Cu gândul la vacanță… un sejur pe litoralul Mării Negre sau, și mai bine, o plecare în frumoasa Grecie, cu soarele ei atotstăpânitor pe cerul albastru mediteraneean, ascultam deunăzi în surdină cântecul lui Mikis Theodorakis “Strose to stroma su gia dio”. În acel moment, mi-am amintit de semnificaţia cuvântului “stroma” (Gr., στρϖμα = pătură, saltea, strat), dar şi de stromatolitele cu meduze din Vrancea.
De fapt, cântecul mi-a readus aminte cercetările geologice întreprinse în urmă cu câţiva ani, care au dus la identificarea unor astfel de ”pături foarte subţiri”, în fapt niște intercalaţii de roci calcaroase, cantonate în stiva Formaţiunii cenuşii, alcătuită din numeroase episoade de evaporite (mai ales gipsuri albe şi şisturi dolomitice), pachete de gresii siltice şi nisipoase şi tufuri vulcanice, aparţinând Miocenului inferior, de acum circa 20 de milioane de ani. (fig. A).
La nivel microscopic, rocile calcaroase de tip stromatolitic sunt alcătuite din strate subţiri, cu grosimi milimetrice, de calcare cenuşiu-albicioase, ce alternează cu lamine sub-milimetrice de substanţe bituminoase, brun-negricioase. Ele conțin numeroase specimene de alge albastre (Cyanophyta) de tipul Aphanocapsa şi Microcystis, care, asemenea coralilor, sub influenţa unui climat tropical, sunt constructoare de edificii calcaroase. Examinarea atentă a acestor roci a condus la descoperirea unui grup de amprente oval-eliptice, perfect conturate pe suprafaţa de stratificaţie. (fig. B) Unele dintre acestea, bine conservate, arată faţa superioară (umbela) cu patru canale radiare (fig. C), iar altele, cu velum mai mult sau mai puţin distict, faţa inferioară (fig. D).
Pe alte porţiuni ale feţei inferioare de strat stromatolitic pot fi observate urme de tentacule (fig. E) care, probabil, erau racordate câte patru la fiecare corp al unei meduze, aşa cum arată imaginea radiografiei în raze X (fig. F).
Descoperire unică pentru depozitele miocen inferioare din Subcarpaţii României, prezenţa meduzelor de pe suprafaţa pachetelor de stromatolite trădează existenţa unor evenimente deosebite ale sedimentării litorale. Ele sugerează existența unor furtuni puternice, care au aruncat pe ţărm corpurile gelatinoase ale acestor animale, ce s-au putut conserva în mici bazinete puţin adânci, cu o intensă activitate algală, bogată în substanţă organică propice conservării corpurilor moi, fără schelet mineral.
Prezența meduzelor, animale prin excelenţă marine, indică faptul că apelor mării au pătruns în sectoarele în curs de ridicare ale Subcarpaţilor. Acest context paleogeografic este ilustrat pe numeroasele roci, ce poartă urmele animalelor terestre – paşi de mamifere (rinoceri, elefanţi, carnivore, rumegătoare) şi de păsări (stârci, sitari, raţe), precum şi semnele crăpăturilor de uscare ale mâlurilor vechi.
Despre acestea din urmă, descoperite în câteva situri paleontologice din Moldova, Vrancea şi Muntenia prin strădania unor geologi români, vom vorbi însă cu o altă ocazie.
__________
Despre autor:
Titus Brustur este licențiat în Geologie, specialitatea Paleontologie, teza sa de doctorat fiind intitulară ”Studiul paleoichnologic al formaţiunilor cretacic–miocene din Moldavidele externe” (Universitatea Bucureşti, 1996). Aria cercetărilor sale științifice cuprinde domenii ca paleontologia nevertebratelor, neoichnologie şi paleoichnologie. Autor a peste 140 lucrări științifice publicate, el a fost secretar științific de redacție al revistelor de geologie ale Academiei Române (”Studii și cercetări de geologie” și ”Revue Roumaine de Géologie”), secretar de redacție al revistei Geo-Eco-Marina a GeoEcoMar (1997-2004); membru al Colegiului de Redacție al revistei ”Academica” a Academiei Române (2000-2006); membru al Colegiului de redacție al revistei ”Ocrotirea Naturii” (serie nouă) a Academiei Române (din 2010).
În cariera sa, el a fost distins cu mai multe premii: premiul „Gh. Munteanu Murgoci” al Academiei Române pentru lucrarea ”Paleoichnocenoza cu Subphyllchorda din Formaţiunea Gresiei de Tarcău din Valea Trotuşului” (cu Gr. Alexandrescu), premiul „Liviu Ionesi” al Societăţii Paleontologilor din România, premiul „Grigore Cobălcescu” al Academiei Române și premiul „Gheorghe Munteanu-Murgoci” al Academiei Române pentru studiul realizat în colaborare ”The mud volcanoes from Berca: a significant geological patrimony site of the Buzău Land Geopark (Romania)”.
Foto: Paco Torrado from Pexels
Citește și:
Cercetătorul geolog Titus Brustur: Gasteropodul Rapana, ”dușmanul” midiilor din Marea Neagră
Cercetătorul geolog Titus Brustur: Au existat arici de mare pe valea Buzăului?
Cercetătorul geolog Titus Brustur: Urmele unei broscuțe actuale lămuresc o enigmă neo- și paleo-ichnologică
Urme de mamifere și de păsări preistorice găsite în Bazinul Dacic – cercetătorul geolog Titus Brustur, GeoEcoMar
Alexa Stănescu
Raluca Pantazi
Redacția
Mihai Peticilă