Disputele care au scindat societatea și au generat reacții polarizate, pornite de localurile care le impun clienților prin regulament să-și țină copiii „tot timpul așezați la masa lor”, au o componentă psihoculturală, spune Daniel David. Întrebat de Edupedu.ro care este motivul pentru care vedem un interes și o implicare atât de crescute ale societății într-o dezbatere aparent nesemnificativă, Daniel David, profesor de științe cognitive clinice și profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai în New York, a declarat că motivul pentru care dezbaterea este atât de încinsă stă în faptul că societatea românească se apropie de faza de emancipare, fără să fi ajuns încă la acest stadiu de dezvoltare.
- Amintim că un nou local le atrage atenția clienților să-și țină copiii „tot timpul așezați la masa lor”: După J’ai Bistrot, disputa s-a mutat în grădina Sera Eden în centrul Bucureștiului. Patronii localului au afișat un mesaj în care clienții însoțiți de copii sunt rugați să-i monitorizeze „tot timpul”, iar cei mici trebuie să „rămână așezați la masă pe toată durata vizitei la restaurant”.
Edupedu.ro: Care este motivul pentru care regulamentele celor două localuri au generat o reacție atât de vehementă a publicului, pe care îl vedem scindat în două tabere?
Daniel David: Este o componentă psihoculturală, pentru că unii se îndreaptă spre faza de emancipare în momentul ăsta și atunci când ești aproape de faza de emancipare începe să îți pese mai mult de propriile nevoi și interese, fără să te uiți la nevoile și interesele celorlalți. Sigur că copiii sunt copii și nu pot sta la masă nemișcați, în același timp și ceilalți clienți când stau la masă nu au chef să le pună copiii pietricele pe masă. Și atunci restaurantele au încercat să găsească regulamente, care sunt mai bune sau mai proaste. Dacă vrei să ai clienți și familii cu copii, atunci asigură spații de joacă. Exemplul dat acum este al unui restaurant care a încercat să reglementeze corect lucrurile, dar modalitatea prin care a făcut-o nu a fost înțeleaptă, nu a respectat principiile psihologice care privesc comportamentul copiilor. Alternativa era să decidă și să anunțe că este un local adults only sau să asigure spații de joacă pentru familiile care își aduc copiii, pentru că nu poți să te aștepți ca ei să stea numai la masă.
Parte dintre părinți sunt în faza în care drepturile și interesele lor sunt mai importante decât ale altora. Nu am intrat încă în faza în care să ne exprimăm drepturile respectând drepturile celorlalți. Vom ajunge acolo. Dar asta înseamnă să fii o societate emancipată: să îți exprimi nevoile și interesele respectând nevoile și interesele celorlalți. Nu suntem acum acolo. Suntem în faza de trecere de la Pasivitate (nu îți știi drepturile sau le știi, dar nu te bați pentru ele) spre Emancipare (îți știi drepturile, te bați pentru ele, dar respecți și drepturile altora), trecând prin Atitudini agresive (îți știi drepturile, te bați pentru ele, fără să-ți pese de drepturile altora). Altfel spus, de la complexe de inferioritate și superioritate, spre atitudini asertive (social normale și benevolente). Deci suntem pe drum și pe drum apar tot felul de fenomene ciudate de genul celor pe care le-am descris și dacă se mai suprapun și reglementări neinspirate pe care le fac unii din când de când asta polarizează societatea, lumea.
Edupedu.ro: Ce vedem în dezbaterea aceasta este o mostră a întregii societăți? Societatea românească trece acum prin faza de emancipare?
Daniel David: Da. Este și diferența de parenting, pentru că părinții care sunt în faza de emancipare au și un parenting diferit. Alții care sunt în faza tradițională încă au un parenting de alt tip și asta se vede inclusiv în discuția cu restaurantul: ce aștepți de la copii. Părinții care sunt în faza tradițională se întreabă: dar ce cauți cu copilul la restaurant sau dacă vii, atunci să stea liniștit și cuminte. În timp ce ceilalți spun: copilul trebuie lăsat să se exprime liber. Un parenting de alt tip, focalizat pe recompense, nu pe pedepse și uite clash [ciocnire] la restaurant. În ecuație a intervenit extraordinar de bine reglementarea fără principii psihologice făcută de unele restaurante.
Că recomandarea se putea da, dar nu interzicere, și trebuie asigurat spațiu de joacă. Copilul nu poate sta o oră, o oră și jumătate, poate două cât stau adulții care au discuțiile lor, cei mici să facă ce? Cealaltă variantă este să-l ții la masă și să-i dai telefon mobil, care iarăși nu este sănătos pentru copil. Deci ori nu lași familii cu copii și spui că localul e pentru adulți sau, dacă accepți și copii, atunci trebuie să le creezi contextul adecvat.
Edupedu.ro: Dezbaterea declanșată de regulamentul din restaurante are resorturi similare cu discuțiile din jurul subiectului „școală”?
Daniel David: Da. Foarte multe discuții și reglementări în școli s-au făcut iarăși foarte prost, pentru că nu s-au bazat pe principii psihologice și fiindcă avem părinți cu profiluri diferite. Sigur că acum se mai selectează lucrurile, pentru că părinții în fază de emancipare își duc copiii spre anumite școli, adesea private sau unde știi că regulile sunt mai libere. Ceilalți îi duc spre școli mai tradiționale, inclusiv seminarii ale unor biserici, chiar dacă nu vor să-i ducă în zona de teologie în viitor. Dar există aceeași polarizare. Și deciziile se iau iarăși, reglementând violența și orice fără să se bazeze pe cercetări de psihologie. Și atunci ne mirăm că nu funcționează.
Dacă există o știință a psihologiei pe lumea asta, care se ocupă de comportamentul uman și de modul în care gândesc oamenii în anumite situații, e normal să îi consulți. Dacă te ocupi de sănătate, consulți un doctor. Ai probleme economice, consulți un finanțist sau un contabil. Ai probleme psihocomportamentale, emoționale? Consulți un psiholog, dacă vrei să folosești cu adevărat știința modernă. Altfel, dacă toată lumea ne pricepem și la sănătate, și la psihologie, și la economie, atunci iese ceea ce vedem.
Daniel David este profesor de științe cognitive clinice, este rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai în New York.
Citește și:
Un nou local atrage atenția clienților să-și țină copiii „tot timpul așezați la masa lor”: După J’ai Bistrot, disputa s-a mutat în grădina Sera Eden din centrul Bucureștiului
Redacția
Costin Ionescu
Doru Căstăian
Ștefan Lefter
Raluca Pantazi
17 comments
aici e vorba ca parintii sunt dezinteresati. ei se duc sa se relaxeze, ce-i intereseaza pe ei ca progeniturile deranjeaza tot localul, ei sa se relaxeze! si daca le atragi atentia, mai au oleaca si-ti dau si in cap, ca vezi dom’le, “sunt copii, si n-am ce sa le fac”. II EDUCI, asta faci, ca de asta esti parinte!
pur si simplu nu vor sa accepte ca un copil necesita niste sacrificii pe care ei nu sunt dispusi sa le faca.
Ar trebui sa-i oblige in localurile cu suprafate mari sa creeze spatii de joaca destinate copiilor si sa puna la dispozitie loc de alaptat si schimbat bebelusul…astfel incat copiii sa deranjeze cat mai putin adultii, daca vor sa aiba clinenti in viitor, sau poate vor ca populatia in scadere sa le distruga afacerile, precum se intampla in Japonia.
Parerea mea este ca aceste localuri au drept manageri niste oameni foarte limitati si fara viziune🥴
Copiii ăștia care nu stau locului adica prost crescuti de catre parinti deranjează pe toata lumea. Daca ti a trebuit sa faci copil stai cu el acasa si nu veni in locuri unde merg oamenii sa se relaxeze si sa se simta bine. Asuma ti ca de acum inainte va trebui sa faci anumite sacrificii, iar daca totusi vrei sa i duci la restaurant atunci educa i sa stea cuminti pt ca daca nu te asculta acum nu te vor asculta nici cand vor creste si lasa ma cu ideea asta stupida” pai da is copii, e normal sa nu stea locului”. De ce exista copii care pot sta locului cuminti, de ce?
In majoritatea locurilor publice este afisat ca localul are dreptul sa-si selecteze clientela. Regula este la vedere, iti place si o respecti, bine, daca nu, esti liber sa alegi alt local sau sa stai acasa.
Problema e la părinți, nu la restaurant. Asertivitatea d-lui prof. asociat David n-are ce căuta aici. Vorbim de părinți care nu au cei 7 ani de acasă, n-au auzit de codul bunelor maniere și nu l-au cunoscut pe dl Goe.
Restaurantul a procedat corect, în sensul reglementării unui comportament nesimțit, care e deja specific, din moment ce a apărut necesitatea unui regulament.
Mai e și specificul național. În mod sigur, părinții respectivi, n-ar fi avut aceeași atitudine într-un restaurant din Italia.
Foarte bun articolul, însă nu toți l-au citit sau înțeles. Evident ca nu este norma sa fim deranjați la masa de copii, animale de companie sau adulți. Dispare însă orice urma de logica atunci când presupui ca toți copiii sunt deranjați și când te aștepți ca dacă pleci spre restaurant cu un copil de 4 ani poți sta liniștit ca va sta fix pe scaun cum ii spui. Dl David spune foarte bine ca era mai normal sa spună ca acel restaurant este adult only sa încerce o delimitare la mese între familiile cu copii și restul sau sa impună pur și simplu reguli generale în restaurant aplicabile tuturor. Apropo, ce înseamnă copil? 0-7 ani, 0-12, 0-17?
Eu pentru acest motiv evit sa merg cu ei la restaurant sau terase 🙁 Dar incerc sa ii duc totusi, chiar daca nu au stare si tacane farfuria si scapa de 13 ori tacamurile pe jos. Chiar si ei cer, dar cand ajung acolo zici ca nu vor sa fie acolo sau vor ca mancarea lor sa apara ca prin magie la ei in farfurie.
Profesorul menționat în articol este un alt exponent al efectului Dunning Krueger (mediocrii ce se cred atotștiutori)
A face parenting bazat cu copii ‘liber-expresivi’ și bazat pe recompense (și nu pe pedepse), nu exclude nicicum folosirea de limite (aka. boundaries), ce sunt una din fundațiile esențiale ale unui parenting benefic și eficient 😉
problema are o logica si clar de la local la local nu o sa vezi deranj in localul scump corect cum spun unii ai spatiu poti amenaja discret un colt de joaca o cabina pt schimbat scutece dar cine vrea sa si aduca copilasii cand vor sa scape la o mica cina poate doar la un eveniment cu nr semnificativ de persoane deci inauntru nu ar fi o tragedie dar la o terasa cand nu i chiar intim si este destula galagie nu i un deranj pt client dar ca ospatar pot spune ca nu i usor sa feresti cu tava plina de pahare vin etc un copil nu ar fi doar un simplu incident ci ar duce si la ranirea grava a unei persoane cadere lovire varsare de supe fierbinti acum vorbind despre educatie cea mai mica problema nu au fost copii ci mai mult adultii care crezand ca s clienti au impresia ca fac ce vor
Bravo. Sunt de acord cu dumneavoastra. Sunt profesoara de chimie si cat ama lucr4at in invatamant m am ocupat de educatia lor si de a fiicei mele. Am avut ceele mai mari satisfactii. Pentru mine nu au gasit catedra dar pentru cele care isi bat joc de copii au gasit cele mai bune scoli.Sunt atat de fericita ca a ti pus punctul pe i.
…se refera la “drumul emanciparii” ajuns in faza in care “emancipatilor” le pasa cam deloc de ceilalti … E mult adevar aici, dar se expune totul foarte (mult prea) pe scurt.
Emancipatii despre care se vorbeste aici sunt, de fapt, niste needucati (sau cu educatie incompleta).
Asta e una dintre marile probleme actuale.
Multi se declara “democrati” si vorbesc despre “egalitate” dar, de fapt, multi dintre acestia se vor si se considera “mai egali” decat toti ceilalti.
Parintii care-si lasa copiii micuti sa zburde prin localuri si restaurante “uita” ca si ceilalti clienti ai localului au dreptul sa se simta bine, nestresati, acolo, in restaurant.
Sfatul de a infiinta locuri separate pt copii … eu nu cred ca e viabil pt restaurante si localuri, dar daca se infiinteaza astfel de spatii, cu personal si dotari aferente unor asemenea spatii, atunci parintii care-si aduc odraslele acolo vor fi “buni de plata”!
Daca ne gandim pe termen mai lung, acei parinti ar putea constata ca ii costa mai mult adaosul restaurantului pt spatiul destinat copiilor, decat i-ar fi costat o bona cu care sa stea copilul acasa, linistit, intr-un mediu sigur, sanatos si fara sa-i afecteze programul de somn etc.
Pt restaurante/localuri ar putea fi benefic la inceput, pana cand parintii compara cheltuiala cu cea pt bona. Drept urmare eu cred ca detinatorii de localuri stiu ca ar fi o investitie cel putin riscanta aceasta a localului cu spatii pt copii.
Apoi exista si varianta localurilor “familiale,” care insa, iarasi, necesita studiu de piata…
Eu personal raman la ideea ca un copil mic NU are ce sa caute intr-un restaurant.
corect, e îngrozitor sa mergi la restaurant și copiii altor familii sa ți batzaie masa, sa fuga pe sub masa și să ți urle in cap in timp ce părinții lor n au reacții și se simt bine….
pe timpul lui Pazvante , copiii nu se duceau cu adulții la ‘ local’ , acolo se fuma se consuma alcool și oamenii erau slobozi la gura . Ochii copiilor erau ținuți departe de comportamentele adulților. astăzi integram copiii , da sa vedem în ce anume . sa vedem daca grădiniță de copii face casa buna cu bodega , terasa , Nistrul etc.
pe timpuri Romanu nu le avea cu statul pe la localuri , era la munca toată saptamana și duminică spală și făcea curat. cei mari ajutau părinții. prichindeii se jucau și ei , mai mergeau cu gâștele , mai se băgau in seamă pe lângă cei mai mari ei. azi toată lumea e la terasa cu mic cu mare. .. ce vede și aude copilul , aia ii rămâne pe creier …
Sunt de acord cu recomandarea restaurantului și cred chiar ca mai multa disciplină trebuie să fie recomandata și în biserici sau alte locuri publice. Consider ca trebuie discutat cu copilul chiar de acasă, ca trebuie învățat de mic bunele maniere. Doar așa ne schimbăm imaginea în Europa și oriunde în lume. Felicit sincer conducerea restaurantului!
Drepturile tale se termina unde încep drepturile mele. Nu mă duc la resturant să mă bucur de un produs culinar și să văd cireada urlând/țipând/alergând printre mese! Nu merge nici treaba cu „lasă că e copil”, mai lasă vrăjeala, ești la restaurant, dacă ăla trebuie să alerge mergi cu el locul de joacă, pădure, lasă-l acasă, etc. De ce să suport eu proasta creștere a ta și a copilului tău?
Dezbateri sterile.
Omul are o proprietate. In acest caz restaurant.
Consider ca a precizat destul de civilizat, cât să înțeleagă oricine, că dacă vii cu copiii trebuie să ai grijă să îi ții pe lângă tine (nu in picioarele ospătarilor sau la alte mese)
Cui nu ii plac regulile poate alege altă locație, să boicoteze locul sau să explice copiilor (unde vârsta permite) care sunt regulile locului.
E totuși o proprietate privată (nu e cantină de școala, grădinița sau after school) și nu putem avea pretenția ca omul să facă animație sau asistență educațională pe banii lui.
PS
Desigur că cineva care se respecta și nu se gândește doar la profit poate crea un loc de joacă sau spațiu vitrat destinat servirii mesei pt familii cu copii. Dar asta costă iar unii nu sunt dispuși să se complice.
Despre ce drept(uri) e vorba aici? Cumva despre acel “drept” de a uita de bunul simt si de a-i deranja pe ceilalti?