Începând cu momentul pandemiei din anul 2020, societatea românească, întreaga omenire de fapt, se află la răscrucea unei schimbări care pune în discuție condiția umană însăși; mai mult decât oricând, nu știm viitorul, cu toate că poate niciodată nu au fost atât de mulți prezicători, de tot felul. Este ceva specific situației de criză generalizată, foarte asemănătoare, și de aceea îngrijorătoare, celei din perioada interbelică.
Nu sunt analist politic, nici viitorolog, nici astrolog, de aceea doar observ prezentul și având în minte acest context istoric zbuciumat, caut, de acolo unde mă situez ca profesoară de filosofie dar și ca scriitoare, nu să pun în discuție ci să afirm cu tărie că poezia, arta în general, au fost și sunt nu doar un refugiu de rezistență a ființei umane în fața dificultăților ci devin atitudine, salvare, soluție. Desigur nu sunt singura soluție dar sunt esențiale și nu țin de opțiuni doar individuale, mai exact ne privește pe toți. Voi explica de ce și voi numi doar una dintre problemele mediatizate intens în mass media noastră cea de toate zilele. S-a vorbit mult și rămâne încă în atenția lumii, despre rezultatele testelor PISA care au arătat creșterea analfabetismului funcțional. Cum am în mod concret ocazia să fiu la catedră, în fața unor elevi de liceu, pot să spun că generațiile din ultimii patru ani, prezintă extremele cunoscute; pe de o parte, cu vârfuri la nivel de excelență și inteligență nativă, cultivată în primul rând acasă (și așa potențată la școală!), iar pe de altă parte, cu elevi care ajung în clasa a 9-a fără să scrie cu sens coerent și citeț și au serioase lacune în informații de cultură generală. Nu fac acum o analiză a cauzelor acestei situații, însă reamintesc aici problema lipsei de lectură activă de carte fizică, de literatură sau din orice domeniu.
Lectura personală, ca efort propriu și nu ca audiere pasivă, sunt de cultivat la nivel de strategie națională dar nu cum obișnuim, în stil balcanic, bifând obligații dictate politic ci având condițiile materiale corecte, în sensul de spațiu și timp adecvat în cadrul școlilor. Este nevoie de ambianța potrivită pentru lectură, nu doar de biblioteca prăfuită, întunecoasă, imposibil de frecventat în multe dintre liceele noastre. Cu aceasta revin la una dintre problemele neidentificate ca atare din învățământul românesc: lipsa reală de dotare pentru organizarea programelor libere de tip after school la școală. Am insistat adesea pe ideea amenajării unor spații agreabile pentru lectură și diverse ateliere de tip artistic, sportiv, manualități, mici abilități casnice sau de grădinărit. Această dotare este cu mult mai importantă acum decât programele de alfabetizare în tehnologia AI. Când vom fi avut o bază solidă în puterea cunoașterii pe cont propriu, știm și ce să facem cu AI! Noi însă am preluat forma fiind deja goi de conținut în programele noastre educaționale. Sunt acum la modă lecturile audio dar în condiția în care nu s-a format exercițiul de gândire personală prin lecturi proprii, avem doar o altă păcăleală, chiar dacă ajută când există grabă sau lipsă reală de timp fizic pentru carte tradițională. Desigur, aducerea programelor liber alese (după programul obligatoriu) în școli presupune investiții pentru renovările care includ cantine, întrucât elevii care rămân la after school au nevoie de masa de prânz.
Și o paranteză aici: orele remediale nu sunt de inclus în programele after school, ci tot în săli diferite, dedicate anume pentru predarea remedială, cu alți profesori, la fel de bine, cu studenți, dar în același program obligatoriu, în grupe fluide, schimbate alternativ în sensul că în acest tip de strategie remedială, se pot identifica progrese clare pentru elevii care se întorc la clase, nu au nevoie neapărat, și nu toți, de un an întreg; locul lor este luat de alți elevi care au nevoie în momentul în care se eliberează locuri. Și vom fi fericiți să nu fie nevoie ci poate ne vom ocupa și de cei numiți cei cu „înalte capacități intelectuale” (supradotați) pentru care România nu are de fel vreun program instituțional de stat. Iar acești elevi au nevoi specifice pentru a se pune în valoare corect, pentru a învăța socializarea, adesea deficitară pentru aceștia.
Pe de altă parte, remedierea în timp paralel (în clasa alăturată) și nu succesiv (adică nu după ore, în regim școală după școală), căci după școală nimeni nu mai vrea altă școală la fel, cel mult varianta non-formală, și asta doar ca expresie valabilă pentru uzul administrativ intern iar nu în titulatura publică. „Școala după școală” este un abuz și o aberație organizatorică. Noi vrem ca elevii să învețe cu plăcere, însă plăcerea pentru studiul din programul obligatoriu se învață, e un proces complex ce presupune eventual începutul sub formă de joc didactic, ceva ce se poate cu adevărat după programul obligatoriu, în practica efectivă de tipul atelierelor numite mai sus. Se face o gravă confuzie generală când se cere ca programul școlar formal, în principiu teoretic, să fie „școală de plăcere”, în care se înțelege o plăcere viscerală. În realitate programul de dimineață devine în timp o plăcere diferită, una (dacă vreți) a minții și a sufletului iar nu una pur senzorială. Fără să trebuiască să fie o corvoadă, educația formală are nevoie doar de inserții dinamice, vii, interactive, prin dialog pe fondul unei practici a unei discipline de lucru cu informațiile care formează competențe intelectuale și critice, absolut necesare în societate, de acum sau din viitor. Competențele practice, mai exact aplicarea celor intelectuale, vin exact în programele libere after school, acolo se măsoară, se numără obiecte reale, se realizează, se fixează comportamente etice, ecologice, sociale, economice, artistice, nu înainte de a fi cunoscute la nivel de informație de bază.
Educația este un echilibru între asimilarea unor competențe informațional-teoretice și fixarea respectiv practicarea lor în mediul non-formal.
Și revenind la titlul acestui articol, lectura activă de literatură, de poezie, din carte fizică, cu voce sau cântec, cu analiză sau interpretare liberă, ghidată de profesor sau de scriitor, sunt fără îndoială, de natură să ofere exersarea de bază, accesibilă, pentru dezvoltarea inteligenței și menținerea unui interes viu pentru cunoaștere, în cele din urmă, cu efecte clare pentru capacitatea de înțelegere și de critică, cu tot cu argumentare, mai ales când elevii sunt implicați ei înșiși în creația unor texte literare (poetice sau epice). Miracolul pe care îl face fenomenul complex al creării cu propria minte, suflet, mână, este binecunoscut celor fericiți care s-au trezit într-o zi scriind un poem sau o poveste. Bucuria imensă a primului poem scris pentru cineva nu poate fi uitată și cine are curajul să continue, chiar dacă nu va atinge nivelul profesionist ca să spunem așa, va păstra cel puțin lectura și efectele ei realmente benefice, deja cunoscute în cercetări recente, inclusiv în țară la noi.
Toată această pledoarie pentru poezie de aici este de fapt, un preambul la chemarea pe care doresc să o fac elevilor și studenților care învață în București (deci pot locui și în alte județe), de a participa la Concursul de poezie pentru tineri, ediția a 4-a, organizat împreună cu Muzeul Literaturii din București care găzduiește și Atelierul de creație Poezie în viață ce urmează imediat după Festivitatea de premiere.
Așadar, Concursul de poezie pentru tineri BUCUREȘTI – 2026 / Ediția a 4-a are drept scop eelecția pentru Atelierul de creație Poezie în viață. Elevii (14-18 ani) și studenții interesați, pot trimite 5 pagini cu poeme (un singur document word), până pe 25 octombrie 2026, pentru Nina Vasile la adresa: mina.bechen30@gmail.com
Componența juriului: Nina Vasile (scriitoare, doctor în filosofie, coordonatoarea Concursului de Poezie), Sorin Despot (poet), Mihail Gălățanu(poet), Elena Vlădăreanu (poetă).
Detalii pe: Atelier de creație Poezie în viață pe https://www.facebook.com/caleapoeziei.
Atelierul de Creație Poezie în viață se va desfășura săptămânal, în zilele de sâmbătă, pe parcursul anului școlar 2026-2027, la Muzeul Literaturii (sediul din Strada Crețulescu, nr.8). Participarea este gratuită.
Atelierul de creație Poezie în viață are o istorie de peste 10 ani (între 1998 și 2007 când se desfășura la Biblioteca Metropolitană București; 2023-2026). Câțiva dintre poeții semnificativi și activi în prezent, care l-au frecventat mai mult decât un an: Răzvan Țupa, Ovia Herbert, Cătălina Matei, Gabriela Toma, Livia Marinescu, Adriana Gheorghe, Ania Vilal.
Între participanții selectați la prima ediție din noua serie a Concursului de poezie pentru tineri/ București 2023, sunt câțiva care vor fi încă alături de Atelier și în acest an școlar 2026-2027. Unii dintre ei au participat cu succes la alte Concursului de poezie și au avut lecturi publice în diferite locații din București sau din afara capitalei. Între alte evenimente, Atelierul de creație Poezie în viață este prezent la Festivalul Internațional de Poezie București.
Ideea Atelierului, între altele, este aceea de a experimenta nu doar un fel diferit de a vedea poezia, arta în genere, ci și „punerea în starea de a face poezie” (după vorba lui Brâncuși), înainte de a o scrie efectiv. Cum în Zona de atelier interior sunt posibile descoperiri ale unui fel diferit de a fi al poeziei, unul care este provocat conștient dar și prins întâmplător în anumite momente de improvizație/inspirație de tip performance, propunem noilor participanți, celor care vor veni în urma selectării prin Concursul de poezie pentru tineri, poeme care sunt de înțeles în ceea ce au experimental, perfectibil și în același timp, cu secvențiale străluciri pentru care merită atenție.
Într-un anumit sens este, fără să se confunde, un creative writing. Deosebirea fundamentală însă, este că scrierea în acest atelier nu urmează metoda imitativă ci folosește, conform unei structuri interdisciplinare, toate artele, chiar alte domenii de cunoaștere, diverse exerciții create anume, pentru a pregăti, a descoperi, „cu materialul participanților”, propriile teme, potențialități personale de înțelegere, scriitură, observație, percepere.
Misiunea Atelierului de creație Poezie în viață este de a-i duce pe tineri până la momentul debutului, în volum sau în reviste literare (cum ar fi Luceafărul de dimineață).
Un exemplu notabil este cel al lui David Cuzino, câștigător al Premiului Radu Demetriades de la Editura Dezarticulat Books pentru debut în poezie 2025 cu volumul Dora trăiește în plămânul meu drept.
Credem că în prezent Atelierul de Creație Poezie în viață poate ocupa un gol atât la nivelul evenimentelor legate de poezie, cât și la reîmprospătarea mediului poetic bucureștean.
