XIII, înainte de adoptarea sa în forma actuală, pentru a evita riscuri sistemice și blocaje cu efecte imediate asupra cercetării românești.
___
Despre autor:
Bogdan Drugă este cercetător științific I, director al Institutului de Cercetări Biologice Cluj, Filiala a INCDSB București, și consilier onorific al președintelui Autorității Naționale pentru Cercetare (ANC), Andrei Alexandru. Este microbiolog acvatic, cu cercetări postdoctorale la Universitatea Tehnică Darmstadt din Germania și la Institutul Federal Elvețian de Științe și Tehnologie Acvatice. Doctor în biologia moleculară a cianobacteriilor cu titlul obținut la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Bogdan Drugă a efectuat studii experimentale la Scottish Association for Marine Science, la Universitatea din Göteborg, Universitatea Ludwig Maximilian și la Imperial College London. Interesat de comunicarea științei către publicul larg, Drugă este ambasador al Societății Internaționale pentru Ecologie Microbiană pentru România.
G4Media.ro
I.N.
Redacția
Mihai Peticilă
