ChatGPT nu transformă automat studenții în plagiatori. Același instrument îi poate ajuta fie să învețe mai bine, fie să devină mai toleranți față de plagiat, iar diferența nu este făcută de inteligența artificială, ci de motivația pentru învățare și de felul în care studenții își justifică propriile comportamente. Aceasta este concluzia unui studiu publicat în revista Interactive Learning Environments de cercetători de la Universitatea din București și Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București.
„ChatGPT este o sabie cu două tăișuri – același instrument îi poate ajuta pe studenți să fie mai implicați în învățare sau mai toleranți la plagiat”, spun cercetătoarele Ștefania Cihodaru-Ștefanache și Ioana Podina, de la Universitatea din București, într-un comunicat primit la redacție.
În ultimii doi ani, apariția ChatGPT a alimentat temerile că inteligența artificială va duce inevitabil la creșterea plagiatului în universități. Cercetarea românească arată însă că relația dintre AI și integritatea academică este mult mai complexă. „Faptul că studenții văd ChatGPT ca pe un ajutor competent în munca academică nu îi împinge automat spre plagiat. Aceeași convingere îi poate duce în două direcții opuse”, explică autoarele studiului.
„Pentru o parte dintre studenți, ChatGPT este o unealtă autentică de învățare: feedbackul instant, explorarea rapidă a conceptelor și explicațiile personalizate îi motivează să se implice mai profund în materie. Iar cu cât studenții sunt mai implicați academic, arată datele, cu atât devin mai reticenți la plagiat”, notează cercetătoarele.
Pe de altă parte, aceeași tehnologie poate deveni o scurtătură pentru cei care urmăresc în primul rând finalizarea rapidă a sarcinilor și sunt dispuși să prezinte drept muncă proprie conținut generat de inteligența artificială.
„Alți studenți nu se sfiesc să preia integral rezultatul oferit de ChatGPT drept muncă proprie, printr-un mecanism pe care psihologii îl numesc dezangajare morală”, arată autoarele. Acest mecanism reprezintă explicațiile pe care oamenii și le construiesc pentru a diminua sentimentul de vinovăție și pentru a face un comportament neetic să pară acceptabil, prin justificări precum „nu e chiar așa grav” sau „toată lumea face la fel”.
Potrivit cercetării, dezangajarea morală este cel mai puternic predictor al toleranței față de plagiat. „Nu ChatGPT decide dacă un student trișează, ci doar scoate la lumină convingerile studenților despre ce este permis și ce nu, precum și lipsa unor reglementări clare”, este concluzia cercetătoarelor.
Studiul identifică și factorii care favorizează apariția dezangajării morale. Primul este orientarea excesivă spre eficiență.
„Studenții care vor în primul rând să termine repede sarcinile sunt mai predispuși la justificări de tipul «nu e chiar așa grav». În contextul în care volumul de teme crește și termenele-limită se suprapun, ChatGPT poate fi văzut ca o supapă pentru presiunea de timp – cu costul relaxării standardelor etice”, explică autoarele.
Un alt rezultat surprinzător este asocierea dintre stima de sine foarte ridicată și toleranța față de plagiat.
„Studenții cu o stimă de sine excesivă s-au dovedit mai dispuși să apeleze la justificări morale și să tolereze mai ușor plagiatul”, arată cercetătoarele. Studiul identifică o asociere statistică și nu demonstrează că stima de sine ridicată produce direct astfel de comportamente.
Autorii au identificat și un al treilea mecanism care poate favoriza utilizarea necorespunzătoare a inteligenței artificiale: lipsa unor reguli clare privind conținutul generat de AI.
„Unii studenți nu consideră preluarea conținutului produs de ChatGPT drept plagiat, tratându-l ca pe un «bun comun», nu ca pe o proprietate intelectuală. Tocmai această ambiguitate poate încuraja dezangajarea morală – motiv pentru care sunt necesare reglementări specifice privind utilizarea inteligenței artificiale în context academic”, avertizează cercetătoarele.
Concluzia studiului este că universitățile ar trebui să se concentreze mai puțin pe interzicerea inteligenței artificiale și mai mult pe dezvoltarea unei culturi a integrității academice și pe stabilirea unor reguli clare privind utilizarea acesteia.
„Interzicerea sau demonizarea ChatGPT și a altor chatboturi ratează ținta: folosirea instrumentelor de AI nu duce automat la plagiat. Studenții cu adevărat implicați în învățare le vor folosi ca ajutor, nu ca substitut pentru munca lor. În schimb, universitățile pot acționa asupra pârghiilor care contează cu adevărat: reguli clare privind conținutul generat de AI în context academic și un accent pus pe proces, nu pe rezultat”, subliniază autoarele.
Ele adaugă că este nevoie și de educație privind integritatea academică încă din liceu, pentru ca elevii și studenții să înțeleagă ce înseamnă plagiatul în era inteligenței artificiale și cum poate fi utilizat responsabil un instrument precum ChatGPT.
Studiul, intitulat When ChatGPT becomes a shortcut: psychological predictors of student plagiarism threshold, a fost publicat în revista Interactive Learning Environments.
Cine sunt autorii
Ștefania Cihodaru-Ștefanache este doctorandă în Psihologie la Școala Doctorală de Studii Interdisciplinare a Universității din București și membră a Laboratorului de Științe Cognitive Clinice din cadrul aceleiași instituții.
Prof. univ. dr. Ioana R. Podina este profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, președintele Asociației “MINDCARE FOR ALL” adresată sănătății mintale și coordonatoarea Laboratorului de Științe Cognitive Clinice.
Din echipă au făcut parte și dr. Dan-Matei Popovici, profesor la Departamentul de Informatică al Universității Politehnica București, și dr. Mihai Valentin Dumitru, asistent universitar la aceeași universitate.