Curs de dat pumni în ceață: scurtă analiză a programelor pe educație ale partidelor – Daniel Funeriu

2.194 de vizualizări
Daniel Funeriu
Daniel Funeriu / Foto: Facebook.com
S-ar fi căzut să fac o analiză comparativă minuțioasă a programelor de guvernare pe educație dar am renunțat pentru că toate eludează esența. Nici PNL, nici USRPLUS, nici PSD nu au în programul lor de guvernare cele două concepte esențiale, fără de care niciun sistem, oricât de bine finanțat, nu poate produce rezultate în România. Aceste două concepte sunt ”exigența” și ”autoritatea”.

Fără exigența profesorilor nu poți forma tineri cu o minte organizată. Nu poți forma tineri capabili să își corecteze erorile și să învețe din ele, aspect esențial pentru succesul în viață. Fără exigență nu poți crea caractere puternice, nu poți crea un mediu în care tânărul să știe ce se așteaptă de la el, în care să înțeleagă că viața nu e o eternă mângâiere pe creștet. Fără exigență nu poți crea tineri care să respingă ”merge și așa”, otrava cotidiană a României.

Fără exigența directorilor nu poți avea profesori care să intre la fix la oră, nu poți avea școli sigure și bine organizate, nu poți avea orare inteligent făcute, catedre corect ocupate, activități inteligent planificate, pregătire continuă a profesorilor impecabilă.

Fără exigența verticalei de putere din sistem, ministru, secretari de stat, inspectori școlari, nu poți avea nici ocuparea posturilor pe bază de merit, nici o rețea școlară inteligent făcută, nici finanțări adecvate, nici o incluziune care să-i tragă elevii slabi în sus, nu să-i penalizeze pe cei buni, nici o cheltuire inteligentă a resurselor disponibile și o alocare bugetară serioasă.

Părinții trebuie să aibă o exigență triplă: față de copiii lor, față de școală și, mai ales, față de politicieni. Lipsa exigenței față de copii și punerea eșecului pe umerii încovoiați ai școlii produce generații de ”domni Goe”, dar și o presiune, inacceptabilă uneori, pe profesori. Da, părinții trebuie să fie incluși în viața școlii, dar cu moderație, tot așa cum nu ceri pasagerilor unui avion să-i spună pilotului cum să piloteze…

Părinții pot face multe pentru școală fiind exigenți față de primărie, responsabilă cu infrastructura școlară, față de deputatul și senatorul lor, presându-l să activeze în interesul școlii, nu al mafiilor educaționale bine reprezentate în parlament.

”Autoritatea” este al doilea ingredient cheie pentru succes. E vorba, evident, de autoritatea pe care ți-o dă cunoașterea, despre autoritatea pe care ți-o dă atitudinea, nu despre autoritarismul datului cu pumnul în masă. E vorba despre firescul excelenței pe care fiecare profesor ar trebui să îl proiecteze în mințile copiilor, e vorba despre ”autoritatea” care îi face pe elevi să viseze că într-o zi vor fi ca tine. În lipsa autorității profesionale, în lipsa respectului pe care îl transmiți elevilor cu care te întâlnești, nimic din ceea ce spui sau faci nu va fi luat în serios. Impunerea respectului intelectual și comportamental, inclusiv colaborând inteligent cu elevii, este scheletul pe care se bazează întreaga relație emoțională între elev și profesor, baza relației intelectuale și bazate pe rațiune.

Autoritatea ministrului în fața rectorilor, în fața altor miniștri, în fața opoziției, a colegilor de partid, a personalului ministerului și a directorilor este ingredientul fără care mamutul numit ”sistem educațional” nu mișcă un pas dar, zilnic, pune grăsime și păr pe el.

Din păcate nici despre ”exigență” și nici despre ”autoritate” nu se suflă un cuvințel. Din proasta obișnuință a politicianului de a mângâia pe creștet alegătorii, de a le capta bunăvoința într-un penibil efort de cerșetorie electorală. Programele de guvernare ”dau”, ”încurajează”, ”oferă” un „mai bine” iluzoriu. Sunt ca un boxeur cu mușchi umflați, dar care dă nonstop pumni în ceață. Iar la prima luptă din ring e făcut KO de realitatea necruțătoare, tot așa cum capetele politicienilor se izbesc, odată ajunși la guvernare, de caldarâmul dur al realității.

Niciun partid nu a avut curajul să propună ceea ce cu toții știm că trebuie făcut: o testare la sânge a tuturor profesorilor, urmată de programe de formare individualizate și o recertificare a competenței lor. Niciun partid nu a avut curajul să spună clar că va elimina influența nefastă, cvasi-mafiotă a sindicatelor-caviar. Niciun partid nu a vorbit de urgenta nevoie de fuziuni universitare și scăderea finanțării la unele programe care produc șomeri pe bandă rulantă sau vânzători la șaormerii, niciun partid nu a vorbit despre nevoia de a regândi rețeaua școlară prin comasări inteligent gândite.

Că nu aveau curaj, știam deja. Că nu au nici imaginație, tocmai ne-au reconfirmat. Nu am citit despre inovări inteligente, cum ar fi activarea articolului de lege care înființează muzee experiențiale ale științelor, nu am citit despre un plan inteligent de activități extrașcolare, esențiale, dar vag menționate la grămadă, nu am citit despre nevoia de revenire la esența predării științelor fundamentale, nu am citit despre nevoia de a repune accentul pe științele exacte.

Ei sunt și demagogi: din păcate toate partidele ”bagă la înaintare” truismul devenit o butucănoasă limbă de lemn ”centrăm sistemul pe elev”, de parcă au redescoperit America.

Sigur, se subînțelege că sistemul e centrat pe elev, dar cu ”centrarea pe profesor” ce facem? El/ea, profesorul/profesoara, e elementul esențial al măriei sale ”sistemul”. El trebuie perfect pregătit, onest selecționat și bine răsplătit după performanțe.

Și aici, lipsesc propuneri pentru o formare profesională și selecție exigente, care să le confere autoritatea pe care ți-o conferă excelența, atât în fața elevilor, cât și a părinților, directorilor, inspectorilor și politicienilor.

Ce ne oferă, în schimb, partidele?

Sintetic, programul PSD e o înșiruire de truisme, scrise de un Gâgă. Ating culmea ridicolului când propun chestii pe care chiar ei le-au eliminat din Legea 1 sau le-au lăsat dar nu le-au pus în practică cu 13 miniștri, 4 guverne și 7 ani de guvernare din 2012 încoace. Problema PSD nu a fost niciodată calitatea programelor, ci mafioșenia agresivă combinată cu crunta incompetență a celor care trebuiau să le aplice. PSD este responsabil pentru sufocarea oricăror modernizări ale educației. Ne propun să paveze cu aur drumul către iad pe care ni-l oferă odată ajunși la guvernare.

Programul USRPLUS, bunicel pe alocuri, poate fi caracterizat simplu: numeroasele lucruri bune sunt preluate din varianta originară a Legii 1/2011, tot ce e prost e… original. Nu e nimic rău că preiau lucruri bune din trecut, e chiar lăudabil, dar era mai simplu să spună ”revenim la Legea 1”. Din păcate au și ”inovații” care distrug tot, inclusiv credibilitatea lor pe alocuri, în stilul ucenicului vrăjitor. Desființarea inspectoratelor (o simplă examinare a parametrului cultural Hofstede ”power distance” aplicat României vă scutește de orice poliloghie care să demonstreze prostia acestei propuneri), oengizarea educației și promisiuni nerealizabile („fiecare părinte va putea să aleagă școala la care își dă copilul”: ce ne facem dacă 15.000 de copii din București vor să intre, toți, la clasa pregătitoare a Școlii 11? Redenumim toate școlile din București ”Școala 11”?)) sunt trei erori fatale. Programul USR are meritul de a avea un capitol ”sursa de finanțare”, destul de vag formulată, dar e un bun început. Merită remarcată minuțiozitatea cu care a fost scris.

PNL are un program cuminte, nu greșește prea mult în propunerile făcute, dar nici nu vine cu propuneri inovatoare. Mă neliniștește entuziasmul cu care propun investiții în betoane (noi având preponderent nevoie de creiere), promisiunile unor nenumărate burse (de unde bani?) dar și alocări financiare de tip ”pomană”. Salutară prezența eticii universitare în program, dar în afară de asta nu se întrevede nimic revoluționar în universități. Nimic greșit, nimic toxic, dar tot nimic și la capitolul ”un pas înainte”.

Toate programele de guvernare ignoră factorul timp, or nici părinții, nici elevii nu au timp. Presupunând că, într-o armonie deplină și cu un buget îndestulător, s-ar pune în practică cele mai bune promisiuni din programele de guvernare ale celor trei partide, abia în 10 ani s-ar vedea primele rezultate care, în opinia mea, tot modeste ar fi. Nimic pentru soluții imediate, de care să beneficieze cei care acum sunt în școli. Insuficient pentru copii, insuficient pentru părinți, insuficient pentru țară.

O eroare fundamentală și cu efecte grave pe termen lung este luarea de bune ale unor false percepții despre problemele educației, pentru că niciun partid nu are curajul să spună părinților lucruri care să le schimbe certitudinile greșite.

Aceste false percepții vor produce presiune politică pentru adoptarea unor soluții generos finanțate, care dau bine la public, dar care rezolvă pentru probleme… inexistente. Risipă de energie, risipă de bani.

Un exemplu e „redefinirea conținutului materiilor pentru că sunt prea încărcate”. Am spus-o (eu și alți oameni care știu cu ce se mănâncă educația) că atât programele școlare, cât și planurile cadru sunt bune. Problema uriașă e modul în care sunt ele livrate copiilor. Degeaba ai un bucătar fabulos dacă chelnerul scapă mâncarea pe jos.

O altă eroare e legată de stahanovismul construcției de școli. Da, absolut, în anumite zone urbane e nevoie de noi școli. În mediul rural însă avem prea multe școli cu prea puțini elevi, soluția corectă este comasarea școlilor și transportul elevilor, mai ales în zonele peri-urbane, dar nimeni nu are curajul politic să spună asta. Nu economiile realizate din comasări sunt importante, ci creșterea oportunităților educaționale ale copiilor, care vor merge în școli mai mari, mai bine dotate, cu profesori mai buni.

Pe lângă sărăcia și lipsa de curaj și, uneori, coerență a programelor pe educație, se remarcă și lipsa unor personalități puternice, clar conturate, care să cristalizeze și să simbolizeze nevoia de modernizare accelerată a educației.

Faceți singuri testul: există o singură personalitate, împinsă în față de partide pe zona de educație, care să vă inspire într-atât încât să îi dați copilul să îl mediteze? Dacă da, votați acel partid. Dacă nu, să știți de la mine: sunteți pe cont propriu.

____

Daniel Funeriu a fost ministru al Educației în 2009-2012, perioadă în care a implementat Legea educației nr. 1/2011. A fost consilier prezidențial în domeniul educație și europarlamentar. În prezent, face parte din corpul de experți al Comisiei Europene care asistă Guvernul Republicii Moldova în eforturile de a implementa Acordul de Asociere UE – Republica Moldova. Chimist cu doctoratul obținut la Universitatea din Strasbourg sub îndrumarea laureatului nobel Jean-Marie Lehn, Daniel Funeriu a fost cercetător în Japonia și SUA, înainte de a reveni în țară.


19 comentarii
  1. Deci un sistem subfinanțat cronic și în care foarte puțini își doresc să intre trebuie evaluat la sânge. De acord! Facem asta (deși nu prea văd cum) și să zicem că 30-40% dintre profesori nu corespund. Îi dăm afară și-i înlocuim cu cine? Cu postacii de pe Edupedu? Cu vânzătoarele de la supermarket? Astea nu cred că vor, fiindcă au salarii mai mari decât un debutant în învățământ. Aud?

  2. “Libertatea este necesitatea înțeleasă”. Așa e la (neo)marxiști. Ne bucurăm că tu ai înțeles asta.
    Și dacă tot suntem la capitolul pupat dosuri de politicieni, poate ne spui și ce a făcut turnătorul cu cei 20 de miliarde de dolari împrumutați cu ocazia respectivă. Noi aștia mai prostovani nu am priceput nici acum, după 10 ani.

    1. 20 miliarde de $ ? Mizilic, macar tara a supravietuit binișor crizei…iar daca “turnătorul” băga in buzunar ceva, nu cred ca nu se gasea un procuror de la “curcubei” dornic de afirmare.
      Dar acum Romania se imprumuta cu 1000 $ pe secundă sau, dupa unii, cu 1000 de €…Unde se duc banii ?

  3. Interesant titlul “Curs de dat pumni în ceață”, in conditiile in care “Funerarul” se specializase tocmai in calcularea vitezei pumnului idolului sau, securistul Basescu-“Petrov”. Cel care a taiat inclusiv salariile cadrelor didactice.

    1. Taierea salariilor a fost o necesitate. E regretabil ca dupa atata vreme oameni care ar trebui sa aiba un minim de cultura economica inca nu au reusit sa o înțeleagă. Cu “Petrovia” sau “non-Petrovia” lui, Basescu a mai facut si cate ceva pozitiv, spre deosebire de mulți alti locatari de la Cotroceni. Acelasi lucru e valabil si pentru Funeriu. Daca il comparam cu doar cu Ecaterina Andronescu, Pricopie, Costoiu, Campeanu, Dumitru … si lista continua pana azi inclusiv.

      1. Cum sunteti asa de sigur ca taierea salariilor a fost o necesitate? S-a afirmat de catre cei care au taiat salariile ca reintregirea lor va provoca un dezastru economic, ceea ce s-a dovedit a fi fals. Situatiile economice dificile pot fi traversate si cu alte metode, precum marirea inflatiei etc. Cand afirmati ca a fost o necesitate inseamna ca aceasta era unica solutie. Exemplul tarilor din jur ne arata ca nu este asa!

        1. Reintregirea salariilor a fost un proces lent, deci nu e nimic fals acolo. Marirea inflației inseamna printre altele ruinarea economiilor populației. Cred ca stiti ce inseamna asta si ce consecinte economice nefaste are pe termen mediu si lung, in special cand consumul se face in mare parte pe baza bunurilor importate. Va recomand sa va ganditi temeinic la cine si cum va plati actuala datorie externa colosală a României.

  4. Nu se face autoevaluarea profesorilor, cu cu un raport de activitati la sfarsitul anului, urmat de o evaluare a consiliului de administratie, din care fac parte membri ai primariei si parinti?

    1. Nu se pre face o evaluare obiectiva. Profesorii isi fac singuri evaluarea (ca de-aia i se spune “autoevaluare”) si primesc calificative date la nivel de scoala, deci si le dau ei intre ei. Parintii sunt minoritari in C.A., nu au mare putere. Comisia CEAC, care ar trebui sa obtina feedback de la beneficiarii educatiei – elevi si parinti – prin chestionare, e ca si inexistenta in scoli, adica nu face aproape nimic. Deci despre de evaluare a profesorilor vorbim in conditiile actuale?

  5. Foarte buna analiză, FELICITĂRI !
    Dar cred ca totul se va opri aici, nu există vreun partid politic (cu șanse de a intra în Parlament) REAL interesat de a face o Reforma în bine a Educației Naționale. Uitați-vă la politicieni și “performantele” lor școlare, spun totul.
    Poate în Moldova reușiți ceva, în România partida e pierdută.

  6. Domnule Funeriu,aveti dreptate si sunteti singurul ministru din cei 30 de ani care a facut o schimbare pozitiva ,prin monitorizarea examenelor nationale cu camere de luat vederi.Slava domnului ca s a mentinut,chiar daca profesorii nu au fost avantajati de decizie.Refuz sa ma gandesc ce ar fi fost acum sistemul de invatamant fara decizia de atunci.Oricum celelalte examene care nu sunt nationale si care nu sunt monitorizate video si care sustinute de elevi ,studenti si profesori sunt ,,fake-uri” si asta se vede in ,,valoarea” celor care le,,promoveaza”.Vezi examene de calificare,atestate lingvistice inv.preuniversitar,examene de grad did.II si I pentru profesori,doctorate ,examenele de an si licenta de la invatamantul universitar etc.Parintii nu sunt multumiti de sistemul de invatamant,iar elevii care nu au experinta varstei si termene de comparatie sunt ,,victimile” sistemului de invatamant de la noi.Este clar in Romania sistemul de invatamant este centrat pe profesori ,ei sunt cei avantajati de deciziile ministerului si a sindicatelor care i reprezinta.Exemple clare :
    -profesorii au cursuri 16 -18 ore pe saptamana ,elevii au cursuri 25-30 ore pe saptamana la cursuri;
    -in timpul dupa ore profesorii ,cei mai multi nu fac nimic pentru scoala ,iar elevii au teme cel putin 2 ore zilnic,meditatii 2-4 ore pe saptamâna;
    -in vacante profesorii nu fac nimic,,se roaga efectiv de ei inspectoratele sa vina asistenti ,membri in comisii si corectori la examene,nu studiaza,nu se perfectioneaza,stau alte 4 luni din an degeaba;
    -elevii in vacante,inclusiv cei de la inv.primar primar au caiete de vacanta,carti de citit-am verificat cartile pe care le recmanda profesorii pentru citit ,ei nu le au citit;
    -elevii sunt evaluati prin note cum este normal,insa nu am vazut in 30 de ani niciun profesor evaluat dupa munca de la clasa efectiv,,tras la raspundere” ca elevii nu stiu sa scrie,sa citeasca ,sa socoteasca,nu stiu nicio informatie de la multe discipline dupa final de ciclu ,inv.primar,gimnazial si liceal;
    Exemplele pot continua.Profesorilor le convine de minune sistemul,cei multi slab pregatiti au locuri de munca ,,caldute”primesc salarii degeaba,iar profesorii care sunt buni ,sunt putini,cei mai multi ,isi trateaza elevii ca modalitati de a -si creste veniturile de 3-4 ori.Din nefericire,cam asta este imaginea sistemului de invatamant.Astept comentariile profesorilor de a spune ca noi care -i criticam suntem nebuni si prosti si ce rezultate extraordinare au dumnealor cu elevii.

  7. Domnule Funeriu,sunteti singurul ministru care in 30 de ani ,ati facut o schimbare pozitiva majora in invatamant si anume cea cu camerele de vedere de la examenele nationale.Refuz sa ma gandesc ce ar fi fost in prezent in tara asta , daca nu avea continuitate decizia aceea de atunci. Vezi ,tot ce se intampla in prezent ,cu celelate examene care vizeaza,elevii,studentii si profesorii din invatamantul universitar si preuniversitar care nu sunt monitorizate prin camere de luat vederi.Putem analiza examenele de obtinere grad didactic,doctorate,de certificare a meseriilor pentru elevi de la inv.preuniversitar ,examene de la invatamantul universitar etc.Parintii si elevii doresc reforma in sistem sunt nemultumiti,dar parerea lor nu conteaza.Profesorii si sindicatele care -i reprezinta sunt sunt cei care nu doresc schimbarea sistemului,sunt constienti ca la noi educatia este centrata pe profesor ,dar le convine de minune asta.
    Dintre ei ,75% sunt incompetenti,autosuficienti,lenesi,ei însisi nestiutori de carte ,dar care o duc excelent in acest sistem ,,caldut” si unde nu raspund pentru ce nu fac la clasa.Iar pentru ceilalti 25 % care stiu ca sunt putini ,stiu carte si sunt constienti de valoarea lor in ochii elevilor si parintilor ,majoritatea dintre ei îi trateaza pe elevi si parintii ca fiind sclavii lor si ca un mijloc de a si
    creste veniturile suplimentare de 3 -4 ori din meditatii
    . Asta este sistemul de invatamant din tara noastra.

    1. @reforma in invatamant+@profesori vai = unul si acelasi, nu? Va plac mult procentele si cifrele, fie ele exacte sau inexacte.
      Nu va considera nimeni, cred, nebun si prost. Insa v-ar prinde bine putina rigoare, putina gramatica si, mai ales, ceva mai multe argumente.

  8. Domnule Funeriu,
    de ce nu mergeti la catedra?
    V-ar prinde foarte bine o astfel de experienta si, in plus, sfaturile si opiniile domniei voastre ar fi mult mai credibile! Incercati caci se poate!

    1. Ok. De acord. O evaluare la sange a tuturor profesorilor. Intrebare: cine s-o conceapa si cine s-o realizeze? Functionarimea din inspectorate? Cea din minister? Serios? Sau poate
      marea majoritate a profesorilor universitari care, de la inaltimea catedrei de unde isi predau de 20-30 de ani acelasi curs, singurul pe care-l stiu, dau sfaturi docte amaratilor din preuniversitar cu ocazia celebrelor grade? Sau poate cei care au dat iama in fonduri europene si au organizat celebrele cursuri de formare POSDRU, la care un nene/o tanti ”formator/toare” te-a ”invatat” ca tastatura e QWERTTY sau AZERTY? ca deh, atat stia si el/ea? Cum sa organizezi o astfel de testare in tara smecheriei, a indolentei, a imposturii si a promovarii non-valorilor? In ograda sindicatelor politizate si putrede ca sistemul care le-a nascut? Pe scurt, cine sa fie ”evaluatorul”, domnule fost ministru? Poate ar fi trebuit, si dvs, sa indicati si solutia. Altfel, idei marete si irealizabile in tara asta avem toti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

PNL ar putea avea 9.771 de directori de școli, în august, garantat Iohannis. „Să spunem adevărul: fiecare își dorește să aibă în partidul lui un director de școală” – Virgil Guran, liderul senatorilor PNL

„Haideți să nu ne mai ascundem, să spunem adevărul: fiecare își dorește să aibă în partidul lui un director de școală, mai ales într-o comună, unde directorul de școală dă…
Vezi articolul
Ce rol au scrisul de mână

Ce rol au scrisul de mână sau mima în învățare și memorare, ce funcționează mai bine decât “găsiți ideile principale” și ce ți-ar trebui, mai degrabă decât mate, ca să înveți programare – studii 2020

Pandemia a acaparat mare parte, dar nu toată cercetarea pe teme de educație în 2020. Studii efectuate anul acesta au arătat sau confirmat, între altele, importanța pentru ca elevii să…
Vezi articolul

Recuperarea materiei, după pierderile din pandemie, trebuie gândită diferențiat pe categorii de elevi, după urgențele și nevoile acestora – modelul propus de o expertă a University College London

Elevii din diverse medii sociale, de diverse vârste și confruntați cu diverse priorități educaționale au înregistrat pierderi de învățare diferite, în urma închiderii școlilor în pandemie. De aceea e nevoie…
Vezi articolul

INTERVIU Cum ieșim din ”închisoarea minții” după o lună de izolare și încă una la orizont? Specialist în psihoterapie de cuplu și de familie: Peste 9 luni ori se vor naște mulți copii, ori vor exista multe divorțuri

A trecut oficial o lună de la izolare și mai urmează una. Ce efecte produce izolarea asupra psihicului, cum afectează viața de cuplu, ce înțeleg copiii din vacanța cu teme…
Vezi articolul