Greva generală declanșată pe 28 iulie 2026 de Federația Sanitas pune într-o lumină diferită unul dintre cele mai lungi conflicte sindicale din educație din ultimii ani. La exact un an după intrarea în vigoare a Legii 141/2025, cunoscută drept „Legea Bolojan”, sistemul preuniversitar încheie anul școlar fără nicio zi de grevă, fără boicotarea examenelor naționale și fără întreruperea cursurilor, deși liderii sindicali ai FSLI și FSE „Spiru Haret” au discutat public aproape un an despre această posibilitate, au amenințat cu greva cel puțin o dată pe lună și au organizat zeci de proteste, pichete, marșuri, consultări și chiar referendumuri pentru strâgere de semnături.
În același timp, în sănătate, Federația Sanitas a parcurs într-un interval de câteva săptămâni toate etapele care au dus la greva generală pe termen nelimitat.
Pe 11 iunie 2026, Sanitas a transmis Guvernului notificarea nr. 16851/11.06.2026, prin care semnala nemulțumiri privind politicile economico-sociale aplicate sistemului sanitar. Guvernul nu a răspuns în termenul minim de 10 zile prevăzut de articolul 155 alineatul (4) din Legea dialogului social nr. 367/2022. În ședința extraordinară din 7 iulie, Consiliul Național Sanitas a decis declanșarea grevei împotriva politicilor economico-sociale ale Guvernului, folosind exact acest articol din lege. Același articol a fost invocat timp de un an și în Învățământ de către liderii sindicali, chiar imediat după apariția proiectului Legii Bolojan, invocat de Marius Nistor, liderul FSE, însă Anton Hadăr, liderul Federației „Alma Mater” spunea încă din septembrie 2025 despre cât de greu ar fi să declanșeze o grevă pe baza acestui articol din lege:
Este un mecanism juridic diferit de conflictul colectiv de muncă obișnuit. Legea permite unei federații sau confederații sindicale reprezentative la nivel de sector să declanșeze direct greva atunci când un act normativ al Guvernului diminuează drepturi deja negociate în contractele colective de muncă. Procedura nu presupune conciliere prealabilă cu angajatorul și nici organizarea unui referendum intern sau strângerea unui anumit număr de semnături din partea membrilor.
Acest tip de grevă este reglementat de Legea 367/2022, legea dialogului social, și reprezintă o formă specială de grevă, distinctă de conflictul colectiv tradițional de muncă – poate fi declanșată direct de federațiile și confederațiile sindicale reprezentative.
Art. 1 pct. 30 și Art. 155 din Legea 367/2022 definesc acest tip de grevă ca fiind încetarea voluntară și colectivă a lucrului ca reacție la politici guvernamentale (acte normative publicate în Monitorul Oficial) care determină diminuarea unor drepturi prevăzute în contractele/acordurile colective de muncă aplicabile la data adoptării politicilor respective.
Doar federațiile și confederațiile sindicale reprezentative pe sector sau la nivel național pot să o convoace, în acest caz era vorba despre FSLI, FSE „Spiru Haret” și FNS „Alma Mate”r.
Este permisă numai dacă un act normativ (lege, OUG, HG etc.) adoptat de Guvern are ca efect diminuarea drepturilor negociate în contractele colective.
Sanitas, totuși, a declanșat greva fără ca actul normativ contestat să fie în vigoare – se luptă cu un proiect de lege. Medicii sunt în grevă generală, iar Guvernul nu pare să conteste acest aspect în instanță pentru a închide protestul. Din documentarea făcută de Edupedu.ro, Federația Sanitas este prima organizație sindicală din România care folosește explicit acest mecanism legal. După greva de avertisment din 20 iulie, desfășurată între orele 9 și 11, pe 28 iulie a intrat efectiv în grevă generală pe termen nelimitat în aproximativ 400-500 de spitale publice din întreaga țară. Legea obligă spitalele să asigure cel puțin o treime din activitatea normală, astfel încât urgențele și intervențiile care nu pot fi amânate continuă, în timp ce consultațiile și operațiile programate sunt reprogramate.
Sindicatul afirmă că proiectul publicat pe 17 iulie 2026 de Ministerul Muncii ar reduce veniturile pentru peste jumătate dintre categoriile de personal din sănătate, pe fondul unui buget salarial pentru 2026 cu 10% mai mic decât cel din anul precedent și al lipsei unui dialog social real cu Guvernul. E de menționat aici că Sanitas a încercat să blocheze inclusiv pe cale judiciară proiectul legii salarizării. Pe 21 iulie 2026, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de federație într-un dosar având ca obiect ordonanță președințială (nr. 4655/2/2026) și a dispus suspendarea procedurii proiectului legii salarizării personalului plătit din fonduri publice, publicat de Guvern pe 17 iulie 2026, până la soluționarea definitivă a cauzei. Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Ministerul Muncii a făcut apel la parlamentari să preia proiectul ca inițiativă legislativă, în aceste condiții și a acuzat instanța că nu a citat instituția pentru a se putea apăra, motiv pentru care ar putea contesta decizia.
Deci Sanitas a folosit simultan două instrumente concrete foarte puternice pentru a contesta proiectul Guvernului, acțiunea în instanță și greva generală. În timp ce în educație conflictul s-a purtat aproape exclusiv prin proteste de stradă, consultări interne și negocieri sindicale.
Conflictul din învățământ a început cu un an înainte și a avut un obiect de nemulțumire chiar mult mai amplu. Legea 141/2025, adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului pe 7 iulie 2025 și intrată în vigoare pe 25 iulie, a modificat simultan mai multe componente importante ale sistemului: a crescut pentru prima dată în trei decenii norma didactică de predare, a majorat efectivele maxime de elevi în clasă, a redus cu aproximativ 50% tariful plății cu ora, a diminuat cu 40% fondul burselor studențești, a eliminat bursele de performanță pentru elevii olimpici și jumătate din bursele de merit, iar integral au fost eliminate bursele de reziliență și a impus reorganizări și comasări de școli.
Paradoxal, din punct de vedere contractual, educația părea să pornească dintr-o poziție chiar mai favorabilă decât sănătatea.
Într-un mod cu totul neașteptat, cu numai patru zile înainte ca Guvernul să își asume răspunderea pe Legea 141/2025, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” au semnat cu Ministerul Educației noul Contract Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învățământ Preuniversitar 2025-2027. Contractul a fost înregistrat la Ministerul Muncii pe 9 iulie 2025.
Articolul 4 alineatul (1) stabilea că părțile se obligă, pe durata aplicării contractului, „să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor acte normative care ar conduce la diminuarea drepturilor fără consultarea federațiilor sindicale semnatare”.
Exact câteva zile mai târziu, Guvernul a adoptat legea care modifica tocmai aceste drepturi. Sindicatele au susținut constant că nu au fost consultate în sensul prevăzut de contractul colectiv. A existat o dezbatere online organizată de Ministerul Educației pe 4 iulie 2025, la care a participat un singur reprezentant al FSLI, însă organizațiile sindicale au apreciat că aceasta nu reprezintă consultarea prevăzută în contractul colectiv de muncă.
Situația contrastează cu cea din sănătate. Contractul colectiv de muncă din sector fusese înregistrat în septembrie 2023 și își continua efectele prin mecanismul de prelungire prevăzut în contract, fără să existe confirmarea publică a negocierii unui nou contract colectiv pe fondul actualei reforme salariale. Și acel contract conținea o clauză de neregresiune, potrivit căreia părțile se obligau să nu promoveze acte normative care ar diminua drepturile negociate, precum și un punct de vedere instituțional negociat încă din 2023 privind principiile viitoarei legi a salarizării. Cu toate acestea, Sanitas nu a așteptat negocierea unui nou contract și nici nu a condiționat declanșarea grevei de existența unui cadru contractual mai favorabil.
O altă diferență majoră apare în alegerea procedurii.
Încă din vara anului 2025, liderii sindicatelor din educație discutau public despre posibilitatea folosirii articolului 155 din Legea dialogului social, același pe care avea să îl invoce ulterior Sanitas. Marius Nistor declara atunci că „în momentul de față se poate declanșa greva generală în condițiile în care discutăm de o politică economică și socială a Guvernului României”.
În cele din urmă însă, federațiile din educație nu au folosit acest mecanism. Au ales o procedură diferită, bazată pe un referendum intern în rândul membrilor.
Între iulie 2025 și iulie 2026, sindicatele din educație au organizat un calendar aproape continuu de proteste. Au pichetat Ministerul Educației timp de săptămâni întregi, au organizat pe 8 septembrie 2025 unul dintre cele mai mari marșuri sindicale din ultimii ani, cu 30.000 de participanți așteptați și cu apelul adresat politicienilor de a evita festivitățile de deschidere a anului școlar. Au reluat protestele în decembrie și februarie, au cerut boicotarea simulărilor Evaluării Naționale și Bacalaureatului, au organizat noi mitinguri în Piața Victoriei și la Parlament.
În paralel, mesajele publice sugerau un sprijin covârșitor pentru grevă.
Consultarea națională desfășurată între 14 și 31 ianuarie 2026 a adunat peste 35.500 de răspunsuri. Între 86 și 87% dintre respondenți afirmau că resimt puternic efectele măsurilor din Legea 141/2025, iar aproximativ 78% spuneau că sunt dispuși să participe la o grevă. Mai mult de jumătate preferau să rămână deschise ambele variante de calendar, în martie sau la finalul anului școlar.
Fără nicio explicație, referendumul respectiv nu a fost folosit de sindicate pentru nimic. Au fost boicotate simulările de examene, însă fără vreun efect asupra organizării acestora. Ministerul Educației a numărat școlile în care nu s-au susținut simulările, au numărat elevii care nu au putut participa și în luna martie le-au organizat și lor o serie de simulări.
Pe 28 aprilie 2026, FSLI a declanșat formal referendumul pentru grevă de avertisment pe 18 mai și grevă generală din 25 mai.
Două săptămâni mai târziu, pe 14 mai, cele două federații au anunțat că referendumul nu întrunise condițiile necesare. Doar 19,2% dintre membrii FSLI și ai Federației „Spiru Haret” votaseră efectiv pentru declanșarea grevei generale.
Diferența dintre sprijinul exprimat în sondajele anonime și votul cu efect juridic și financiar a fost uriașă. În sondajele interne, profesorii își exprimau disponibilitatea de principiu pentru protest. În referendum, votul favorabil însemna asumarea unei greve reale, cu pierderea salariului pe perioada suspendării activității.
Comunicatul sindicatelor a invocat drept principal motiv contextul politic. Cu nouă zile înainte, pe 5 mai, Guvernul Bolojan fusese demis prin moțiune de cenzură, cu 281 de voturi, cel mai mare număr de voturi înregistrat vreodată pentru o astfel de moțiune.
Liderii sindicali au apreciat că „o grevă declanșată acum, fără a avea la masa negocierilor un Guvern cu puteri depline, va rămâne fără niciun rezultat”.
Argumentul fusese anticipat chiar înainte de căderea Guvernului. Pe 29 aprilie, în plină criză politică, Simion Hăncescu declara că există posibilitatea ca situația politică să nu se stabilizeze timp de o lună și jumătate și că „nu ne putem permite să atragem oamenii într-o grevă generală și să nu avem cu cine sta de vorbă”.
La câteva zile distanță însă, vicepreședintele FSLI, George Purcaru, susținea contrariul, afirmând că greva va avea loc indiferent de criza politică, deoarece Parlamentul continua să funcționeze. În cele din urmă, greva nu a mai avut loc.
Paradoxul devine evident când comparăm cu ce s-a întâmplat în Sănătate.
Pe 28 iulie 2026, când Sanitas declanșează efectiv greva generală, România se află în același context politic invocat de sindicatele din educație pentru amânarea protestului. Guvernul Bolojan fusese demis de aproape 90 de zile și funcționa doar cu atribuții de administrare a treburilor curente.
Cu toate acestea, Sanitas nu a considerat că lipsa unui guvern cu puteri depline reprezintă un obstacol pentru declanșarea grevei generale.
Aici este clar că vorbim doar de opțiunile strategice ale sindicatelor. În Sănătate, conducerea federației a folosit mecanismul prevăzut de articolul 155 din Legea dialogului social și a decis direct declanșarea grevei. În Educație, liderii sindicali au ales să condiționeze protestul de un referendum intern, iar rezultatul acelui referendum a arătat o mobilizare mult mai redusă decât sugeraseră consultările și declarațiile publice din lunile precedente.
Pe acest fond se adaugă și diferențele de organizare sindicală. În sănătate, Sanitas reprezintă actorul sindical dominant în sector și a acționat unitar. În educație, conflictul s-a desfășurat într-un peisaj sindical mai fragmentat, cu trei federații naționale și, ulterior, cu o federație independentă care a organizat separat o grevă japoneză în perioada Evaluării Naționale și a Bacalaureatului. Acea acțiune, desfășurată între 8 iunie și 8 iulie 2026, nu a avut niciun efect asupra examenelor.
La finalul anului școlar 2025-2026, bilanțul este unul care contrastează puternic cu amploarea avertismentelor lansate timp de aproape un an. Legea 141/2025 a rămas în vigoare integral, fără nici cea mai mică modificare. Proiectul noii legi a salarizării a fost publicat pe 17 iulie într-o formă ușor schimbată față de varianta contestată din prima publicare. Totuși, anul școlar s-a încheiat fără nicio zi de grevă generală, fără neîncheierea mediilor și fără afectarea Evaluării Naționale sau a Bacalaureatului. Sindicatele au organizat mitingul de protest din 17 iunie, apoi au boicotat negocierile de la Ministerul Muncii, dar au depus o variantă de proiect pentru salarizarea în Învățământ la Administrația Prezidențială. Până acum fără niciun efect.